Archive for August 2010

Primele Trei Functii in Stat…   Leave a comment

GUVERNUL BOC – Un guvern Contranaturii…

Anunțuri

Posted 31 August 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol propriu..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura Doinei POPESCU..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura Mariei POSTU..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura MORTII..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Elogiul adus lui Hans ZIMMER..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., INCULTURA - draga noastra PRIETENA..., Istorii..., Mamei..., Mihai EMINESCU..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru Maria POSTU..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi...

Toamna patriarhului…(unde animalele pămîntului putrezeau în mers…)   12 comments

unde animalele pămîntului putrezeau în mers…

Încercînd să scape de gîndul acesta apăsător pînă cînd avea să scornească o soluţie dra­stică, dădu ordin să fie scoşi toţi copiii din ascunzătoarea din pădure şi duşi tocmai în partea opusă, în provinciile cu ploi veşnice unde nu băteau vînturi trădătoare care să răspîndească glasurile, unde animalele pămîntului putrezeau în mers, unde înfloreau crini în cuvinte şi caracatiţele înotau printre copaci, poruncise să fie duşi în peşterile Anzilor cu neguri eterne pentru ca nimeni să nu afle unde erau, să-i treacă din tulburea lună noiembrie năpădită de putrezire în februarie cel cu zile orizontale, pentru ca nimeni să nu ştie în ce timp se aflau, le trimise pastile de chinină şi pături de lînă cînd i se aduse la cunoştinţă că erau scuturaţi de fierbinţeală fiindcă stătuseră zile întregi ascunşi în lanurile de orez cu noroiul pînă la gît ca să nu-i descopere aeroplanele Crucii Roşii, pusese să fie vopsită în roşu lumina soarelui şi strălucirea stelelor ca să-i vindece de scarlatină, dăduse ordin să fie stropiţi din văzduh cu prafuri insecticide ca să nu-i mănînce păduchii-de-frunză din plantaţiile de banani, le trimitea ploi de bomboane şi ninsori de îngheţată cu frişcă din avioanele şi paraşutele încărcate cu jucării de Crăciun, pentru a-i ţine liniştiţi pînă avea să-i dea prin cap o soluţie magică, şi astfel încetul cu încetul reuşi să scape de vraja malefică a memoriei şi uită de ei, cufundîndu-se în mlaştina jalnică a nopţilor lui fără şir, toate la fel, bîntuite de insomnii obişnuite, auzi bătăile metalice de la nouă, scoase găinile care dormeau pe sub cornişele palatului şi le duse în poiată, iar pînă să apuce să numere păsările picotind pe stinghii intră o slujnică mulatră să strîngă ouăle, şi el îi simţi boarea însorită a tinereţii, foşnetul trupului, şi năvăli asupră-i, aveţi grijă, domnule general, a îngăimat ea, tremurînd toată, or să se spargă oule, să se spargă, ce naiba, zise el, şi o culcă la pămînt dintr-o singură lovitură, fără s-o dezbrace şi fără să-şi lepede nici el hainele, tulburat de dorinţa mistuitoare de a scăpa de gloria înşelătoare a acelei zile de marţi ninsă de găinaţul verde al păsărilor adormite, alunecă, se prăbuşi în vîrtejul iluzoriu al unei prăpăstii străbătute de lumini livide, efluvii de transpi­raţie, suspine de femeie neîmblînzită şi amăgitoare ameninţări de uitare, lăsînd în cădere dîra stelei efemere a pintenului de aur, cu clinchetul său jinduitor, izul de salpetru al gîfîielii lui de bărbat grăbit, scîncetu-i de căţel, groaza de a exista prin sclipirea şi tunetul tăcut al izbucnirii instantanee a acelei scîntei a morţii, dar pe fundul prăpastiei regăsea miriştea de găinaţ, somnul fără somn al găinilor, obida mulatrei care se ridică de jos cu poalele mînjite de melasa aurie a gălbenuşurilor, plîngîndu-se că s-au spart ouăle, vedeţi, domnule general, doar v-am spus eu, iar el bombăni încercînd să-şi înfrîngă furia unei alte iubiri fără iubire, uită-te cîte au fost, îi spuse, ţi le scad din leafă, şi plecă, se făcuse zece, se duse la grajduri şi cercetă gingiile vacilor, una cîte una, o văzu pe una din femeile lui sfîşiată de durere pe podeaua barăcii şi pe moaşă scoţîndu-i din măruntaie o făptură aburindă cu cordonul buricului răsucit în jurul gîtului, era băiat, ce nume să-i dăm, domnule general, care-l vreţi voi, răspunse, era ceasul unsprezece, ca în fiecare noapte de cînd era la cîrma ţării numără santinelele, controlă broaştele de la uşi, acoperi coliviile păsărilor, stinse luminile, era douăsprezece, patria era în linişte şi pace, lumea dormea, se îndreptă spre dormitor prin încăperile în întuneric, străbătute de săgeţile luminoase ale zorilor fugare ale rotirii farului, atîrnă în cui lampa pentru cazuri de urgenţă, trase cele trei zăvoare, puse cele trei lacăte şi cei trei drugi, se aşeză pe closetul portabil şi în vreme ce-şi storcea firicelul de urină îşi tot mîngîia copilaşul neîndurător al testiculului cu hernie pînă cînd îşi îndreptă umflătura, adormindu-i în mînă, durerea îi conteni, dar reveni într-o clipă cu o străfulgerare de panică atunci cînd prin fereastră răzbi o pală de vînt de dincolo de deşerturile cu salpetru şi împrăştie prin dormitor crîmpeie de cîntec duios îngînat de mulţimi întrebînd de un cavaler care se duse la război şi suspinînd vai, ce durere, vai, ce jale, şi s-au urcat într-un turn să vadă dacă se întorcea şi l-au văzut cum venea înapoi, iată-l că-i iar aici, ce bucurie, dar nu, e într-un sicriu cu catifea, vai ce durere, vai, ce jale, şi era un cor de voci fără număr şi atît de îndepărtate că el ar fi putut adormi cu iluzia că era chiar cîntecul stelelor, dar se ridică în capul oaselor furios, ajunge, la naiba, strigă, sau ei sau eu, răcni, şi au fost ei, căci încă înainte de revărsatul zorilor porunci să-i urce pe copii pe un şlep încărcat cu ciment, să-i poarte cîntînd pînă la hotarele apelor ţării, să-i arunce în aer cu dinamită fără să apuce să sufere cîntînd întruna, şi cînd cei trei ofiţeri care săvîrşiseră crima i s-au înfăţişat luînd poziţie de drepţi cu vestea, domnule general, că ordinul a fost îndeplinit, îi ridică în grad şi le dădu medalia lealităţii, dar apoi porunci să fie împuşcaţi fără nici o cinste ca pe nişte delincvenţi oarecare fiindcă sînt ordine care pot fi date dar nu şi îndeplinite, drace, bieţii copilaşi.

Experienţe atît de îngrozitoare ca acestea îi adevereau convingerea străveche cum că duşmanul cel mai de temut este în tine însuţi, în inima încrezătoare, că propriii lui oameni pe care-i înarma şi ridica în grad pentru a-i susţine regimul sfîrşesc, mai devreme sau mai tîrziu, prin a scuipa mîna care le dăduse de mîncare, iar el îi distrugea dintr-o singură lovitură, scotea de aiurea alţii în loc, îi avansa la gradele cele mai înalte arătîndu-i cu degetul după cum i se năzărea, tu căpitan, tu colonel, tu general, şi toţi ceilalţi locotenenţi, ce dracu, îi vedea împăunîndu-se cu uniforma pînă-i plesneau cusăturile, apoi îi pierdea din vedere, şi o întîmplare ca aceea cînd au fost descoperiţi două mii de copii sechestraţi îl făcea să-şi dea seama că nu era vorba de un singur om care-l trădase, ci de întregul comanda­ment suprem al unor forţe armate care nu-s bune decît să sporească cheltuielile cu laptele şi cînd începe greul fac ceva în farfuria din care tocmai au mîncat, şi cînd mă gîndesc că eu i-am născut pe toţi, la naiba, mi i-am scos din coaste, am cucerit pentru ei respect şi pîine, şi totuşi n-avea nici o clipă de linişte încercînd mereu să se ferească de ambiţia lor, pe cei mai primejdioşi îi ţinea aproape ca să-i supravegheze mai bine, pe cei mai puţin îndrăzneţi îi trimitea la garnizoanele de graniţă, din cauza lor acceptase ocupaţia puşcaşilor marini, mamă, şi nu pentru a combate frigurile galbene cum scrisese ambasa­dorul Thompson în comunicatul oficial, nici pentru ca să-i asigure protecţia în faţa nemulţumirii populare, cum spuneau politicienii din exil, ci pentru ca să-i înveţe pe militarii noştri să fie oameni dintr-o bucată, şi aşa s-a şi întîmplat, mamă, trebuie să recunoaştem, ei i-au învăţat să umble încălţaţi, să se şteargă cu hîrtie, să folosească prezervative, ei au fost cei care mi-au dezvăluit secretul de a menţine servicii paralele spre a spori rivalităţile dintre mili­tari, mi-au inventat biroul securităţii statului, agenţia generală de investigaţii, departamentul naţional al ordinii publice, şi o mulţime de alte chestii de-astea pe care nici măcar eu nu le mai ţineam minte, organisme asemănătoare pe care el le dădea drept altele pentru a stăpîni cît mai în tihnă în toiul furtunii, făcîndu-i pe unii să creadă că sînt spionaţi de ceilalţi, amestecînd cu nisip de mare praful de puşcă al garnizoanelor şi încurcînd adevărul intenţiilor lor cu simulare ce contraziceau acest adevăr, şi totuşi se revoltau, el năvălea în cazărmi spumegînd de furie, răcnind daţi-vă la o parte, nemernicilor, că trece stăpînul, înspăimîntîndu-i pe ofiţerii care făceau exerciţii de tragere ochind portretele mele, să fie dezar­maţi, ordonă fără să se oprească dar cu atîta autoritate turbată în voce că îşi predară singuri armele, scoateţi-vă hainele astea bărbăteşti, ordonă, şi le scoaseră, la baza din San Jerónimo e răzmeriţă, domnule general, el intră pe poarta mare tîrîndu-şi labele uriaşe de bătrîn suferind printre cele două şiruri al gărzilor insurgente care i-au dat onorul cuvenit comandantului suprem, apăru în sala cu căpeteniile rebelilor, fără escortă, fără nici o armă, dar urlînd într-o explozie de forţă la pămînt, culcaţi cu faţa în jos, că am venit eu cel atotputernic, la pămînt, lepădăturilor, şi nouăsprezece ofiţeri de stat-major se aruncară cu faţa-n jos, îi siliră să se perinde muşcînd ţărîna prin satele de pe ţărm, ca să vedeţi cîte parale face un militar fără uniformă, ticăloşi nenorociţi, auzi peste celelalte strigăte din cazarma răzvrătită propriile lui ordine irevocabile, să fie împuşcaţi pe la spate capii rebeliunii, expuseră cada­vrele spînzurate de picioare în văzul tuturor, şi în plină zi, ca să nu rămînă nimeni fără să ştie cum sfîrşesc cei care-l hulesc pe Dumnezeu, nemernicilor, dar povestea nu se termină nici după aceste pedepse sîngeroase fiindcă la cea mai mică neatenţie se pomenea iar cu ameninţarea acelui parazit tentacular despre care credea că-l smulsese din rădăcini dar care creştea mai departe în străfundurile puterii lui, în umbra privilegiilor obligatorii şi fărîmelor de autoritate şi încredere din interes pe care era nevoit să le acorde ofiţerilor celor mai curajoşi chiar împotriva propriei voinţe, deoarece îi era cu neputinţă să rămînă la cîrmă fără ei dar nici împreună cu ei, condamnat pe veci să trăiască respirînd acelaşi aer care-l asfixia, la naiba, nu era drept aşa ceva, după cum nu putea să trăiască nici cu spaima neîncetată stîrnită de cinstea exagerată a prietenului meu generalul Rodrigo de Aguilar care intrase la mine în birou cu o mutră de înmormîntare dornic să afle ce s-a întîmplat cu cei două mii de copii, cei cu lozul cel mare, că toată lumea zice că i-am înecat în ocean, şi el i-a spus fără să clipească măcar nu mai tot da crezare unor minciuni scornite de trădătorii de ţară, prietene, copiii cresc teferi şi în pacea Domnului, îi spuse, în fiecare noapte îi aud cîntînd pe aici primprejur, spuse, arătîndu-i cu o rotire amplă a mîinii un loc nedefinit din univers, şi pe ambasadorul Evans în persoană îl învălui într-o aură de incertitudine cînd îi răspunse netulburat nu ştiu despre ce copii îmi vorbiţi cînd însuşi delegatul ţării dumneavoastră la Societatea Naţiunilor declarase public că din şcoli nu lipseşte nici un copil şi sînt cu toţii sănătoşi, ce naiba, s-a terminat cu povestea asta, şi totuşi n-a avut încotro şi a fost trezit la miezul nopţii cu vestea că, domnule general, s-au răsculat două din garnizoanele cele mai mari din ţară şi pe deasupra cazarma Conde la cîteva străzi de palatul prezidenţial, e o insurecţie dintre cele mai de temut condusă de generalul Bonivento Barboza care se barica­dase cu o mie cinci sute de soldaţi extrem de bine înarmaţi şi aprovizionaţi cu muniţii cumpărate de contra­bandă prin consulii ataşaţi politicienilor din opoziţie, aşa că nu stăm deloc pe roze, domnule general, de data asta zău că ne-a luat dracu.

va urma…

Posted 31 August 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars MUSICA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol propriu..., Articol smuls, Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DEII..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura Doinei POPESCU..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura FRUMOSULUI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura Mariei POSTU..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Elogiul adus lui Hans ZIMMER..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Informatii Imprumutate..., Istorii..., Mihai EMINESCU..., Moya BRENNAN - Lumina din Mine..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Abis1957, Pentru Deea..., Pentru Doina POPESCU..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru Maria POSTU..., Pentru Tiberiu ORASANU..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., Trairi de Dincolo de Simturi..., vie

Toamna patriarhului…(minciuna cu sechestrarea masivă era o infamie a trădătorilor de neam ca să tulbure spiritele…)   9 comments

minciuna cu sechestrarea masivă era o infamie a trădătorilor de neam ca să tulbure spiritele…

Cu toate acestea, el nu şi-a dat prea bine seama cît de adîncă era prăpastia pînă nu i-a văzut pe copii înghe­suiţi ca nişte vite duse la tăiere în curtea interioară a fortăreţei din port, ieşind din bolţile acesteia ca o turmă înnebunită de capre orbite de strălucirea soarelui după atîtea luni de teroare, se rătăciră în lumină, atît de mulţi în acelaşi timp că el nu i-a mai văzut ca două mii de făpturi separate ci ca pe un uriaş animal fără formă ce răspîndea un iz impersonal de piele încinsă şi făcea un zgomot de apă adîncă şi a cărui natură multiplă îl ferea de primejdia de a fi distrus, fiindcă nu era cu putinţă să nimiceşti o asemenea cantitate de viaţă fără să laşi o dîră de oroare care avea să dea ocolul pămîntului, drace, nu era nimic de făcut, şi cu această convingere a convocat conducerea supremă, paisprezece comandanţi scuturaţi de fiori şi mai de temut ca oricînd pentru că nu s-au simţit niciodată atît de înspăimîntaţi, scrută fără nici o grabă ochii fiecăruia, unul după altul, şi atunci înţelese că era singur împotriva tuturor, astfel că rămase cu capul sus, glasul i se aspri, şi-i îndemnă să fie uniţi acum mai mult ca oricînd, pentru bunul renume şi onoarea forţelor armate, îi iertă de orice vinovăţie, ţinîndu-şi pe masă pumnii strînşi ca să nu i se vadă tremurul nesiguranţei, şi le ordonă în consecinţă să rămînă fiecare la postul lui, făcîndu-şi datoria cu zelul şi autoritatea de totdeauna, fiindcă hotărîrea mea supremă şi irevocabilă este aceea că aici nu s-a întîmplat nimic, şedinţa s-a terminat, pe răspunderea mea.

Ca simplă măsură de precauţie i-a scos pe copii din fortăreaţa portului şi i-a trimis în furgoane nocturne în regiunile cele mai nelocuite din ţară, în timp ce el înfrunta furtuna dezlănţuită de declaraţia oficială şi solemnă că nu era adevărat, că nu numai că nu existau copii reţinuţi de autorităţi, ci că în închisori nu mai rămăsese nici un deţinut de nici un fel, minciuna cu sechestrarea masivă era o infamie a trădătorilor de neam ca să tulbure spiritele, porţile patriei sînt deschise pentru a se stabili adevărul, să vină să-l caute, şi au venit, a venit o comisie a Societăţii Naţiunilor care a răscolit pînă şi pietrele cele mai ascunse din fundul ţării şi a interogat cum a vrut şi pe cine a vrut atît de amănunţit încît Benedición Alvarado avea să întrebe cine erau intruşii aceia îmbrăcaţi ca nişte spiritişti care intrară în casa ei căutînd două mii de copii pe sub paturi, în coşul de croitorie, în borcanul cu pensule, şi care în cele din urmă adeveriră public că găsiseră închisorile pustii, patria în linişte şi pace şi fiecare lucru la locul lui, şi nu descoperiră nici un indiciu care să confirme bănuiala lumii că ar fi fost violate prin intenţie sau faptă, prin acţiune sau omisiune, principiile drepturi­lor omului, dormiţi fără grijă, domnule general, au plecat, el le-a făcut din fereastră semne de rămas bun cu o batistă brodată pe margini, încercînd senzaţia de uşurare că ceva se termina pentru totdeauna, adio, netoţilor, călătorie sprîncenată, oftă, s-a zis cu povestea asta, dar generalul Rodrigo de Aguilar îi aminti că nu era aşa, că povestea nu se sfîrşise fiindcă mai rămăseseră copiii, domnule general, şi el se bătu cu palma peste frunte, drace, îi uitasem de tot, ce facem cu copiii?

va urma…

Posted 31 August 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol propriu..., Articol smuls, Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura Doinei POPESCU..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura FRUMOSULUI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura Mariei POSTU..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura MORTII..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Elogiul adus lui Hans ZIMMER..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Informatii Imprumutate..., Istorii..., Mamei..., Mihai EMINESCU..., Moya BRENNAN - Lumina din Mine..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru Maria POSTU..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi...

Toamna patriarhului… (Metoda infailibilă de a cîştiga la loterie fusese inventată chiar de el fără să vrea…)   9 comments

Metoda infailibilă de a cîştiga la loterie fusese inventată chiar de el fără să vrea…

Metoda infailibilă de a cîştiga la loterie fusese inventată chiar de el fără să vrea, observînd nume­rele încrustate de pe bilele de biliard, fusese o idee atît de simplă şi uimitoare că nici el nu-şi putea crede ochilor cînd văzu mulţimea fremătîndă ce umplea la refuz Piaţa Armelor încă de la prînz, făcînd socoteli referitoare la miracol înainte de a se săvîrşi, sub soarele arzător, printre strigăte de recunoştinţă şi pancarte colorate, glorie în veci prea milostivului care împarte fericirea, veniră muzicanţi şi dansatori pe frînghie, se instalară birturi şi grătare, rulete anacronice şi licitaţii anemice de animale, rămăşiţe din alte lumi şi alte vremuri care dădeau tîrcoale pe meleagurile norocului încercînd să se pricopsească pînă şi cu firimiturile atîtor iluzii, iar la ora trei deschiseră balconul, puseră să urce în el copiii sub şapte ani aleşi la întîmplare chiar din mulţime ca să nu existe vreo bănuială în legătură cu corectitudinea metodei, dădură fiecărui copil cîte un săculeţ de diferite culori, după ce verificară de faţă cu martori vrednici de încredere că în fiecare erau zece bile de biliard numerotate de la unu la zero, atenţie, doamne­lor şi domnilor, mulţimea îşi ţinea respiraţia, fiecare copil legat la ochi o să scoată o bilă, mai întîi copilul cu săculeţul albastru, apoi cel cu săculeţul roşu şi la sfîrşit cel cu săculeţul galben, unul după altul cei trei copii îşi băgau mîna în săculeţ, simţeau la fundul lui nouă bile toate la fel şi o bilă îngheţată, şi ascultînd de porunca pe care le-o dăduserăm în secret scoteau bila îngheţată, o arătau mulţimii, îi strigau cîntînd numărul şi în felul acesta scoteau cele trei bile ţinute în gheaţă cîteva zile, cu cele trei numere ale bile­tului pe care el şi-l pusese deoparte, dar niciodată nu ne-a trecut prin cap că s-ar putea ca cei trei copii să povestească, domnule general, ne-am gîndit aşa de tîrziu la treaba asta că n-am mai avut încotro şi a trebuit să-i ascundem cîte trei, apoi cîte cinci, apoi cîte douăzeci, închipuiţi-vă, domnule general, căci trăgînd de firul ghemului încurcat el ajunse pînă la urmă să descopere că toţi ofiţerii din comandamentul suprem al forţelor armate de uscat, mari­time şi aeriene erau implicaţi în pescuitul miraculos al loteriei naţionale, află că primii copii urcaseră în balcon cu încuviinţarea părinţilor, ba chiar fuseseră iniţiaţi de aceştia în ştiinţa iluzorie de a recunoaşte prin pipăit numerele încrustate pe fildeş, dar că pe următorii îi făcuseră să urce cu forţa, pentru că se răspîndise zvonul că odată suiţi acolo nu mai apucau să coboare, şi atunci părinţii îi ascundeau, îi îngropau de vii cînd treceau patrulele por­nite să-i ia cu arcanul în miez de noapte, că trupele de urgenţă nu împresurau Piaţa Armelor pentru a stăpîni deli­rul norodului, cum i se spunea lui, ci pentru a ţine la distanţă mulţimile care năvăleau ca cirezile de vite ame-ninţînd cu moartea, şi că diplomaţii care solicitaseră audienţă ca să intervină pentru aplanarea conflictului se loviră de piedici absurde, căci la funcţionari le confirmau ca sigure legendele despre bolile lui ciudate, spunîndu-le că nu-i putea primi deoarece făcuse broaşte în burtă, că nu mai era în stare să doarmă decît în picioare ca să nu-l înţepe crestele de iguană care-i ieşeau printre vertebre, şi îi ascunseseră mesajele de protest şi cererile stăruitoare venite din lumea întreagă, îi ascunseseră şi o telegramă de la Suveranul Pontif care exprima îngrijorarea noastră apostolică pentru soarta celor nevinovaţi, nu mai rămăsese loc în temniţe pentru atîţia părinţi răsculaţi, domnule general, nu mai rămăsese nici un copil pentru tragerea de la loteria de luni, drace, în mare bucluc ne-am băgat.

va urma…

Posted 30 August 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars MUSICA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol propriu..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura Mariei POSTU..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Elogiul adus lui Hans ZIMMER..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Istorii..., Mamei..., Moya BRENNAN - Lumina din Mine..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru Maria POSTU..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi...

Dincolo de Infruntare…   6 comments

FEMEIA, CATHEDRALA din NOURI…

Posted 30 August 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars MUSICA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol propriu..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DEII..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRUMOSULUI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Elogiul adus lui Hans ZIMMER..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Informatii Imprumutate..., Mamei..., Moya BRENNAN - Lumina din Mine..., Muzica care Graveaza..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Abis1957, Pentru Deea..., Pentru NIMENI..., PERSONALITATI..., Poesie Divina, Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi..., vie

…si ATUNCI mi-am adus aminte de Mine…   7 comments

Posted 30 August 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars MUSICA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol propriu..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DEII..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura FRUMOSULUI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura Mariei POSTU..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Elogiul adus lui Hans ZIMMER..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Istorii..., Mamei..., Moya BRENNAN - Lumina din Mine..., Muzica care Graveaza..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru Maria POSTU..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi..., vie

Fara CUVINTE SFISIETOARE…   8 comments

FEMEIA, CATHEDRALA din NOURI…

Posted 29 August 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars MUSICA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol propriu..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DEII..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura FRUMOSULUI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura Mariei POSTU..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Elogiul adus lui Hans ZIMMER..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., INCULTURA - draga noastra PRIETENA..., Informatii Imprumutate..., Istorii..., Mamei..., Moya BRENNAN - Lumina din Mine..., Muzica care Graveaza..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru Maria POSTU..., Pentru MINE..., Pentru Tiberiu ORASANU..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi...

Nu mi-e teama de ce-am trait… Mai degraba ma inspaiminta Perspectiva Goala…   Leave a comment

FEMEIA, CATHEDRALA din NOURI…

Posted 29 August 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars MUSICA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol propriu..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DEII..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura Doinei POPESCU..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura FRUMOSULUI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura Mariei POSTU..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Elogiul adus lui Hans ZIMMER..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Istorii..., Mamei..., Mindria de a fi IDIOT..., Moya BRENNAN - Lumina din Mine..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru Maria POSTU..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi...

Catre Sfirsit, o sa realizam ce am fi putut face si nu am facut de-alungul Prea-Frumoasei noastre Existente…   10 comments

FEMEIA, CATHEDRALA din NOURI…

Posted 29 August 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Andrei D.MITUCA..., Ars MUSICA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol propriu..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura FRUMOSULUI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura Mariei POSTU..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Elogiul adus lui Hans ZIMMER..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Istorii..., Mamei..., Moya BRENNAN - Lumina din Mine..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru Maria POSTU..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE...

Toamna patriarhului…(întru slava lui, în visele-i de înecat singuratic…)   10 comments

întru slava lui, în visele-i de înecat singuratic…

Intruchiparea cea mai desăvîrşită a viselor noastre de glorie, numai atunci intră în birou şi se prezentă spunîndu-şi numele cu glasul limpede şi hotărît al celui care aşteaptă să fie recunoscut prin faptele sale, iar el îmi strînse mîna cu o mînă gingaşă şi zgîrcită, o mînă de episcop, ascultînd cu atenţie uimită visele fabuloase ale străinului care voia arme şi solidaritate pentru o cauză care e şi a dumneavoastră, excelenţă, voia ajutoare pentru intendenţă şi sprijin politic pentru un război fără cruţare ce va nimici pe veci orice regim conservator din Alasca pînă în Patagonia, şi el se simţi atît de mişcat de vehemenţa tînărului că-l întrebase de ce naiba te bagi în chestia asta, de ce vrei să mori, dar străi­nul îi răspunse fără urmă de ruşine că nu există glorie mai mare decît aceea de a muri pentru patrie, excelenţă, şi el îi replică zîmbind milostiv nu fi prost, băiete, patria înseamnă să fii viu, îi spuse, înseamnă asta, îi spuse şi-şi desfăcu pumnul pe care-l ţinea pe masă arătîndu-i în palmă mărgeaua aceea de sticlă pe care o ai sau nu o ai, dar pe care numai cel ce o are o are cu adevărat, băiete, asta-i patria, spuse, pe cînd îl conducea bătîndu-l uşurel pe spate fără să-i dea nimic, nici măcar alinarea unei promisiuni, iar aghiotantului care închise uşa îi ordonă să nu-l mai deranjeze nimeni pe cel care tocmai ieşise de acolo, nici măcar să nu-şi piardă careva timpul să-l urmărească, spuse, are sîngele prea înfierbîntat, nu-i bun de nimic.

Nu ne-a fost dat să-l mai auzim spunînd vorbele astea decît după uragan, cînd decretă o nouă amnistie pentru deţinuţii politici şi autoriză întoarcerea tuturor exilaţilor, în afară de literaţi, bineînţeles, aceştia niciodată, zise, au sîngele prea înfierbîntat precum cocoşii de rasă cînd vor să-şi ia zborul aşa că nu-s buni de nimic, şi dacă-s buni de ceva, spuse, sînt mai răi ca politicienii, mai răi ca popii, închipuiţi-vă, dar să vină toţi ceilalţi fără deosebire de culoare, pentru ca reconstrucţia patriei să fie opera tuturor, pentru ca nimeni să nu fie lipsit de posibilitatea de a se încredinţa că el era din nou atotputernic, cu sprijinul înverşunat al forţelor armate care ajunseseră să fie întocmai ca cele de odinioară de cînd el împărţi membrilor comandamentului suprem proviziile de hrană, medica­mentele şi materialele pentru asistenţă socială primite ca ajutor din străinătate, de cînd familiile miniştrilor lui îşi petreceau duminicile de plajă în spitalele demontabile şi corturile Crucii Roşii, vindeau ministerului sănătăţii cantităţile de plasmă şi tonele de lapte praf pe care ministerul sănătăţii le revindea la rîndul lui spitalelor pentru săraci, iar ofiţerii din statul-major îşi scoaseră la mezat ambiţiile ca să obţină contractele pentru lucrări publice şi programe de restaurare înfăptuite cu împrumutul pentru cazuri de urgenţă acordat de ambasadorul Warren în schimbul dreptului ca navele ţării sale să pescuiască pe termen nelimitat în apele noastre teritoriale, ce naiba, exclama el, numai cine o are o are într-adevăr, îşi zicea, amintindu-şi de mărgeaua colorată pe care i-o arătase acelui biet visător de care nu s-a mai ştiut niciodată, atît de exaltat de opera de reconstrucţie încît se ocupa în persoană şi prin viu grai pînă şi de amănuntele cele mai neînsemnate, ca pe vremurile de la începutul guvernării sale, se bălăcea în bălţile de pe străzi cu o pălărie şi nişte cizme de vînător de raţe, pentru ca să nu se clădească un oraş diferit de cel pe care-l concepuse el, întru slava lui, în visele-i de înecat singuratic, poruncind inginerilor să-mi luaţi astea de aici şi să mi le puneţi acolo unde nu deran­jează, şi ei le luau, să mai înălţaţi turnul ăsta cu încă doi metri ca să se poată vedea din el vapoarele din larg, şi-l înălţau, să-mi întoarceţi cursul acestui rîu tocmai în sens invers, îl întorceau, fără nici o împotrivire, fără o umbră de descurajare, şi era atît de ameţit de reconstrucţia aceea febrilă, atît de obosit de zelul de care dădea dovadă şi atît de nepăsător la celelalte treburi de stat mai mărunte, încît se pomeni că dă cu nasul de pămînt cînd un aghiotant distrat i-a comentat din greşeală problema cu copiii, şi el întrebă ca picat din nori care copii, copiii, domnule general, dar care anume, ce dracu, fiindcă pînă atunci îi ascunseseră că armata îi ţinea în taină pe copiii care scoteau numerele de loterie de teamă ca nu cumva să povestească de ce ieşea totdeauna cîştigător biletul prezidenţial, iar părinţilor care veniseră să întrebe ce s-a întîmplat le spuneau că nu era nimic adevărat, ducîndu-i cu vorba pînă aveau să găsească un răspuns mai bun, le spuneau că erau minciuni scornite de venetici, calomnii ale opoziţiei, şi pe cei care se răsculaseră în faţa unei cazărmi îi împrăştia-seră cu foc de obuze şi se ajunse la un măcel public pe care vi l-am ascuns de asemenea ca să nu vă supărăm, domnule general, căci adevărul e că acei copii se aflau închişi în bolţile fortăreţei din port în condiţiile cele mai bune, fiind cu toţii veseli şi sănătoşi, dar necazul e că nu mai ştim ce să facem cu ei, domnule general, că să tot fie vreo două mii.

va urma…

Posted 12 August 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars MUSICA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Filme..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol propriu..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DEII..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura Doinei POPESCU..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura FRUMOSULUI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura Mariei POSTU..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura MORTII..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Istorii..., Mamei..., Muzica care Graveaza..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi...