Propunere pentru Noua Sigla a Partidului Democrat – Liberal National Socialist…

Propunere pentru Noua Sigla a Partidului Democrat – Liberal National Socialist

Daca tot doresc sa isi schimbe SIGLA, ideograma minunatului lor partid profund ; DEMOCRAT, LIBERAL si NATIONAL SOCIALIST totodata, aceasta ar fi, dupa parerea mea cea mai buna reprezentare…

Respect pentru o frintura de Viata, nicicind apusa…

Astazi m-am reintilnit cu un fost coleg si foarte bun prieten din Sibiu. Nu am mai auzit nimic despre el de mai bine de 20 de ani… Da. Dinainte de “Marea Lovitura de Stat de la 22 decembrie 1989″… I-am cautat numele si intimplator am dat peste el undeva tot la Sibiu. Nefiind sigur daca este una si aceasi persoana cu cel pe care-l cautam, am trimis un mail de control… Surpriza!… Dupa aproape 2 ore mi-a raspuns patruns de emotie, de acea emotie proprie celor care au trait si invatat prin Romania anilor ‘70… Nu mi-a venit sa cred. I-am raspuns aproape imediat…

Ce treaba!… sa dau peste el dupa 20 si ceva de ani si tot la Sibiu… S-au rasturnat peste mine cufere pline de amintiri nepretuite… Abia astept sa recomunicam asa cum o faceam de nenumarate ori atunci la virsta planurilor grandioase, la virsta primelor emotii constientizate, la virsta curateniei sufletesti pregatitoare de mari traversari ale vietii… Am facut parte dintr-o generatie care a iubit, respectat si stimat EDUCATIA PRIMARA… Ce sentiment ciudat, total ingropat mi-a fost dat sa traiesc, sa constat ca Educatia facuta temeinic nu se altereaza niciodata. Ca bunul simt pe care l-am primit din sinul familiilor noastre de atunci nu se indoaie niciodata… Ca valoarea unei trairi, odata cimentate nu-si mai pierdea NOIMA, niciodata…

Azi am redobindit un sentiment pe care-l credeam anchilozat demult: respectul umil,  pentru o frintura de viata nicicind apusa si care ne-a format cindva chiar daca acum mi se pare a fi atit de departe…atit de departe…

Profesorii mei de altădată…

Maria Fanache şi Ioan Arsin – doi fraţi, doi dascăli de vocaţie, mărgineni de obârşie. Dumneaei, profesoară de limba şi literatura română, exigentă, aspră, de multe ori chiar milităroasă, fapt pentru care a fost pusă directoare de liceu şi, mai apoi, preşedinte al Comitetului pentru cultură, cu Mercedes negru la scară. Şi datorită domniei sale, la terminarea şcolii sibiene m-am îndreptat către Facultatea de Filologie de la Cluj, deşi, la un moment dat, mă vedea mai degrabă înregimentat la o şcoală militară, care “să facă om din tine”, cum mi-a zis, între patru ochi, în cancelarie, după nu mai ştiu care boacănă. Mică de statură, vioaie, ageră – cum sunt oamenii de la munte – doamna Fanache era spaima celor care nu-şi făceau datoria cu temeinicie, dar n-a putut-o nimeni acuza de injustiţie.

Ioan Arsin mi-a fost profesor de muzică, “materie” – ca şi desenul – care-mi provoca mâncărime de piele şi colici intestinali, eu fiind absolut afon. Dascălul, pretenţios şi perseverent, încerca să facă din mine măcar un modest corist, iar eu nu răspundeam defel aşteptărilor sale. La un moment dat m-a bănuit chiar că mă prefac, lansând falseturi ca să mă sustrag de la orele de cor. Ca prezenţă fizică îmi plăcea: era distins, totdeauna corect îmbrăcat, iar ochelarii cu rame aurite accentuau postura de intelectual “subţire”, dar orele de muzică erau un devărat calvar săptămânal. Pe vremea aceea era în puterea vârstei (se născuse la 16 noiembrie 1926) şi era o prezenţă notabilă în peisajul muzical sibian, pentru că, în afara prestaţiei didactice, a fost dirijor şi compozitor, animator al vieţii muzicale. Abia după 1989 am aflat că, de fapt, Ioan Arsin absolvise, în paralel cu Conservatorul din Cluj, Facultatea de Teologie din acelaşi oraş. El s-a implicat în reînfiinţarea Reuniunii de Muzică “Gheorghe Dima” şi s-a ataşat de Corul Catedralei Mitropolitane, pe care l-a dirijat ani buni după pensionare.
Ioan Arsin s-a prăpădit la 28 noiembrie 2002. S-au scurs şapte ani, dar amintirea lui rămâne în gândul şi sufletul generaţiilor de elevi, mulţi dintre ei fiindu-i demni continuatori.

un articol de N. I. DOBRA

Despre OM…

Motto: Dar cum omul nu a trait decît relativ putine milenii în stare de civilizatie, în schimb a trait multe sute de mii de ani în stare de barbarie, modurile functionale arhaice sunt în el virtualmente extraordinar de vii si usor de activat…

Jung CARL

Sociolog de origine elvetiana (1875 – 1961)

Fabrica de Gheata…

Isteria a cuprins toata Romania… Sute de drumuri inchise… Sute de masini si mii de smintiti blocati pe aiurea prin toata tara… Incercanati de reporteri si jurnalisti cu voci sparte anunta non-stop…dimensiunile urgiei care s-a abatut asupra Romaniei… Trenuri care iau foc… “Iarna Polara in Dimbovita”… un titlu pe un ecran de program de televiziune… Reporteri dementi care transmit stirile de pe cimpuri ingropati in zapada pina la briu…

Comandamente sterile de Iarna… Carnavalul Imbecilitatii pure pe o Imensa scena alba, alba ca Moartea Alba… Emisiunile de stiri sint construite pe schelete de ursi albi… Iarna-si continua Ispita peste toata Romania care a devenit pentru niscaiva vreme o uriasa Fabrica de Gheata…

Deci cel putin pentru moment, spectrul somajului a fost intinat … Vijelia aprinde Romania!!…fluiera viforul mingiindu-si troienele… Vijelia aprinde Romania!… Uuuuuuuuuuuuu!!!!!….

Constructie fantastica, iarna asta…

Pentru Ochii Mamei…

Constructie fantastica, iarna asta… M-am plimbat putin timp pe afara, prin nameti si viscol… O senzatie de tinerete proaspata mi-a impurpurat obrajii, plaminii si buzele… Mustata s-a umplut de promoroaca… Virtej dupa virtej dansul amintirilor m-a napadit pe interior incalzindu-ma…Iele nebune zburatacite mi-au cuprins miinile si m-au ridicat… m-au ridicat atit de sus incit m-a cuprins ameteala…

Constructie fantastica, iarna asta… Atit de mult mi-am dorit s-o retraiesc… Si visul mi s-a transformat, in dupa amiaza asta, intr-o realitate mai fantastica decit mi-as fi inchipuit-o eu, vreodata… Cuvinte nu-s, fulgi si uitare cit vezi cu Ochii…

Oare cit o sa mai fim Mintiti??…

M-am intrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive intr-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil.

Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de moment, ei sunt cei care caută un adevăr absolut… Deci pe ei ii indemn să-şi intrebe profesorii de istorie şi de limba romană:

Cat la sută din Dacia a fost cucerită de romani?

Si dacă profesorul ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se intindea de la vest la est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi pană dincolo de Nipru), urmează altă intrebare:

Caţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei?

Si dacă profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea intrebare:

Soldaţii “romani” chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi in limba latină?

Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi
“romani” vorbeau orice limbă numai latina nu! Cohortele aflate pe pămantul Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori foarte indepărtate.

Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, pană şi Numizi şi Mauri din nordul Africii (C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).

Şi ultima intrebare:

Cum a fost posibil ca intr-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ populaţia Daciei să-şi uite limba şi să inveţe o limbă nouă, limba latină, de la nişte soldaţi “romani” care nici ei nu o vorbeau?

Cand toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi promovează valorile istorice care le indreptăţesc să fie mandre de inaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de “adevăraţi romani”, care, nici mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-roman: “Soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace in paturile lor şi aşa s-au născut generaţii de copii, care invăţau numai limba latină de la tatăl lor!!?? soldatul “roman”…

Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie “fecundate” de soldaţii “romani”?

După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi “curve”, ba chiar şi mute, nefiind in stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor lor! Cat despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decat “copii din flori” apăruţi dintr-o aventură amoroasă a intregii populaţii feminine daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu “mandrie”, aşteptand apariţia “simburilor” noului popor şi grăbindu-se, intre timp, să inveţe cat mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină, cand de la soţii, cand de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au injosit căminele….

La Centrul Cultural Roman, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă somitate, de origine romană, prof. dr. in arheologie Ioan Pisso, că dacii au invăţat latina, de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian!

De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?!

Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre bărbaţii daci, dar cred că nici un roman, nici măcar in joacă, nu are voie să facă o astfel de afirmaţie decat dacă… de fapt tot dinşii ne spun că ne tragem din “doi bărbaţi cu… braţe tari”! Astfel de declaraţii “istorice” te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai roman nu!

Domnilor, Dacia a fost cotropită de romani in proporţie de numai 14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman.

Este greu de crezut că intr-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi invăţat latina, fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi intalnit pe soldaţii romani. Dar dacă nu de la romani au invăţat dacii latina, atunci de la cine? – se intreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian…

Herodot ne spune că, cel mai numeros neam din lume, după indieni, erau tracii. Iar Dio Casius ne spune şi el: “Să nu uităm că Traian a fost un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie fratricide, iar Tracii au fost Daci”. Faptul că dacii vorbeau “latina vulgară”, este “un secret” pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.

“Cand sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au trebuit tălmaci”, afirmă Densuşanu şi asta schimbă totul. Deci, dacii şi romanii vorbeau aceeaşi limbă! Dacă astăzi se consideră că 95% din cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute in ultimii 50 de ani, să vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-roman pot evolua.

