Archive for 13 Februarie 2009

Zaharia STANCU…Hai cu mine…   Leave a comment

zs_05Pentru Abis1957…

Zaharia Stancu – Hai Cu Mine…

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi grau de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi struguri albastri,
Fiecare butas va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi paduri uriase,
Paduri de plopi cu crestetu-n cer,
Paduri de stajar cu radacinile
Infipte adanc pana la miezul planetei.

Acolo vom gasi trista mea dragoste,
Patimasa mea dragoste o vom gasi
Culcata in iarba coapta de soare
Ori poate culcata pe un nor alburiu,
Pe un nor de argint alburiu …

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat…

Anunțuri

Posted 13 Februarie 2009 by Andrei D.MITUCA in Pentru Abis1957

Zaharia STANCU…Gradina In Zori…   Leave a comment

zs_04Pentru Abis1957…

Zaharia Stancu – Gradina In Zori…

Dac-ai veni-n gradina, ti-as arata în zori
Albinele cum se roaga smerite si se închina
Pe fiecare dintre salbaticele flori,
Ca-ntr-o bisericuta de roua si lumina…

Posted 13 Februarie 2009 by Andrei D.MITUCA in ACUM

Zaharia STANCU…Eu Sint Soarele Tau…   Leave a comment

zs_03

Zaharia Stancu – Eu Sunt Soarele Tau…

Eu sunt soarele tau si fara mine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt aerul tau si fara mine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt apa ta si fara mine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt painea ta si fara tine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt somnul tau si fara mine
Tu nu poti sa traiesti.
Eu sunt …
Eu nu sunt nimica.
Nu sunt nimica.
..

Posted 13 Februarie 2009 by Andrei D.MITUCA in Poesie Divina

Zaharia STANCU…Chiar Dupa Ce Voi Muri…   Leave a comment

zs_02

Zaharia Stancu – Chiar Dupa Ce Voi Muri…

Chiar dupa ce voi muri, dragul meu,
Si voi fi-ngropata adanc in pamant, dragul meu,
Deasupra mormantului meu va arde vesnic o flacara, dragul meu,

Ziua, flacara va fi alba, dragul meu,
Noaptea, flacara va fi neagra, dragul meu,
Si tu n-o vei vedea niciodata, dragul meu.
Flacara alba va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacara neagra va fi dragostea mea pentru tine, dragul meu,
Flacara alba si flacara neagra, dragul meu,
Nu se vor stinge niciodata, dragul meu,
Niciodata, niciodata, dragul meu…

Posted 13 Februarie 2009 by Andrei D.MITUCA in Asa simt eu

Zaharia STANCU…Cantec In Ceata…   Leave a comment

zs_011

Zaharia Stancu – Cantec In Ceata…

Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clatinate sunt fum.

O spaima tacuta ne-nvaluie rea.
Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea.
Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mintim, poate dragostea minte.
Candva ne-am plimbat prin soarele diminetii,
Acum bajbaim prin padurile cetii …

Ori poate pe marginea vietii …

Posted 13 Februarie 2009 by Andrei D.MITUCA in Asa simt eu

Rudyard KIPLING…The Lovers’ Litany…   Leave a comment

rudkip_04

Rudyard Kipling – The Lovers’ Litany…

Eyes of grey – a sodden quay,
Driving rain and falling tears,
As the steamer wears to sea
In a parting storm of cheers.
Sing, for Faith and Hope are high –
None so true as you and I –
Sing the Lovers’ Litany:
„Love like ours can never die!”

Eyes of black – a throbbing keel,
Milky foam to left and right;
Whispered converse near the wheel
In the brilliant tropic night.
Cross that rules the Southern Sky!
Stars that sweep and wheel and fly,
Hear the Lovers’ Litany:
Love like ours can never die!”

Eyes of brown – a dusy plain
Split and parched with heat of June,
Flying hoof and tightened rein,
Hearts that beat the old, old tune.
Side by side the horses fly,
Frame we now the old reply
Of the Lovers’ Litany:
„Love like ours can never die!”

Eyes of blue – the Simla Hills
Silvered with the moonlight hoar;
Pleading of the waltz that thrills,
Dies and echoes round Benmore.
„Mabel, ” „Officers, ” „Good-bye, ”
Glamour, wine, and witchery –
On my soul’s sincerity,
„Love like ours can never die!”

Maidens of your charity,
Pity my most luckless state.
Four times Cipid’s debtor I –
Bankrupt in quadruplicate.
Yet, despite this evil case,
And a maiden showed me grace,
Four-and-forty times would I
Sing the Lovers’ Litany:
„Love like ours can never die!”…

Posted 13 Februarie 2009 by Andrei D.MITUCA in Ars POETICA

Romania… Paradisul Mitocanilor…   2 comments

Mitocaniada

Pentru mitocani paradisul, pentru ne-mitocani încă o gură de infern…

un articol de CRISTINA RUSIECKI

Vesnica problema: ce faci in weekend daca 1. nu pleci din Bucuresti si 2. nu esti un maniac al televizorului? Dar ai vrea sa mai pacalesti plictiseala si gandurile negre. Eu m-am gandit sa merg la film. Asa ca sambata seara ma infiintez (in doi) la „Schimbul“ cu Angelina Jolie, proaspat nominalizata la Oscar. Cityplex, 21.45.

La mall la Eroii Revolutiei, in holul de la parter, din pupitrul prevazut cu DJ, napadesc zeci de decibeli. Fete cu fustite scurte trec pe acolo ca din intamplare si-si iau un ragaz sa se pozeze. Vrei sa intrebi ceva pe orice vanzatoare de la magazinele din jur, trebuie sa-i zbieri in ureche apropiindu-te de ea la limite indigeste. Nu ca in ziua aceea ar fi fost vreun eveniment national. Dimpotriva, o sambata obisnuita de shopping. Dar in toate magazinele zici ca esti la discoteca. Nicaieri nu scapi de zgomot. |ti explodeaza porii de galagie. Poate ca la discoteca decibelii stimuleaza. La Mall… mai mult agreseaza. Cel putin pe noi doi. Ne refugiem la etajul cel mai de sus, cat mai departe de quasi-efervescentul stand cu DJ, unde sunt  cinematografele. „Doua bilete, va rog“. „28 RON“. Dam 30, nici vorba de rest. Nu-l revendicam, nu conteaza. Am venit sa ne relaxam, nu sa ne enervam.
N-am habar de la ce varsta prevede Codul Muncii ca se pot face angajari. Vanzatorii de bilete, plasatorii puberi, cu coafuri haioase cu creste,  supraveghetorii, toti arata sub orice varsta prevazuta de lege. La coada, in fata noastra, un baiat blindat cu o tona de carnete de student cumpara bilete pentru o gasca intreaga. Curand, va deveni personaj principal al povestii.
Sala – destul de goala. incepe filmul. Domnul din spate vorbeste rasunator cu prietena de langa el desi
n-ai zice ca fata e tare de urechi. Trece ceva timp. Mamica Angelina Jolie se lupta in 1928 cu politia incompetenta. Sufera. |n sala intra o intarziata. Gasca vesela o intampina cu ovatii. Data trecuta, la un alt mall, la Vitan, vazusem ultimul film al lui Robert Altman insotit de cele mai stupide comentarii. Aici, baiatului care cumparase bilete pentru toti ii suna mobilul. Evident, vorbeste tare. Dupa cateva minute iese tacticos. Revine. |si aprinde o tigara. E deja prea mult. Prietenului meu ii sare tandara. Se rasteste: „Dupa ce ca faci zgomot in timpul filmului si te fatai de colo-colo, mai si fumezi in sala. Stinge tigara aia!“. Baiatul pare insa sa nu aiba nici un pic de intelegere pentru rasuflatii astia care s-au deranjat pana la Cityplex doar ca sa se uite la film. „Ce, nu pot sa vin si eu la cinema sa ma droghez in liniste?“. |ncerc exercitii interioare de toleranta. Asa e. Fumezi in scara blocului, te prinde vreo baba nebuna. Fumezi in gang, te musca vreun caine vagabond. Te duci si tu la film sa fumezi fara batai de cap in nasul spectatorilor civilizati. Acolo macar ai liniste. Dar prietenul meu si-a pus in gand sa-i strice si bruma aia de tihna si incepe sa-l ameninte cu Politia. Fetele din fata noastra se ofera ca martore. Fumatorul face automat corelatia intre aceasta noua calitate asumata a lor si propriul organ genital. Oricum, a ramas singurul semn firav de atitudine intr-o sala cu spectatori care venisera sa se uite la un film despre apararea drepturilor. Prietenul meu cere sa vorbeasca cu cineva din management despre coexistenta, in acelasi spatiu, cu cei care beau bere in sala si fumeaza/se drogheaza. Sefa il asculta cu rabdare. Nu cheama paza.ii intreaba doar pe supraveghetorii puberi: „~stia au bilete?“ Adica om fi fost noi singurii fraieri care-si pusesera in cap sa mearga la film si sa dea si bani pentru asta? Apoi, femeia intra in sala, incercand sa-i indentifice in intuneric pe fumatorii care se distrasera din nou schimbandu-si locurile. „Aveti bilet?“ „Da, dar l-am aruncat.“ Iesim, evident, tremurand de furie ca traim in tara asta, paradis al mitocanilor si infern al tuturor celorlalti. Drept pedeapsa, ne recuperam banii cu tot cu bacsis.
Afara, foarte aproape, stationeaza o masina de politie pe care se citeste (ati ghicit!) „Siguranta si incredere“. Inauntru, doi baieti foarte tineri. Salutam si cerem politicos scuze de deranj. Le povestim tarasenia din Cityplex, sala 3. Niste baieti fumeaza si fac scandal in cinematograf. Exista si alti martori care s-au oferit sa depuna plangere. Raspunsul cade implacabil: „Cityplex are propria paza platita. Daca bodyguarzii nu pot face nimic, noi, politistii, cu atat mai putin.“ O clipa ne iluzionaseram cu ideea ca in Romania nu paza privata asigura platitorului de impozite „siguranta si increderea“, ci Politia, dupa cum statea scris chiar pe masina. Apoi, putin distrati, putin mirati de insistenta noastra, politistii raspund cu o jumatate de gura: „Da, o sa trecem“. Nu stiu daca echipajul din MAI 25132
si-a parasit masinuta probabil bine incalzita ca sa faca o verificare de rutina in sala 3 din Cityplex. Mizele lor sunt probabil mult mai mari. Nu-i opresc din drum/stat mizilicuri de-astea.
Totusi, am o perioada grea si un film ar fi binevenit. A doua zi, duminica seara, mergem la „Crime justificate“ cu De Niro si Pacino la Scala. „Au jucat in aceeasi capodopera, in Nasul, dar nu s-au intalnit in nici o secventa. Apoi timp de zece minute au aparut impreuna in Heat. Acum puteti sa-i vedeti alaturi o intreaga suta de minute…“ Bla-bla-bla-bla… La casa de bilete, o doamna infofolita pana in dinti ne atentioneaza: „|n sala e foarte frig. Daca luati bilete, sa le luati in cunostinta de cauza. „Cam cat de frig poate sa fie? Tremura De Niro si Pacino pe panza?“ „Au iesit oamenii. E mai frig ca afara. Sala nu a fost incalzita toata iarna“. Ma gandesc ca poate Romania o avea emigranti eschimosi si Scala s-o fi indreptat spre nisa asta de piata. Dar noi? Nu ne-am plictisit atat de tare peste saptamana ca sa platim sa dea unii in weekend cu niste frig pe noi. Oare Oficiul pentru protectia consumatorilor o fi aflat ca la Scala nu s-a dat caldura toata iarna? Iesim. O doamna imbrobodita si cu multe sarsanale, cum vezi pe toate bulevardele din Bucuresti, intr-unul din nestavilitele momente de elocinta, provoaca cele doua staruri de pe afis sa-i fure plasele. Apoi se face ca ii impusca.
Mai avem timp sa prindem filmul de la Studio: „|ntalniri incrucisate“, in regia Ancai Damian. „Aoleu, e romanesc!“, recunosc cu rusine ca a fost prima reactie. Surpriza! A ramas principala bucurie a weekendului. Sa auzi un film in limba ta, chiar si inegal pe alocuri, vorbit de actori tineri, adica nu de monstri sacri in fata carora simti impulsul sa iei pozitia de drepti, si sa sune atat de bine! Nu violent, ci natural. Sa vezi scene – ai zice live, atat de izbutite sunt, ca acelea din emisia de radio cu Mimi Branescu, incredibil de bun, de parca nu s-ar fi clintit vreodata nici cu un milimetru din atmosfera si de langa pupitrul de unde se face transmisia. Si cu Tudor Smoleanu jucand fabulos un imbecil comun al zilelor noastre! Si, renuntand la snobareala criticului de teatru, care priveste spre arta filmului asa… mai din varful nasului si spre performantele actorului de film, asa… ca si cand nici nu se compara cu rolurile din Shakespeare, recunosc ca si Oxana Moravec, si Andi Vasluianu, si Doru Boguta, si Gabriel Spahiu, si Diana Cavaliotti, si Ana Maria Moldovan si Marius Chivu sunt bestiali.
Si stiti care a fost cea mai tare replica?
„– Ce parere aveti de faptul ca pilotii din avioanele care aterizeaza, in loc sa auda turnul de control, intercepteaza posturile pirat de manele?
– E bine, mai asculta si ei muzica.“
Pentru ca traim in Romania, in paradisul mitocanilor si toti cei care nu sunt ca ei n-au decat sa se sufoce…

Posted 13 Februarie 2009 by Andrei D.MITUCA in Articol smuls

Rudyard KIPLING…Daca…   Leave a comment

rudkip_03

Rudyard Kipling – Daca…

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;

De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;

De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu...

Posted 13 Februarie 2009 by Andrei D.MITUCA in Ars POETICA