Archive for 23 Februarie 2009

Serghei ESENIN… Bosforul…   Leave a comment

se_02

Serghei Esenin – Bosforul…

Eu n’am vazut, persano, Bosforul niciodata,
Sa nu ma’ntrebi de dânsul ca nu stiu sa raspund.
In ochii tai vad marea pentru întâiasi data
Cum flacara albastra si-o pâlpâie la fund.

Ducând postavuri scumpe si suluri de matasa,
N’ am mers cu caravana spre falnicul Bagdad.
Inclina, pentru mine, statura ta frumoasa,
Lânga genunchii proaspeti tristettea sa mi-o scad.

Rugându-te, yadarnic îmi umilesc mândria,
Putin de tot îti pasa daca-ti soptesc încet,
Ca acolo departe în tara mea Rusia,
Sunt pentru toata lumea cel mai vestit poet.

Harmonica prin mine rasuna nazdravana,
Aud cum latra câinii la luna altui cer.
Au n’ ai vroi tu oare, ciudata mea persana,
Sa-mi vezi albastra tara de spice si de ger?

Prin locurile-acestea nu-s numai într’o doara,
Chemarea ta fierbinte razbise traiul meu,
Iar bratele, mai albe decât o primavara,
Asa ca doua aripi ma ‘nfasurau mereu.

Demult eu nu mai caut în soarta mea hodina,
Desi trecuta viata n’ o blestem si n’ o ‘nfrunt.
O, rogu-te vorbeste, de vrei, despre lumina,
Despre ‘inutul vostru în care uit ca sunt.

Harmonica din suflet înabus-o cu soapte
Si cu parfum de famec adapa-ma oricât,
Ca dupa una blonda ce-i hat la miaza-noapte,
Sa nu regret atâta, sa nu suspin atât.

Cu toate ca Bosforul nu l’ am vazut vreodata,
Îti voi vorbi pe urma de raiul lui profund,
Ca’ n ochii tai vad marea pentru întâiasi data
Cum flacara albastra si-o pâlpâie la fund…

Anunțuri

Posted 23 Februarie 2009 by Andrei D.MITUCA in Ars POETICA, Patrimoniu Universal...

Serghei ESENIN… A fi POET…   Leave a comment

se_01

Serghei Esenin – A Fi Poet…

A fi poet asemanator se arata
cu a nu tulbura adevarul deloc,
ori a-ti flagela pielea delicata,
inimile mângâind cu al sângelui foc!

A fi poet înseamna a cânta libertatea
pentru a-ti fi tie asemanatoare.
Nu-si cânta durerea privighetoarea,
de aceea ea are o singura cântare.

Canarul are o voce neobisnuita, anume
râsului jalnic sunatoare, hazlie…
Cuvântul dorit este cântat de lume
pe propria limba, chiar de broasca sa fie.

Mahomet a interzis în Coran
sa se bea bautura spirtoasa,
dar bea vin poetul mai avan
atunci când durerea-l apasa!

Atunci când poetul la iubita-a venit,
iar ea doarme cu altul, poetul,
de balsamul datator de viata pazit,
nu va-ncerca sa-i împlânte stiletul.

Dar arzând de-al geloziei curaj
va fluiera pâna acas` cu tarie:
„Ca voi muri vagabond nu-i necaz
pe pamânt, si asta se stie”…

Posted 23 Februarie 2009 by Andrei D.MITUCA in Poesie Divina, Puterea Slabiciunii