Zorii zilei ce incepe chiar acum sub ochii mei naruiti de nesomn au culoarea lui Franz KAFKA… Nu am crezut ca vreodata am sa pot deosebi culorile – foarte clar intre ele… Nici nu am cautat sa le deosebesc, sortindule mathematic… Absurdul incomensurabil ca masura a unui inceput de secol grav bolnav se-nvirte ametitor doborindu-ma putin cite putin… ART NOUVEAU… si visiniul zorilor lui KAFKA…
Ma dor toate, ma simt exfoliat din inlauntru-n spre un afara incert si rece… Nimic nu mai zboara in mine… Nici in cei de linga mine nu mai zaresc nici un filfiit de aripi subrede… Plumb, kafka si visiniu de zeama de varza coclita… Romania a ajuns in Procesul lui Fafka, singura si fara aparator…
Zorii zilei ce incepe chiar acum sub ochii mei naruiti de nesomn au culoarea lui Franz KAFKA… Nu am crezut ca vreodata am sa pot deosebi culorile – foarte clar intre ele… Nici nu am cautat sa le deosebesc, sortindule mathematic… Absurdul incomensurabil ca masura a unui inceput de secol grav bolnav se-nvirte ametitor doborindu-ma putin cite putin… ART NOUVEAU… si visiniul zorilor lui KAFKA…
