Toamna patriarhului… (…îl minţeau din teamă, că nimic nu era adevărat în criza aceea de nesiguranţă…)   8 comments

…îl minţeau din teamă, că nimic nu era adevărat în criza aceea de nesiguranţă…

Cu toate că n-avea habar de astfel de zvonuri, era conştient că ceva urma să se întîmple în viaţa lui, şi îşi întrerupea lentele partide de domino ca să-l întrebe pe generalul Rodrigo de Aguilar cum mai merg treburile, fîrtate, ţinem totul sub control, domnule general, patria e liniştită, dar el pîndea semne prevestitoare în rugurile funerare ale baligilor de vacă ce se mistuiau prin coridoare şi prin fîntînile de demult fără a găsi nici un răspuns neliniştii lui, mergea s-o vadă pe maică-sa, Benedición Alvarado, în conacul de la marginea oraşului cînd se mai domolea căldura, se aşezau să se răcorească la umbra tamarinilor, ea în balansoarul său de mamă, decrepită dar întreagă la minte, aruncînd boabe de porumb găinilor şi păunilor care ciuguleau prin grădină, iar el în fotoliul de răchită vopsit în alb, făcîndu-şi vînt cu pălăria, urmărind cu vechea-i privire hămesită mulatrele zdravene care-i aduceau sucuri răcoritoare de fructe de toate culorile, ca să vă potoliţi setea cu atîta căldură, domnule general, gîndindu-se dac-ai şti, mamă, că nu mai pot, c-aş vrea să-mi iau lumea în cap dar n-am habar încotro s-o apuc, mamă, să fiu departe de atîta nedreptate, însă nici măcar maică-sii nu-i mărturisea chinul lăuntric ce-i smulgea suspine, ci se întorcea în faptul serii cînd se aprindeau cele dintîi lumini la palatul prezidenţial, intra pe uşa de serviciu şi auzea cînd trecea pe coridoare bătaia de călcîie a santinelelor care luau poziţie de drepţi, salutîndu-l, nimic nou, domnule general, totul e în ordine, însă el ştia că nu era adevărat, că-l înşelau din obişnuinţă, îl minţeau din teamă, că nimic nu era adevărat în criza aceea de nesigu­ranţă ce-i amăra gloria din după-amiaza nefastă cu lupta de cocoşi şi-l lipsea pînă şi de vechea dorinţă de a porunci şi rămînea treaz pînă foarte tîrziu trîntit cu faţa-n jos pe duşumea fără să poată adormi, ascultînd prin fereastra dinspre mare tobele îndepărtate şi cimpoaiele triste care sărbătoreau vreo nuntă de oameni sărmani cu aceeaşi bucurie zgomotoasă cu care lui i-ar fi sărbătorit moartea, auzi sirena de rămas-bun a unui vas răzvrătit care o pornise în larg la ora două fără încuviinţarea căpitanului, foşnetul de hîrtie al trandafirilor ce-şi desfăcuseră peta­lele în zori, şi-l treceau fiori de gheaţă, ofta fără voie, fără o clipă de răgaz, presimţind cu instinct de sălbăticiune ameninţarea din seara întoarcerii de la conacul de la marginea oraşului cînd a fost surprins de gloata ca o turmă în stradă, de ferestrele ce se tot deschideau şi închi­deau, şi de panica rîndunicilor pe cerul diafan de decembrie, şi atunci întredeschise perdeaua de la trăsură să vadă ce se întîmpla şi-şi zise asta era, mamă, asta era, îşi zise, şi-l încercă un puternic sentiment de uşurare cînd văzu baloanele colorate în văzduh, baloane roşii şi verzi, baloane galbene ori ca nişte uriaşe portocale albastre, nesfîrşitele baloane rătăcitoare ce se înălţară printre rîndunicile speriate şi plutiră o clipă în lumina de cleştar de la ora patru şi apoi se sparseră pe neaşteptate cu un pocnet surd şi general, slobozind mii şi mii de foi de hîrtie deasupra oraşului, o furtună de pamflete zburătoare de care birjarul profită ca să se strecoare afară din iureşul pieţei fără ca cineva să recunoască trăsura oficială, căci toată lumea se învălmăşea străduindu-se să prindă hîrtiile din baloane, domnule general, le citeau în gura mare prin balcoane, repetau pe dinafară jos cu exploatarea, strigau moarte tiranului, şi pînă şi santinelele de la palatul prezi­denţial citeau cu glas tare pe coridoare să ne unim cu toţii fără deosebire de clasă contra despotismului de veacuri, pentru reconciliere patriotică împotriva corupţiei şi trufiei militarilor, nu mai vrem sînge, strigau, nu mai vrem să fim jefuiţi, ţara întreagă se trezea din letargia milenară în clipa cînd el intră pe poarta pentru trăsuri şi află vestea îngrozitoare, domnule general, Patricio Aragonés fusese rănit de moarte cu o suliţă otrăvită.

va urma…

Anunțuri

Posted 25 Iulie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars MUSICA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Articol Imprumutat cuminte..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura FRUMOSULUI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura Mariei POSTU..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura MORTII..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Fiul meu..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., INCULTURA - draga noastra PRIETENA..., Istorii..., Mamei..., Mindria de a fi IDIOT..., Muzica care Graveaza..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi..., vie

8 responses to “Toamna patriarhului… (…îl minţeau din teamă, că nimic nu era adevărat în criza aceea de nesiguranţă…)

Subscribe to comments with RSS.

  1. Thanks for posting. Good to see that not everyone is using RSS feeds to build their blogs 😉

  2. thank you…

  3. This post makes a lot of sense !

  4. I’ve been checking your blog for a while now, seems like everyday I learn something new 🙂 Thanks

  5. Good! Thank you! I always wanted to write in my site something like that. Can I take part of your post to my blog?

  6. Of course, what a great site and informative posts, I will add backlink – bookmark this site? Regards, Reader

  7. I was just having a conversation over this I am glad I came across this it cleared some of the questions I had.

  8. Interesting read, perhaps the best article iv’e browse today. We learn everyday cheers to you!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: