Archive for 27 Februarie 2009

Serghei ESENIN…Mi s-a urit la vatra mea…   6 comments

se_15…mamei mele Nadejda SFIRIDOVA…

Serghei Esenin – Mi s-a urat la vatra mea…

Mi s-a urat la vatra mea,
Tanjind prin hrisca si secara.
Natalul prag il voi lasa
Si-am sa pornesc, talhar, prin tara.
Pe-amiaza bala de pe lac,
In vreo coliba nestiuta,
Un prieten, lama de tureac,
C-un ochi la mine, o sa-si ascuta.
Cand soarele pe drumul stramt,
Va-ntinde-o panza ca de ceara,
Aceea-al carei nume-l cant,
O sa ma dea pe usa-afara.
Si-acasa iar am sa revin
Si flacari noi vor linge zgura
Si-ntr-un crepuscul de venin,
Am sa ma spanzur cu centura…

Anunțuri

Posted 27 Februarie 2009 by Andrei D.MITUCA in Ars POETICA, Patrimoniu Universal...

Serghei ESENIN… Mesteacanul…   Leave a comment

se_14…mamei mele, Nadejda SFIRIDOVA…

Serghei Esenin – Mesteacanul…

Sta balai la geamuri
Mesteacanul nins.
Proaspata pe ramuri
Neaua l-a cuprins.

Ciucuri moi si floare
De argint i-a pus
Si-a tesut ozoare
Albe pîna sus.

Tihna lînga poale
Blînd s-a asternut,
Fulgi de aur moale
Pîlpîie tacut.

Zarile alene
Dau în jur ocol
Si argint din gene
Scutura domol.…

Posted 27 Februarie 2009 by Andrei D.MITUCA in Ars POETICA, Patrimoniu Universal...

Serghei ESENIN… Ne Ducem Toti…   Leave a comment

se_13

Serghei Esenin – Ne Ducem Toti…

Ne ducem toti cîte putin, mereu,
Catre-un liman de tihna si-mpacare,
Poate curînd va trebui si eu
Bulendrele sa-mi strîng pentru plecare.

O, dragi mesteceni, gingasi si subtiri!
Si tu, pamînt! Si voi, cîmpii ca marea!
In [Cuvînt scris incorect.] preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stapîni-ntristarea.

Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce în trupuri sufletul adie.
Spun pace voua, salcii ce-n apus
Va oglinditi în apa purpurie.

Atît de multe gînduri am urzit,
Am scris atîtea cîntece visate
Si pe pamîntul trist sunt fericit
C-am respirat si c-am trait de toate.

Sunt fericit c-am sarutat femei
Si-am lenevit pe iarba parfumata,
Iar fiarelor, ca unor frati ai mei,
Eu nu le-am zdrobit capul niciodata.

Acolo stiu ca nu fosneste-n zari
Cu gîturi lungi de lebada, secara…
De asta-n preajma tainicei plecari
Eu ma-nfior si-mi simt adînc povara.

Acolo stiu ca nu vor mai fi fagi
Nici holdele cu aur viu pe nume…
De asta poate mi-s asa de dragi
Toti oamenii cu care sunt pe lume...

Posted 27 Februarie 2009 by Andrei D.MITUCA in Ars POETICA, Patrimoniu Universal...