Cand nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane in funcţie de vechimea cromozomială, s-a ajuns la concluzia că “prima femeie” a apărut in sud-estul Africii. Următorul pas uriaş a fost in nordul Egiptului, iar de aici, in Peninsula Balcanică.

Cand profesoara de arheologie lingvistică Marija Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles, California, a inceput să vorbească despre spaţiul Carpato-Dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a inceput să existe, am fost plăcut surprins şi m-am aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel.

Dar, din partea lor am auzit numai tăcere. Cand profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig in cartea “The Indo-European heritage”, apărută la Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jack son Boulevard, Chicago, Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 .d.H., care-şi avea locul in centrul Romaniei de azi, să nu fim mandri?

Cand studiile de arheologie moleculară ne indreptăţesc să ne situăm pe primul plan in Europa ca vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii impecabile cromozomiale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.

Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici nici mai mult nici mai puţin decat, locul de unde a inceput Europa să existe, locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam… Cand am scris “Epopeea Poporului Carpato-Dunărean” şi volumele “Noi nu suntem urmaşii Romei”, “In căutarea istoriei pierdute” şi “Călătorie in Dacia – ţara Zeilor”, m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei somităţi in domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford, Anglia, căruia i se publica, in anul 1993, la Barnes & Noble Books, New York, “The History of Civilization”, “The Aryans”.

El explorează intr-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilor in Europa preistorică. Intre paginile 176-177 publică şi o hartă arătand leagănul aryenilor in timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţiul Carpato-Dunărean este cel vizat!

Cand roata, plugul, jugul, căruţa cu două, trei şi patru roţi apar pentru prima dată in lume pe teritoriul nostru, dacic, cand primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe teritoriul nostru, la Tărtăria , cand primii fermieri din Europa sunt descrişi pe acelaşi spaţiu, intr-o perioadă cand Anglia abia se separa de continent şi din peninsulă devenea insulă – 6,500 .d.H., (vezi John North, “A new interpretation of prehistoric man and the cosmos”, 1996, Harper Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology), nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii formidabile despre poporul şi spaţiul pe care il ocupa ţara noastră, te decepţionează!

Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie, Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor in istorie Augustin Deac ne vorbea despre “Codex Rohonczy”, o cronică daco-romanească, insumand 448 pagini, scrisă in limba romană arhaică, “latina vulgară”, cu alfabet geto-dac! Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rinduri.

In text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la stanga şi textul se citeşte de jos in sus. Descoperim că in bisericile vechi, daco-romaneşti, cultul ortodox se exercita in limba “latină vulgară”, chiar pană in secolele XII-XIII, cand s-a trecut la oficierea cultului in limbile greacă şi slavonă.

Codexul cuprinde mai multe texte, ca “Jurămantul tinerilor vlahi”, diferite discursuri rostite in fata ostaşilor vlahi inaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia intre anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, insoţit de note muzicale etc.

Atunci se miră şi se intreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor in istorie Augustin Deac: “De ce institutele de specialitate ale Academiei Romane au rămas pasive la descoperirea şi descifrarea acestui document istoric, scris in limba dacoromană, latina dunăreană, intr-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult inaintea celui latin al romanilor?”

Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia Romană ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter nu numai naţional, cat mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi “romanii adevăraţi”, vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate omenirii ce inseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi neamul…

Faptul că NOI, Romanii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne mandrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de inţelepciune care işi taie cu sirg craca de sub picioare…

Acest articol este extras dintr-un text ce aparţine Dr. Napoleon Săvescu, Fondator & Preşedinte al “Dacia Revival International Society” of New York…

Despre Adevar…

Motto: “Viata nu este o serie de evenimente, ci o serie de revelatii despre adevar”

Adevarata Liniste Sufleteasca…

Motto: “Adevarata liniste sufleteasca binecuvanteaza si lumineaza pe acela care a invins cei doi demoni ai egoului: teama si dorinta. Adevarata fericire se intalneste doar pe Calea Spirituala. Abia acolo se poate iesi din intuneric si suferinta, din dualitate.”

Grandoarea lui Dumnezeu…

Motto: “Toate framantarile lumii, in special cele spirituale, cum ar fi nerabdarea, deznadejdea, disperarea, deriva din esecul de a vedea limpede grandoarea lui Dumnezeu.”

Abraham Isaac Kook

De la un strop de Existenta…

Motto: ” Cata binecuvantare sa stii ca Dumnezeu da nastere intregii existente. De la un strop de existenta, sufletul poate percepe existenta lui Dumnezeu, care nu are nici inceput, nici sfarsit”

Moise de Leon – Cartea Splendorii

Taina consta in unificarea planului mental cu cel afectiv si material…

Motto: “In loc de a nazui spre inalte culmi spirituale, accepta viata asa cum este ea, cu toate provocarile ei. Abia atunci vei castiga putere, dar mai ales liniste sufleteasca. Taina consta in unificarea planului mental cu cel afectiv si material.”