Toamna patriarhului… (şi-şi făcea planuri pentru dimineaţa zilei de mîine şi pentru veacul ce va să vină…)   12 comments

…şi-şi făcea planuri pentru dimineaţa zilei de mîine şi pentru veacul ce va să vină…

După ce a trecut cataclismul mai auzi încă în seara plină de vînt sunetele muzicii îndepărtate, continuă să omoare ţînţari şi să încerce totodată cu lovituri de palmă să nimicească şi greierii ce-i ţîrîiau în auz nelăsîndu-l să gîndească în voie, continuă să vadă focul incendiilor în zare, farul a cărui lumină strecurîndu-se prin crăpăturile jaluzelelor îi brăzda chipul în dungi de zebră la fiecare treizeci de secunde, ascultă mai departe răsuflarea firească a vieţii de zi cu zi ce redevenea ea însăşi pe măsură ce moar­tea lui ajungea să fie o moarte oarecare, ca atîtea altele din trecut, torentul nesfîrşit al realităţii care-l purta spre pămîntul nimănui unde domneşte îndurarea şi uitarea, fir-ar să fie, ducă-se naibii

de moarte, exclamă, şi atunci îşi părăsi ascunzătoarea, exaltat de certitudinea că îi sosise ceasul cel mare, străbătu saloanele prădate, tîrîndu-şi paşii grei de stafie printre ruinele vieţii sale de dinainte, prin întunericul cu miresme de flori muribunde şi lumînări de înmormîntare, împinse uşa de la salonul consiliului de miniştri, auzi prin aerul plin de fum glasu­rile sfîrşite dimprejurul mesei de nuc, şi văzu prin norii de fum că se aflau acolo toţi cei pe care el îi dorise adunaţi la un loc, liberalii care rînduiseră războiul federal, conserva­torii care-l cumpăraseră, generalii din comandamentul suprem, trei dintre miniştrii lui, arhiepiscopul primat şi ambasadorul Schnontner, toţi laolaltă în aceeaşi cursă, invocînd unirea tuturora împotriva despotismului de vea­curi pentru a-şi împărţi între ei prada de pe urma morţii lui, atît de cufundaţi în prăpastia lăcomiei că nici unul n-a observat apariţia preşedintelui neîngropat care izbi o sin­gură dată cu pumnul în masă şi strigă aha!, şi cu asta a fost de-ajuns, fiindcă n-apucă bine să-şi retragă mîna şi după străfulgerarea aceea de panică nu mai rămaseră în salonul gol decît scrumierele dînd pe dinafară, ceştile de cafea, scaunele trîntite şi prietenul meu de o viaţă genera­lul Rodrigo de Aguilar în uniformă de campanie, mărunt, nepăsător, împrăştiind fumul cu unica-i mînă pentru a-i face semn să se culce pe jos, domnule general, că acum începe nebunia, şi amîndoi se trîntiră pe podea chiar în clipa în care în faţa palatului se dezlănţui veselia aducătoare de moarte a gloanţelor, petrecerea sîngeroasă a gărzii prezi­denţiale care duse la bun sfîrşit cu mare cinste şi multă plăcere, domnule general, ordinul dumneavoastră necruţător ca nimeni să nu scape cu viaţă din conspiraţia aceea a trădării, secerîndu-i cu rafale de mitralieră pe cei care încer­cară să fugă prin poarta principală, vînîndu-i ca pe nişte păsări pe cei care îşi dădeau drumul pe ferestre, spintecîndu-i cu grenade de fosfor incandescent pe cei care izbutiseră să scape din încercuire şi să se refugieze în casele din vecinătate, şi dîndu-le lovitura de graţie răniţi­lor, potrivit principiului prezidenţial că orice supravieţui­tor e un duşman înverşunat pe viaţă, în vreme ce el stătea mai departe culcat pe burtă, la două palme de generalul Rodrigo de Aguilar, îndurînd grindina de cioburi şi mor­tar care năvălea prin geamuri la fiecare explozie, murmurînd fără răgaz de parc-ar fi spus rugăciuni, gata, fîrtate, gata, s-a zis cu nebunia, de acum înainte o să conduc eu singur fără cîini care să mă latre, trebuie doar ca mîine dis-de-dimineaţă să vedem ce se poate alege şi ce nu mai e bun de nimic din tot prăpădul ăsta şi dacă n-avem cumva pe ce să stăm să se cumpere degrabă şase taburete de piele din cele mai ieftine, nişte rogojini de răchită de pus ici şi colo s-astupe găurile, şi încă vreo două-trei vechituri şi cu asta basta, nici farfurii, nici linguri, nimic, o să iau totul de pe la cazărmi, căci n-o să mai ţin soldaţi, nici ofiţeri, ce naiba, nu-s buni decît să sporească cheltuielile cu raţia de lapte şi cînd începe nebunia, s-a văzut doar, scuipă mîna care le dă de mîncare, rămîn singur cu cei din garda prezidenţială, care-s oameni de încredere şi curajoşi şi n-o să mai numesc nici cabinet de miniştri, la naiba, numai un ministru al sănătăţii de ispravă, că sănătatea-i tot ce-ţi trebuie în viaţă, şi poate încă unul care scrie frumos pentru ce o fi de scris, şi astfel ministerele şi cazărmile pot fi închiriate, iar cu banii ăştia să fie plătiţi slujbaşii, că aici e lipsă nu de oameni ci de bani, să se facă rost de două servi­toare vrednice, una pentru curăţenie şi gătit, cealaltă pen­tru spălat şi călcat, şi eu însumi mă ocup de vaci şi de păsări cînd o fi să le-avem, aşa că s-a zis cu curvele despuiate prin unghere, cu leproşii din grădina de tranda­firi, cu doctorii în litere care le ştiu pe toate şi cu politi­cienii înţelepţi care le văd pe toate, pentru că la urma urmelor ăsta-i palat prezidenţial şi nu un bordel pentru negrotei cum a zis Patricio Aragonés c-au spus americanii, şi eu singur îmi sînt de-ajuns cu vîrf şi îndesat să cîrmuiesc mai departe pînă o să treacă iar cometa, şi nu o dată, ci de zece ori, fiindcă dinspre partea mea n-am de gînd să mai mor, ce naiba, să moară ceilalţi, zicea vorbind fără să-şi lase timp de gîndit, de parc-ar fi spus totul pe de rost, căci ştia de pe vremea războiului că gînditul cu voce tare îi alunga frica stîrnită de exploziile de dinamită ce scuturau clădirea, şi-şi făcea planuri pentru dimineaţa zilei de mîine şi pentru veacul ce va să vină, pînă cînd răsună în stradă ultima împuşcătură şi generalul Rodrigo de Aguilar se tîrî şerpuind pînă în dreptul ferestrei şi ordonă să vină furgoa­nele gunoierilor să ridice morţii şi apoi ieşi din salon spunînd noapte bună, domnule general, noapte bună, fîrtate, răspunse el, mulţam frumos, aşa cum stătea pe burtă pe marmura funerară din salonul consiliului de miniştri, iar apoi îşi îndoi braţul drept sub cap în chip de pernă şi adormi pe loc, mai singur ca niciodată, legănat de foşnetul de izvor al frunzelor îngălbenite ale toamnei lui de jale care în noaptea aceea începuse pentru totdeauna în trupurile fumegînde şi în oglinda bălţilor înroşite de masacru.

N-a fost nevoie să ia nici una din hotărîrile stabilite, deoarece armata se destrămă de la sine, trupele se împrăştiară, iar puţinii ofiţeri care rezistaseră pînă în ultimul ceas în cazărmile din oraş şi din alte şase de pe cuprinsul ţării au fost anihilaţi de cei din garda prezidenţială cu ajutorul unor voluntari civili, miniştrii supravieţuitori au luat în zori calea surghiunului şi-au rămas doar doi dintre ei, cei mai credincioşi, unul care era şi medicul lui personal iar celălalt fiind cel mai bun caligraf din ţară, şi n-a fost silit să spună da nici unei puteri străine, pentru că tezaurul guvernului dădu pe dinafară de atîtea verighete şi diademe de aur adunate de partizani neaşteptaţi, nici n-a trebuit să cumpere rogojini sau tabu­rete de piele din cele mai ieftine ca să îndrepte urmele dezastrului devastator, căci chiar înainte de a încheia pacificarea ţării salonul de audienţe era gata restaurat şi mai somptuos ca oricînd, şi peste tot se vedeau colivii de păsări cu papagali limbuţi, canari imperiali cîntînd pe stinghii pentru Spania nu pentru Portugalia, femei tăcute şi harnice care ţineau palatul tot atît de curat şi în bună rînduială ca un vas de război, iar prin fereastră răzbătea aceeaşi muzică de slavă, aceeaşi larmă veselă de petarde, aceleaşi clopote de bucurie nebună care începuseră prin a-i sărbători moartea şi acum îi sărbătoreau nemurirea, în Piaţa Armelor încropindu-se o manifestaţie permanentă ce-şi striga adeziunea pe veci, agitînd pancarte uriaşe unde stătea scris Domnul să-l aibă în pază pe preamăritul care a înviat din morţi a treia zi, sărbătoare fără sfîrşit pe care el n-a trebuit s-o prelungească prin manevre secrete aşa cum făcuse odinioară, căci treburile statului se rezolvau de la sine, patria mergea mai departe, el singur stătea la cîrmă, şi nimeni, nici cu vorba nici cu fapta, nu se punea de-a curmezişul voinţei lui, pentru că era atît de singur în acea măreţie încît nu-i mai rămăseseră nici duşmani, şi simţea atîta recunoştinţă faţă de fîrtatul meu de o viaţă generalul Rodrigo de Aguilar încît nu-i mai păsă de chel­tuielile cu laptele pentru trupă ci dădu ordin să se alinieze în curte soldaţii simpli care se distinseseră prin cruzime şi simţ al datoriei, şi arătîndu-i cu degetul după cum i se năzărea îi ridică la gradele cele mai înalte ştiind că restaura astfel forţele armate ce aveau să scuipe mîna care le da să mănînce, tu căpitan, tu maior, tu colonel, ba nu, general, şi toţi ceilalţi locotenenţi, la naiba, fîrtate, iată-ţi oştirea, şi era atît de mişcat de cei care-i deplînseseră moartea încît porunci să-i fie aduşi bătrînul cu salutul masonic şi bărbatul îndoliat care-i sărutase inelul şi-i decoră cu medalia păcii, trimise după pescăreasă şi-i dădu ceea ce ea-i spuse că-i lipsea cel mai tare, o casă cu multe încăperi unde să poată trăi cu cei paisprezece copii ai săi, porunci să-i fie aduşi şcolăriţa care-i pusese o floare pe catafalc şi-i îndeplini dorinţa cea mai arzătoare, aceea de a se mărita cu un marinar, dar în pofida acestor acte care-i mai uşuraseră sufletul zbuciumat n-avu o clipă de linişte pînă nu-i văzu legaţi şi batjocoriţi în curtea cazărmii San Jerónimo pe cei din trupele de asalt care intraseră cu de-a sila în palatul prezidenţial, îi recunoscu pe toţi, unul după altul cu memoria neiertătoare a urii şi-i împărţi în grupuri diferite după gravitatea vinei, tu aici, îi spuse celui care condusese asaltul, dincoace voi, le zise celor care trîntiseră la pămînt pescăreasa nemîngîiată, voi acolo, celor care scoseseră leşul din sicriu şi-l duseseră tîrîndu-l pe scări şi apoi prin noroi, şi toţi ceilalţi în partea asta, ticăloşilor, cu toate că în realitate nu-l interesa să-i pedepsească, ci să-şi dovedească lui însuşi că profanarea trupului şi asaltul palatului nu fuseseră un act popular spontan, ci o infamie pusă la cale de mercenari, aşa că preluă sarcina de a-i interoga pe captivi el în persoană şi prin viu grai, spre a-i face să mărturisească de bunăvoie adevărul iluzoriu după care-i tînjea sufletul, însă nu izbuti, îi spînzură de o grindă orizontală ca pe nişte papagali legaţi de mîini şi de picioare, cu capul în jos, ceasuri în şir, dar degeaba, porunci să fie aruncat unul dintre ei în şanţul din curte iar ceilalţi l-au văzut sfîşiat în bucăţi şi devorat de caimani, dar tot degeaba, alese pe unul din grupul principal şi porunci să fie jupuit de viu în faţa tuturor, şi văzură cu toţii pielea moale şi galbenă ca o placentă scoasă de curînd, şi se simţiră stropiţi de sîngele cald al trupului rămas doar carne vie care agoniza zvîrcolindu-se pe pietrele curţii, şi atunci mărturisiră ceea ce voia el, că li se plătiseră patru sute de pesos de aur ca să tîrască leşul pînă la groapa cu gunoi din piaţă, că ei nu voiseră s-o facă nici din patimă nici pentru bani, fiindcă n-aveau nimic împo­triva lui, şi cu atît mai puţin cînd îl văzură mort, dar că în cursul unei întruniri clandestine unde întîlniseră chiar şi doi generali din comandamentul suprem li se băgase frica-n oase cu tot soiul de ameninţări şi din pricina asta am făcut-o, domnule general, pe cuvînt de onoare, şi atunci el răsuflă uşurat, porunci să li se dea de mîncare şi să fie lăsaţi să se odihnească peste noapte, iar a doua zi să fie aruncaţi la caimani, sărmanii băieţi înşelaţi, oftă el din greu, şi se întoarse la palatul prezidenţial cu sufletul eliberat de strînsoarea îndoielii, murmurînd aţi văzut doar, ce naiba, aţi văzut doar, oamenii ăştia mă iubesc.

va urma…

Anunțuri

Posted 27 Iulie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars MUSICA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Filme..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol propriu..., Articol smuls, Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura FRUMOSULUI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura MORTII..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., INCULTURA - draga noastra PRIETENA..., Informatii Imprumutate..., Istorii..., Mamei..., Mihai EMINESCU..., Mindria de a fi IDIOT..., Muzica care Graveaza..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi..., vie

12 responses to “Toamna patriarhului… (şi-şi făcea planuri pentru dimineaţa zilei de mîine şi pentru veacul ce va să vină…)

Subscribe to comments with RSS.

  1. Thank’s…adm

  2. Interesting article I for sure tell about it my brother as he is interested in it. Best Regards Bukmacherzy Promocje.

  3. Thank’s for all…adm

  4. Hello there I came across your current internet page although searching a related forum and in addition in all honesty Im looking towards that, Take into account the good revisit just as before in the near future. I agree in your Perspective about this topic 100% ! And also a seriously pleasant style and design moreover.

  5. The website owner of this website has completed a very very good job here and I will be back on the typical schedule for new topics.

  6. Interesting read, perhaps the best article iv’e browse today. We learn everyday cheers to you!

  7. I’ve just started off a blog, the knowledge you give on this site has aided me extremely. Thank you for all your time & work.

  8. Hello, this is my first time i visit here. I found so many interesting in your blog especially on how to determine the topic. keep up the good work.

  9. Nice post! You truly have a wonderful way of writing which I find captivating! I will definitely be bookmarking you and returning to your blog. In fact, your post reminded me about a strange thing that happened to me the other day. I’ll tell you about that later…

  10. Intriguing post. I have been searching for some good resources for solar panels and discovered your blog. Planning to bookmark this one!

  11. Awesome post. I so good to see someone taking the time to share this information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: