Archive for 24 Februarie 2009

Serghei ESENIN… EPITAF…   Leave a comment

se_05Pentru Abis1957

Serghei Esenin – Epitaf…

Nu cadea tu steaua mea suptire,
Prapadind manunchi de raze reci,
Caci acolo’n fund de cimitire,
Inimile nu mai bat în veci.

Luminezi prin stepe si prin vremuri,
Umplând pacea câmpului, spre zori,
Sufletul de friguri mi-l cutremuri
Ca strigarea dusilor cocori.

Inaltându-si crestetul de sfânta
Peste culmi si crânguri si taceri,
Aud iar cum nu stiu cine cânta
Despre toate câte-au fost mai ieri.

Toamna asta ‘n aur îmbracata,
Din acesti mesteceni fara chip,
Dupa cei ce am iubit odata
Plânge ‘ncet cu frunze pe nisip.

Stiu, ah stiu! Curând- curând în seara
Si din vina nimanui, mereu,
Subt grilaj de schija funerara
Trebui- va ca sa zac si eu…

Se va stinge flacara din vatra,
Inima întoarce- se- va’ n praf,
Buni prieteni îmi vor pune-o piatra
Si-or rima un vesel epitaf.

Dar privind tristetea si mormântul,
Pentru mine-as scri, definitiv:
Si-a iubit el tara si pamântul,
Cum iubeste crâsma un betiv...

Anunțuri

Serghei ESENIN… Cintecul Catelei…   Leave a comment

se_04

Serghei Esenin – Cantecul Catelei…

Spre ziua, sub capita de secara,
Pe auriul snopilor plecati,
Cateaua, in vifornita de-afara,
Fatase sapte catelusi roscati.

Pana-n amurg, veghind incovoiata
I-a rasfatat, lingandu-i nentrerupt.
Si se topea ninsoarea spulberata
Pe fierbinteala pantecului supt.

Iar seara, cand gainile s-aseaza
Stapanul casei a iesit posac
Si unde mama palpaia de groaza
El pe toti sapte i-a bagat in sac.

In urma lui, fugind dupa desaga
Cateaua da-n nametii de pe drum
Rapindu-i puii, apa din viroaga
Scancea curgand sub botul ei acum…

Posted 24 Februarie 2009 by Andrei D.MITUCA in Ars POETICA, Patrimoniu Universal...

Serghei ESENIN…Ca Tine Nu-s pe Lumea Asta, Doua…   Leave a comment

se_03pentru Abis1957

Serghei Esenin – Ca Tine Nu-s Pe Lumea Asta Douǎ…

(Surorei mele Sura)

Ca tine nu-s pe lumea asta doua.
În viata ta cu licariri de stea,
Nadejdea mea-i iar teafara si noua
Si se repeta tineretea mea.

Tu – vorba mea de busuioc maiastra,
Pe veci esti scumpa sufletului meu.
Cum mai traieste astazi vaca noastra,
Smulgând tristetea paielor mereu?

De-ncepi sa cânti dispare orice geamat.
Cu visuri de copil ma lecuiesti,
Sub geamul alb s-a scuturat de freamat
Scorusul vesnic gata de povesti?

Torcând – ce cânta mama mult dorita?
Pe veci plecai din sat dar… tot mai stiu
Ca-i batatura casei troienita
De frunza unui viscol purpuriu.

Mai stiu ca pentru biata noastra soarta,
În loc de plans si-n loc de tânguit,
Lânga zaplaz, ca dupa-o fata moarta,
A prins sa urle-un câine parasit.

Eu n-am sa-mi mai vad satul din câmpie,
Caci prea târziu primit-am, dupa ani,
Ca dragostea, ca orice bucurie,
Basmaua ta frumoasa de Riazani...