– Ştiţi, Tom nu e acasă, îi explică doamna Parsons…   9 comments

2…

Cînd să pună mîna pe clanţă, îşi dă seama că şi-a lăsat jurnalul deschis pe măsuţă. Chiar şi de aici, de la uşă, din cealaltă parte a camerei, se poate citi JOS FRATELE CEL MARE – atît a scris de lăbărţat. Ce idioţenie de neimaginat! Adevărul este, însă, că nici în starea de panică în care a intrat nu a vrut să mînjească hîrtia aceea minunată închizînd cartea aşa, cu cerneala încă neuscată.


Trage aer adînc în piept şi deschide uşa. În clipa următoare, un sentiment de uşurare îl năpădeşte ca un val cald. Este o femeie palidă, care arată epuizată, cu părul ca un snop de paie şi cu o faţă fără contur.
– Ăăăă, tovarăşe, începe femeia cu o voce deznădăjduită, ca un fel de scîncet. Mi s-a părut mie că v-am auzit intrînd. Credeţi c-aţi putea veni pînă la noi să vă uitaţi puţin la chiuveta din bucătărie? S-a-nfundat şi…

Este doamna Parsons, soţia unuia dintre vecinii de palier. „Doamnă” este un apelativ destul de prost văzut de Partid – toată lumea ar trebui să-şi spună „tovarăş” şi „tovarăşă” -, dar cu unele femei îţi vine pe limbă instinctiv. Doamna Parsons este o femeie de vreo treizeci de ani, care arată, însă, mult mai în vîrstă. Parcă ar avea praf în ridurile de pe obraji. Winston o urmează pe coridor. Asemenea reparaţii de amator sînt pentru el un motiv de enervare aproape zilnică. Blocul Victoria este vechi, construit prin 1930 sau aşa ceva, şi se dărăpănează pe zi ce trece. Tencuiala plesneşte tot timpul pe pereţi şi pe tavane, ţevăria crapă la fiecare ger mai tăios, acoperişul lasă apa să se scurgă ori de cîte ori plouă sau ninge, instalaţia de încălzire funcţionează, de obicei, la jumătate din capacitate – asta cînd nu este închisă de tot din motive de economie. Reparaţiile, afară de cele pe care ţi le poţi face de unul singur, trebuie să fie aprobate de nişte comisii unde se ajunge cu greu şi cărora li se întîmplă să amîne cu cîte un an sau doi chiar şi înlocuirea unui geam spart.
– Ştiţi, Tom nu e acasă, îi explică doamna Parsons.

Apartamentul familiei Parsons este mai mare decît cel al lui Winston şi tot dezordonat, dar din alte motive. Totul pare dărîmat şi călcat în picioare, ca şi cum tocmai a trecut pe-acolo vreun animal mare şi brutal. Pe jos, peste tot, stau împrăştiate accesorii de sport – crose de hochei, mănuşi de box, o minge de fotbal spartă, o pereche de pantaloni scurţi, transpiraţi şi întorşi pe dos, iar pe masă tronează un teanc de farfurii murdare şi nişte caiete soioase. Pe pereţi sînt atîrnate steaguri roşii – al Ligii Tineretului şi al Spionilor – şi un portret al Fratelui cel Mare, în mărime naturală. Miroase a varză călită, aşa cum miroase în tot blocul de obicei, dar duhneşte şi mai acru a transpiraţie, un miros care vine – nu e foarte limpede cum, dar îţi dai seama de asta de la primul iz – de la transpiraţia cuiva care nu este de faţă. Într-o cameră de alături, cineva se străduieşte, cu un pieptene şi o bucată de hîrtie igienică, să ţină isonul muzicii milităreşti care încă se mai difuzează la tele-ecran.
– Ştiţi, copiii…, explică din nou doamna Parsons, aruncînd o privire oarecum temătoare spre uşa camerei de alături. N-au fost afară azi, aşa că sigur că…

Aşa vorbeşte doamna Parsons de obicei, se opreşte brusc în mijlocul propoziţiei. Chiuveta din bucătărie este plină aproape pînă sus cu o apă împuţită, verzuie, care miroase a varză mai tare decît orice altceva. Winston se lasă în genunchi şi se uită la sifon. I se face silă că trebuie să pună mîna pe aşa ceva, iar aplecatul este pentru el un calvar – în orice moment l-ar putea apuca tusea. Doamna Parsons se uită la el neajutorată.
– Sigur, dacă era Tom acasă, o repara el cît ai bate din palme, zice ea. Lui îi plac treburile-astea. E-aşa de îndemînatic, Tom al meu…

O mie noua sute optzeci si patru…

George ORWELL

Anunțuri

Posted 25 Iunie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol propriu..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura FRICII..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura MORTII..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., INCULTURA - draga noastra PRIETENA..., Istorii..., Mamei..., Mindria de a fi IDIOT..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru Tiberiu ORASANU..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi...

9 responses to “– Ştiţi, Tom nu e acasă, îi explică doamna Parsons…

Subscribe to comments with RSS.

  1. Great read. Thanks for the info!

  2. Interesting read, perhaps the best article iv’e browse today. We learn everyday cheers to you!

  3. I’ve been checking your blog for a while now, seems like everyday I learn something new 🙂 Thanks

  4. I REALLY liked your post and blog! It took me a minute bit to find your site…but I bookmarked it. Would you mind if I posted a link back to your post?

  5. I’ve just started off a blog, the knowledge you give on this site has aided me extremely. Thank you for all your time & work.

  6. I would like to say “wow” what a inspiring post. This is really great. Keep doing what you’re doing!!

  7. I’ve been checking your blog for a while now, seems like everyday I learn something new 🙂 Thanks

  8. Nice post! You truly have a wonderful way of writing which I find captivating! I will definitely be bookmarking you and returning to your blog. In fact, your post reminded me about a strange thing that happened to me the other day. I’ll tell you about that later…

  9. I was just having a conversation over this I am glad I came across this it cleared some of the questions I had.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: