Archive for Martie 2009

Apocalypse Now…un film care nu-mi da pace…   Leave a comment

De astazi incep sa postez cioburi de stare din filmul atins mai sus… Ce stim despre el? …ce stim despre acest film?…

Putina descriere, prezentare si inmuiere in nocirla militara a unui sfirsit de secol, de-abia stins…
Filmul bazat pe cartea lui Joseph Conrad intitulata „Inima intunericului”, reprezinta calatoria prin jungla a capitanului Willard, a carui misiune o reprezinta suprimarea unei armate rebele conduse de un misterios colonel Kurtz in timpul razboiului din Vietnam.
Pe masura ce capitanul inainteaza in jungla, el trebuie sa faca fata puterilor nebanuite ale acesteia si a dementei ce incepe sa-l inconjoare, dar cu fiecare metru inaintat, el incepe sa semene tot mai mult cu omul pe care a fost trimis sa-l ucida…
  • Titlu: Apocalypse Now
  • Data lansare (SUA): 15 August 1979
  • Perioda filmare: Februarie 1977 –  Mai 1977 (Pagsanjan, Laguna, Luzon, Philippines)
  • Buget: 31,500,000 $
  • Incasari weekend: 96,992 $

  • Traim in plin apocalips…semanam din ce in ce mai mult intre noi, ne ucidem cu mai multa voluptate…devenim din ce in ce mai mult inimi ale unui Intuneric ce se va vrea Absolut, urias si de neucis…

Anunțuri

Marin SORESCU…Visam si Noi…   Leave a comment

maso_59

Marin Sorescu – Visam si Noi…

Mai avem înca multe
Sa ne spunem,
De aceea cadem
Pe unde apucam
Si-ncepem lacomi
Sa vorbim în somn.

Cu lucrurile din camera,
Ivarele, caloriferul,
Carora înca nu le-am spus
Nici pe jumatate din ce-ar trebui.

Cu mortii care, saracii,
Merg înapoi,
Cu Dumnezeu, pe apucate,
Visam si noi.

Pâna dimineata
Când se aprinde brusc lumina,
Începem sa vorbim
Si se întrerupe
Comunicarea...

Posted 31 Martie 2009 by Andrei D.MITUCA in Ars POETICA, Arte Scrise..., Asa simt eu

Marin SORESCU… Vis…   Leave a comment

maso_58

Marin Sorescu – Vis…

În fata casei în care convietuiesc cu mine însumi
Era o agitatie nemaipomenita.
Toata omenirea se adunase acolo
Si vroia sa treaca prin versurile mele.

Eu abia puteam stavili valurile de oameni,
Alergam de colo-colo, asudat tot,
Si împarteam bonuri de ordine.

Erau acolo si paduri, munti si rasarituri de luna:
Auzisera ca e vorba de poezii
Si venisera din obisnuinta.
Ca sa împac si oamenii, si natura,
Eu îi alegeam pe cei mai voinici,
Îi rugam sa ia în brate,
Pe lânga bucuriile si necazurile lor,
Un copac sau un munte,
Si numai asa le faceam vânt
În câte o strofa.

Niste femei foarte frumoase
T;ineau de patru colturi desertul Gobi
Si voiau sa mi-l deie cadou.
Le-am multumit emotionat si l-am primit,
Cu toate ca mai fusesem îndragostit...

Posted 31 Martie 2009 by Andrei D.MITUCA in Ars POETICA, Arte Scrise..., Asa simt eu

Marin SORESCU… Vara in Oras…(traducere dupa Boris Pasternak)…   Leave a comment

maso_57

Boris Pasternak – Vara In Oras

Se vorbeste pe soptite,
Glasul parca ti se taie,
Iar femeia, de pe ceafa,
Si-a strans coama-n crestet, claie.

Sta sub pieptenele greu
Ca sub coif, intr-adevar,
Cand pe spate-si da ea capul
Cu podoaba grea de par.

Strada calda, noaptea calda,
Vremea rea se cam abate,
Tarsaitul de picioare
Este o realitate.

Chiar ca tuna! Sus pe bolti,
Bubuitul – ce napasta!
Vantul salta, la un colt,
Perdeluta din fereastra.

S-a instapanit tacerea.
Aerul parca-i de fier
Scapararile de fulger
Scotocesc nervos prin cer.

Cand s-arata dimineata
Si-ncep strazile de ard,
Sugativa prin baltoace
Soarele pe bulevard.

Teii-n floare, secularii,
Teii-nmiresmati – mahmur
Cata: li-i necaz pe vreme
Fiindca n-au dormit destul.

(traducere de Marin Sorescu)…

Posted 31 Martie 2009 by Andrei D.MITUCA in Ars POETICA, Arte Scrise...

Marin SORESCU… Vinat…   Leave a comment

maso_56

Marin Sorescu – Vanat…

Mi-am adus în atelier stejarul falnic
Si l-am spânzurat de un cui
Cu coroana în jos.
Cerul l-am legat cu un nor
În dreptul ferestrei.
Sub el, orizontal –
Am asezat câmpia.
De la ciocârlii si prepelite
Am pastrat numai câte-o aripa,
Celeilalte dându-i drumul sa zboare.
Locurile ramase libere pe pereti
Le-am umplut cu sentimente,
Împuscate de mine în decursul anilor,
Cu batai de inima.
Acolo unde nu se vede nimic e dragostea –
Un sentiment mai abstract.
În mijlocul atelierului am înaltat un munte
De lemn.
Problema care se pune acuma
E ca pe toate aceste mortaciuni
Sa le fac sa zâmbeasca.

Posted 31 Martie 2009 by Andrei D.MITUCA in Ars POETICA, Arte Scrise...

Marin SORESCU… Trebuiau sa Poarte un Nume…   Leave a comment

maso_55pentru Bogdan si Corina

Marin Sorescu – Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea sa spuna
Seara în jurul focului poezii –
„Miorita” si „Luceafarul” si „Scrisoarea a III-a”.

Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau sa se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.

În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.

Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fara vînt ?

Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fara sot.

Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau sa le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.

Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.

Si pentru ca toate acestea
Trebuiau sa poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu….

Posted 30 Martie 2009 by Andrei D.MITUCA in Ars POETICA, Arte Scrise..., Asa simt eu

Marin SORESCU… Stare…   Leave a comment

maso_54

Marin Sorescu – Stare…

Nu dormeam. Ma lasam dus
Cum se lasa umerii dusi de-o aripa.
Ma înhamasem demult la o clipa
Si-o târam prin vecie, supus.

Ca un cântec pe note nepus,
O, ce agregat de dezagregare!
O, ce mai rasarit de apus!
Ca un prunc în vesnica înfasare.

Si se mai facea totodata,
Ca ma feream de Dumnezeu sa-l respir,
Respirându-l odata pe niciodata
Si începusem sa ma desir.

Nu dormeam. Ma lasam dus
Cum se lasa umerii dusi de-o aripa
Ma înhamasem demult la o clipa
Ce ma târa blând, tot mai sus…

Posted 29 Martie 2009 by Andrei D.MITUCA in Ars POETICA, Arte Scrise...

Marin SORESCU… Spinzuratul…   Leave a comment

maso_53

Marin Sorescu – Spanzuratul…

Mitrele, ori de câte ori se certa cu muierea,
Îsi lua betele sa se spânzure în vale la salcii;
Sa vada si ea, fir-ar a relelor,
Ce-nseamna el în casa asta, na!

Sariti lume, striga Leana. Nea Dumitre, Nea Ioane,
Duceti-va, dati fuga-n vale dupa al nebun.
T;icu, Bag’Sama, Cazaca, Mitranoaia, tot catunul
Se strângea la panorama.
Mitrele mergea înainte, considerându-se de pe
Acum mort,
Vedea negru-naintea ochilor si astepta sa sune
Goarna de apoi
Pe podul lui Giurca.

Spânzuratorile lui fiind mai dese în anii de seceta
Si saracie,
Îndulceau întrucâtva atmosfera,
Adica n-o fi nici dracul chiar atât de rau,
Nu moare omul cu una cu doua nici de foame, nici de nimic.
Nu va uitati la Mitrele?!
Ajunsese sa fie dat exemplu de longevitate.

Lega betele înflorate, tesute cu drag de muiere, asta
El o uita întotdeauna,
Trebuia sa-i aduca ea aminte, cu târnul,
Le înnoda de-o creanga, scuipa spre Leana si-si
Baga capu-n streang.
Când îsi da drumul, altul, suit din vreme pe salcie,
Jap! Cu securea taia ori creanga, ori betele si
Spânzuratul buf jos.
Leana venea repede cu galeata de apa rece de la
Fântâna si turna pe el, sa-nvie.
Conta cât era de mort: alteori numai îi dadea de baut din cauc.

Da’ sa-l mai fi lasat fa o târa s-atârne, se vaieta una,
Sa fi apucat macar sa scoata limba, asa veniram degeaba,
Aoleo, mi-o fi dat si laptele în foc.

Ma, omul lui Dumnezeu, îl încuraja T;icu pe Mitrele, care
Se arata mahmur ca Lazar dupa înviere, nu stia ce
Atitudine sa ia,
Îi era rusine si necaz, toti ne mai certam cu muierile,
Alaltaieri io nu i-am aruncat alei mele masa-n batatura?
Nu mi-a facut mâncare buna; am luat masa de margini,
Cu tot ce era pe ea
Si-am dat-o zdup! peste prispa. Pai ce, cu mine sa nu se puna.
Muierii nu trebuie sa-i versi laptele-n pasat.
Dar ce, sa ma omor? Mai bine o fac vânata pe ea.

– Ăsta cu spânzuratul lui a ciuntit toate salciile –
Râdea unu’.
– Oricum, de murit în pat n-o sa moara.
– Cine stie ce-o fi în casa lui, de-ajunge el pâna acolo.
– Da’ din ce va luarati, fa, întreba Veta.
– Ei lasa, ce sa mai… hai omule acasa!

Mitrele se scutura de paie si pornea bombanind pe
Coasta-n deal,
Leana mergea în urma cu vadra de apa-n cap.

Noi copiii ramâneam ultimii la salcii,
Ne-ar fi placut sa vedem un om spânzurat si sa ne speriem.
Unii dintre noi de-abia asteptau sa se faca mari si sa-si puna streangul de gât
Ca sa se strânga lumea si sa vada cum o fac ei pe grozavii,
Morti si cu ochii beliti.

Cine spunea asta acasa se pomenea cu palma peste gura:
– Ma, zaltatule, tu stii ce lozasti?
I-auzi la astia mici, altceva mai bun n-are de-nvatat de la ai mari!…

Posted 29 Martie 2009 by Andrei D.MITUCA in Ars POETICA, Arte Scrise..., Asa simt eu

Marin SORESCU… …si Gangele…   Leave a comment

maso_52

Marin Sorescu – Si Gangele…

Prin Rosiori, gîndind la vede,
Trec asiatic si distrat
Si Gangele ce nu se vede
E scris în Vede, apasat.

În Indii pe musoni am stat,
Mai mincinos cine nu crede,
De doua ori trecînd în lat,
Pascînd cirezi de tigri, iede.

Vezi Rosiorii si-apoi mori,
La Napoli, bine-nteles,
Eu ce-am trecut de-atîtea ori,

Ma simt batrîn, neînteles,
De intru-n Vede nu mai ies...

Posted 29 Martie 2009 by Andrei D.MITUCA in Ars POETICA, Arte Scrise...

Marin SORESCU… Shakespeare…   Leave a comment

maso_51

Marin Sorescu – Shakespeare…

Shakespeare a creat lumea în sapte zile.

În prima zi a facut cerul, muntii si prapastiile sufletesti
În ziua a doua a facut rîurile, marile, oceanele
Si celelalte sentimente –
Si le-a dat lui Hamlet, lui Iulius Caesar,
lui Antoniu, Cleopatrei si Ofeliei,
Lui Othelo si altora, Sa le stapîneasca, ei si urmasii lor,
În vecii vecilor.
În ziua a treia a strîns toti oamenii
Si i-a învatat gusturile:
Gustul fericirii, al iubirii, al deznadejdii,
Gustul geloziei, al gloriei si asa mai departe,
Pîna s-au terminat toate gusturile.

Atunci au sosit si niste indivizi care întîrziasera.
Creatorul i-a mîngîiat pe cap cu compatimire,
Si le-a spus ca nu le ramîne de cît sa se faca
Critici literari
Si sa-i conteste opera.
Ziua a patra si a cincea le-a rezervat rîsului.
A dat drumul clovnilor
Sa faca tumbe,
Si i-a lasat pe regi, pe împarati
Si pe alti nefericiti sa se distreze.
În ziua a sasea a rezolvat unele probleme administrative:
A pus la cale o furtuna,
Si l-a învatat pe regele Lear
Cum trebuie sa poarte coroana de paie.
Mai ramasesera cîteva deseuri de la facerea lumii
Si l-a creat pe Richard al III-lea.
În ziua a saptea s-a uitat daca mai are ceva de facut.
Directorii de teatru si umplusera pamîntul cu afise,
Si Shakespeare s-a gîndit ca dupa atîta truda
Ar merita sa vada si el un spectacol.
Dar mai întîi, fiindca era peste masura de istovit,
S-a dus sa moara putin….