Un timp, rămîne uitîndu-se prosteşte la hîrtie…   3 comments

Un timp, rămîne uitîndu-se prosteşte la hîrtie. Tele-ecranul transmite acum o muzică stridentă, militărească. Lui Winston i se întîmplă ceva curios: nu numai că pare să-şi fi pierdut capacitatea de a se exprima, dar parcă a uitat şi ce voia de la bun început să comunice. De săptămîni întregi se pregăteşte pentru acest moment şi nu i-a trecut niciodată prin minte că i-ar mai trebui şi altceva în afară de curaj.

Scrisul în sine este o treabă uşoară. Tot ce are de făcut este să aştearnă pe hîrtie interminabilul monolog pe care şi-l tot repetă în gînd de ani de zile. Ei da, dar uite că, în clipa asta, pînă şi monologul i-a amuţit. Pe deasupra, ulceraţia varicoasă de deasupra gleznei a început să-i dea nişte mîncărimi insuportabile. Nu îndrăzneşte să se scarpine, pentru că ori de cîte ori se scarpină i se inflamează şi mai tare. Secundele trec una după alta. În mintea lui se amestecă albeaţa paginii din faţa lui cu mîncărimea pielii de deasupra gleznei, cu zbierătele muzicii şi cu o oarecare ameţeală, din cauza ginului. Deodată, începe să scrie aşa, pur şi simplu, ca un nebun, numai parţial conştient de ce aşterne pe hîrtie. Are un scris mărunt, dar ca de copil, care se ridică şi coboară pe pagină, mîncînd mai întîi literele mari şi, pînă la urmă, şi punctuaţia:

4 aprilie 1984. Aseară la cinema. Numai filme de război. Unul foarte bun cu un vapor plin de refugiaţi, bombardat undeva în Mediterana. Publicul distrat de imaginile cu un grăsan care încerca să scape înot, dar un elicopter se ţinea scai de el, mai întîi ţi-l arăta plescăind prin apă ca un porc de mare, pe urmă îl vedeai prin luneta de la mitraliera elicopterului şi pe urmă era făcut ciur şi marea devenea roz în jurul lui şi se scufunda atît de brusc, parcă găurile ar fi lăsat apa să intre în el. Publicul care urla rîzînd cînd s-a dus la fund. pe urmă ţi-arăta o barcă de salvare plină cu copii şi un alt elicopter care se oprise deasupra lor. era o femeie între două vîrste, poate evreică, şi stătea în faţă cu un băieţel de vreo trei ani în braţe. băieţelul ţipa de frică şi-şi vîra nasul între sînii femeii parcă ar fi vrut să se bage în ea cu totul şi femeia îl strîngea în braţe şi-l liniştea deşi şi ea era verde de frică, acoperindu-l tot timpul cît putea de mult, parcă ar fi crezut că braţele ei îl pot apăra de gloanţe. pe urmă elicopterul a lansat un obuz de douăzeci de kilograme direct în ei, o flamă îngrozitoare şi barca s-a făcut toată pulbere. pe urmă a fost o secvenţă superbă un braţ de copil zburînd sus sus sus sus de tot în aer un elicopter cu un aparat de filmat în bot probabil la urmărit în sus şi ropote de aplauze de la locurile partidului dar o femeie din rîndurile de proli a început brusc să facă gură şi să ţipe că nar fi trebuit să arate aşa ceva nu de faţă cu copiii ar fi trebuit mai bine să nu de faţă cu copiii nui cînd poliţia a scos-o afară nu cred ca păţit ceva cui îi pasă ce zic prolii tipică reacţie de proli …


Winston se opreşte din scris la fel de brusc, printre altele fiindcă îl ţine un junghi în coaste. De ce-o fi turnat tot şirul ăsta de inepţii? Dar, curios lucru, în timp ce le scria, i s-a limpezit în minte un incident cu totul deosebit. Atît de deosebit, încît aproape că-i vine să-l aştearnă pe hîrtie. Iată, acum realizează că tocmai din cauza acestui incident s-a hotărît el să vină acasă şi să-şi înceapă jurnalul astăzi, şi nu în altă zi.

S-a petrecut chiar azi-dimineaţă, la Minister – dacă se poate spune că un lucru atît de vag a avut într-adevăr loc.

O mie noua sute optzeci si patru…

George ORWELL

Anunțuri

Posted 18 Iunie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol propriu..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., INCULTURA - draga noastra PRIETENA..., Mindria de a fi IDIOT..., Patrimoniu Universal..., Pentru Abis1957, Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi..., vie

3 responses to “Un timp, rămîne uitîndu-se prosteşte la hîrtie…

Subscribe to comments with RSS.

  1. Este de admirat precizia cu care Andrei transmite reverberaţia suflelui său de artist în temele pe care le propune grafic şi le susţine uneori cu vorbe care transcend înţelegerea umană în accepţia realităţii banale a omului neobişnuit cu înălţimea unor idealuri greu de atins pentru o fiinţă sublunară.
    Înalţimea visului propus de Andrei Mitucă nu este accesibil decît celor obişnuiţi cu zborul înalt al idealizării sublime a Catedralei născute în norii palpabili ai visării cu accente îngereşti, dar perfect accesibilă tuturor visătorilor care percep realul ca fiind sublim.

    Mulţumesc DOMNULE Mitucă !

  2. Multumesc la rindu-mi… mi se pare incomplet dupa sistemul meu interior… Am sa revin in cursul zilei cu o pledoarie pentru cei condamnati sa traiasca aici si acum sub faldurile national-socialismului Democrat-Liberal… Deci, revin…
    Acum trebuie sa fug in cimp…
    Va imbratisez nu inainte de o adinca plecaciune…
    Cu respect,
    Andrei D.MITUCA

  3. Thanks for posting. Good to see that not everyone is using RSS feeds to build their blogs 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: