Toamna patriarhului… (…îl văzuse pe orbul vizionar de la Guayra care cerea doi reali ca să alunge moartea cu o scripcă ce avea o singură coardă…)   7 comments

…îl văzuse pe orbul vizionar de la Guayra care cerea doi reali ca să alunge moartea cu o scripcă ce avea o singură coardă…

Altă dată, într-un decembrie de demult cînd s-a inaugurat vila, el văzuse de pe terasă puzderia de insule ca nişte năluciri din Antile pe care cineva i le arăta cu degetul în vitrina mării, văzuse vulcanul înmiresmat din Martinica, uitaţi acolo, domnule general, văzuse spitalul său de ofticoşi, îi văzuse pe negrul uriaş într-o bluză dantelată care vindea coşuri cu gardenii soţiilor de guvernator în pridvorul bisericii, văzuse piaţa infernală din Paramaribo, acolo, domnule general,crabii care din mare ieşeau prin canalele closetelor şi se căţărau pe mesele cofetăriilor, diamantele încrustate în dinţii bunicilor negrese care vindeau capete de indieni şi rădăcini de ghimber, şezînd pe fesele lor zdravene în bătaia ploii, văzuse vacile de aur masiv dormind pe ţărmul de la Tanaguarena, domnule general, îl văzuse pe orbul vizionar de la Guayra care cerea doi reali ca să alunge moartea cu o scripcă ce avea o singură coardă, văzuse dogoritoarea lună august din Trinidad, automobilele mergînd de-a-ndăratelea, hinduşii verzi care-şi făceau nevoile în plină stradă în faţa prăvăliilor lor cu cămăşi de borangic şi mandarini ciopliţi dintr-un singur colţ de elefant, văzuse coşmarul din Haiti, cîinii săi albaştri, carul cu boi care strîngea morţii de pe stradă în zorii zilei, văzuse cum renăşteau lalelele olandeze în cisternele pentru petrol din Curaçao, casele morilor de vînt cu acoperiş ca să fie ferite de zăpadă, transatlanticul misterios ce străbătea centrul oraşului printre bucătăriile hotelurilor, văzuse îngrăditura de piatră din Cartagena de Indias, golful ei închis cu un lanţ, lumina încremenită în balcoane, caii costelivi de la birje care încă mai căscau visînd la orzul de pe vremea viceregilor, mirosul lor a baligă, domnule general, ce minunăţie, spuneţi-mi dacă lumea asta nu-i necuprinsă, şi era într-adevăr, nu numai necuprinsă ci şi perfidă, căci dacă el urca în decembrie pînă la vila de pe stînci n-o făcea pentru a sta la taifas cu fugarii aceia pe care-i detesta ca pe propria-i imagine reflectată în oglinda nenorocirilor, ci pentru a fi acolo în clipa miraculoasă în care lumina de decembrie se revărsa din matcă şi se putea vedea iar tot universul Antilelor de la Barbados pînă la Veracruz, şi atunci uita de cel care avusese piesa dublu trei şi se suia în belvedere să contemple puzderia de insule somnambule ca nişte caimani adormiţi în eleşteul mării, şi contemplînd insulele evocă iar şi retrăi acea vineri istorică de octombrie cînd ieşi de la el din cameră în zori şi se pomeni că toată lumea din palatul prezidenţial avea pe cap o tichie roşie, că noile concubine măturau prin saloane şi schimbau apa din colivii purtînd tichii roşii, că mulgătorii de la grajduri, santinelele la post, damblagiii pe scări şi leproşii din grădina cu trandafiri se preumblau cu tichii roşii ca într-o duminică de carnaval, aşa că începu să cerceteze ce se întîmplase pe lume pe cînd el dormea de oamenii din palat şi locuitorii oraşului îşi etalau toţi tichiile acelea roşii, trăgînd pretutindeni după ei un şirag de clopoţei, şi în sfîrşit dădu peste cineva care-i spuse adevărul, domnule general, că veniră nişte străini care trăncăneau pe limba cea veche fiindcă nu spuneau mare ci apă fără sfîrşit şi papagalilor le ziceau păsări colorate, luntrea o numeau plută şi în loc de harpon spuneau suliţă, şi care văzîndu-ne cum le ieşeam în întîmpinare înotînd împrejurul navelor lor se căţărară pe catargele arboradei strigînd unii la alţii uitaţi-vă ce bine făcuţi sînt, ce trupuri frumoase şi ce fete fără cusur, ce păr gros parc-ar fi coamă de cal, şi văzînd ei că eram vopsiţi ca să nu ne ardă soarele se agitară ca nişte gaiţe plouate strigînd uitaţi-vă că sînt daţi cu catran, iar ei au culoarea canarilor, nu-s albi, nici negri, cum nu s-a mai pomenit, iar noi nu pricepeam de ce naiba făceau atîtea glume pe seama noastră, domnule general, că doar eram cum ne făcuseră mamele noastre şi-n schimb ei erau îmbrăcaţi ca fanţii de ghindă în ciuda căldurii căreia îi ziceau zăduf întocmai ca şi contrabandiştii olandezi, şi cu părul făcut cum îl poartă femeile deşi sînt bărbaţi cu toţii, căci n-am văzut nici măcar una, şi ţipau la noi că nu înţelegem limba creşti­nească, or ei erau cei care nu pricepeau ce strigam noi, şi apoi s-au îndreptat înspre noi cu luntrele lor pe care le numesc plute, aşa cum am spus, şi se tot minunau că harpoanele noastre aveau în vîrf un os de hering căruia ei îi ziceau dinte de peşte, şi ne-au schimbat tot ce aveam pe tichiile astea roşii şi pe şiragurile astea de mărgele de sticlă pe care ni le atîrnară la gît ca să le facem plăcere, precum şi pe dairelele astea de tablă ce nu fac decît o para, pe farfurioare şi tinichele lucind ca oglinda şi alte mărunţişuri aduse din Flandra, dintre cele mai ieftine, domnule general, şi cum am văzut că erau ascultători şi plăcuţi din fire am început să-i ducem către ţărm fără ca ei să ia aminte, dar necazul a fost că ţinînd-o tot aşa cu schimbaţi-mi asta cu asta şi vă schimb şi eu asta cu ailaltă s-a încins un troc ceva de groază şi-n scurtă vreme toată lumea îşi schimba ce avea, papagalii, tutunul, bulgării de ciocolată, ouăle de iguană, tot ce-a făcut Domnul să crească, fiindcă luau orice şi dădeau tot ce aveau cu dragă inimă, ba chiar voiau să-l schimbe pe unul din noi pe un pieptar de catifea, ca să ne ducă să ne arate în Europa, închipuiţi-vă, domnule general, ce aiureală, dar el era atît de descumpănit că nu izbuti să înţeleagă dacă povestea aceea de nebuni era de competenţa guvernului său, aşa încît se întoarse în dormitor, deschise fereastra dinspre mare în speranţa c-ar descoperi o lumină nouă ca să poată pricepe încurcătura pe care i-o povestiseră, şi atunci văzu crucişătorul dintotdeauna pe care puşcaşii marini îl părăsiseră la chei, şi dincolo de crucişător, ancorate în marea întunecată, cele trei caravele.

va urma…

Anunțuri

Posted 30 Iulie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars MUSICA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol propriu..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DEII..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura Doinei POPESCU..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura FRUMOSULUI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura Mariei POSTU..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura MORTII..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., INCULTURA - draga noastra PRIETENA..., Informatii Imprumutate..., Istorii..., Mamei..., Mihai EMINESCU..., Mindria de a fi IDIOT..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Abis1957, Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi..., vie

7 responses to “Toamna patriarhului… (…îl văzuse pe orbul vizionar de la Guayra care cerea doi reali ca să alunge moartea cu o scripcă ce avea o singură coardă…)

Subscribe to comments with RSS.

  1. Interesting read, perhaps the best article iv’e browse today. We learn everyday cheers to you!

  2. Awesome post. I so good to see someone taking the time to share this information

  3. I REALLY liked your post and blog! It took me a minute bit to find your site…but I bookmarked it. Would you mind if I posted a link back to your post?

  4. I would like to say “wow” what a inspiring post. This is really great. Keep doing what you’re doing!!

  5. Great read. Thanks for the info!

  6. This post makes a lot of sense !

  7. Thanks for posting. Good to see that not everyone is using RSS feeds to build their blogs 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: