Archive for Septembrie 2010

21 GRAMS…   7 comments

21 GRAMS…

Anunțuri

Posted 30 Septembrie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Arte Vizuale...Filme..., Arte Vizuale...Ideographie..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LUMINII..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura MORTII..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Istorii..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi...

Toamna patriarhului… (fiecare trebuia să primească ce-i al lui, zise, aşa că treceţi totul în contul guvernului…)   15 comments

Era ca şi cum ar fi spus treceţi în contul Domnului, pentru că nimeni nu ştia pe atunci dacă el mai trăia în mod cert, devenise invizibil, vedeam zidurile fortificate pe colina din Piaţa Armelor, palatul prezi­denţial cu balconul discursurilor lui legendare, ferestrele cu perdele de dantelă şi ghivece de flori atîrnate la cornişe, care noaptea părea un vas cu aburi navigînd pe cer, nu numai cînd era privit din orice colţ al oraşului, ci şi de la şapte leghe din largul mării, după ce îl zugrăviseră în alb şi-l luminaseră cu globuri de sticlă în cinstea vizitei cunos­cutului poet Ruben Dario, deşi nici unul din semnele acelea nu dovedea cu toată siguranţa că el s-ar afla înăuntru, dimpotrivă, ne gîndeam pe bună dreptate că aparenţele acelea de viaţă erau artificii militare prin care se încerca să se dezmintă versiunea tot mai răspîndită că el căzuse pradă unei crize de misticism senil, că renunţase la fastul şi vanitatea puterii, impunîndu-şi singur penitenţa de a trăi anii care-i mai rămăseseră într-o cumplită stare de prostraţie, supunîndu-şi spiritul la privaţiuni şi trupul la tot felul de chinuri, fără a mînca altceva decît pîine de secară şi bînd numai apă de izvor, dormind pe lespezile goale ale unei chilii din mănăstirea călugăriţelor basce spre a-şi răscumpăra păcatul de a fi posedat cu forţa şi a fi lăsat grea o femeie care nu se cuvenea să fie atinsă şi care numai fiindcă Dumnezeu e îndurător nu se călugărise încă, şi totuşi nimic nu se schimbase în vastul său regat al amărăciunii pentru că Leticia Nazareno ţinea cheia puterii lui şi îi era de-ajuns să spună că el poruncise să se treacă totul în contul guvernului, o formulă veche prin care la început părea că e foarte uşor să se eschiveze, dar care cu trecerea timpului deveni tot mai de temut, pînă cînd un grup de creditori mai curajoşi se încumetă să se înfăţişeze după mulţi ani cu un geamantan de facturi neachitate la garda palatului prezidenţial şi ne pomenirăm uluiţi că nimeni nu ne-a spus nici da nici nu, ci ne-au trimis cu un soldat de serviciu într-o săliţă discretă de aşteptare unde ne-a primit un ofiţer de marină foarte amabil, foarte tînăr, cu voce calmă şi numai zîmbete, care ne-a oferit o ceaşcă de cafea proaspătă şi aromată din recolta prezidenţială, ne-a arătat birourile albe şi luminoase cu plasă de sîrmă la ferestre şi ventilatoarele cu palete în tavan, şi totul era atît de diafan şi de omenesc încît te întrebai descumpănit unde era oare puterea în aerul acela mirosind a medicamente parfumate, unde era josnicia şi neînduplecarea puterii în conştiinţa acelor funcţionari în cămăşi de mătase care cîrmuiau fără grabă şi în tăcere, ne-a arătat grădiniţa interioară cu tufele de trandafiri ce fuseseră curăţate cu foarfecă de Leticia Nazareno pentru a purifica boarea zorilor de amintirea apăsătoare a leproşilor şi orbilor şi damblagiilor care fuseseră trimişi să moară în uitare prin azilele de binefacere, ne-a arătat vechiul şopron al concu­binelor, maşinile de cusut ruginite, paturile de cazarmă unde sclavele seraiului dormiseră pînă şi cîte trei în celule de pedeapsă ce aveau să fie dărîmate pentru a se construi în loc capela particulară, ne-a arătat de la fereastra lui interioară galeria cea mai ascunsă a palatului, bolta de glicine aurite de soarele de la ora patru deasupra chioşcului din şipci verzi unde tocmai terminase de mîncat împreună cu Leticia Nazareno şi copilul, singurele fiinţe care aveau voie să se aşeze la masă cu el, ne-a arătat legendarul seiba la umbra căruia agăţau hamacul din pînză de sac în culorile drapelului naţional unde el îşi făcea siesta în după-amiezile mai călduroase, ne-a arătat grajdurile unde mulgeau vacile, putinile pentru brînză, fagurii, iar cînd ne-am întors pe cărarea pe care venea el în zori ca să fie de faţă la muls se opri străfulgerat de lumina unei revelaţii şi ne arătă cu degetul urma unei cizme în noroi, uitaţi-vă, spuse, e pasul lui, şi am rămas încremeniţi privind conturul unei tălpi mari şi grosolane în care se desluşeau semeţia şi siguranţa liniştită şi izul de rapăn vechi al unui tigru deprins cu singurătatea, şi în această urmă am văzut puterea, i-am simţit prezenţa misterioasă cu mai multă forţă revelatoare decît atunci cînd unul dintre noi a fost ales să-l vadă pe el în carne şi oase deoarece capii armatei începeau să se ridice împotriva veneticei care izbutise să adune în mîinile ei mai multă putere decît comandamentul suprem, decît guvernul, şi chiar decît el, căci Leticia Nazareno ajunsese atît de departe cu fumurile-i de regină că însuşi statul-major prezidenţial îşi asumă riscul de a da liberă trecere unuia dintre noi, unul singur, ca să încerce să-i spună, să aibă cît de cît o idee despre cum stăteau lucrurile în ţară fără ştiinţa dumneavoastră, domnule general, şi aşa mi-a fost dat să-l văd, era singur în cabinetul călduros cu pereţii albi plini de gravuri cu cai englezeşti, stătea înclinat pe spate în fotoliul cu arcuri, sub ventilatorul cu palete, în uniforma şifonată de doc alb cu butoni de alamă şi fără nici un fel de galoane, îşi ţinea mîna dreaptă cu mănuşa de atlaz sprijinită de biroul de lemn pe care nu se aflau decît trei perechi identice de ochelari foarte mici cu rame de aur, iar în spatele lui era o vitrină cu cărţi prăfuite părînd mai degrabă registre de contabilitate legate în piele de om, şi la dreapta o fereastră mare deschisă, şi aceasta cu plasă de sîrmă, de unde se vedea oraşul întreg şi tot cerul pe care nu se zăreau nici nori şi nici păsări pînă dincolo de mare, şi m-a încercat o uşurare adîncă pentru că el părea mai puţin conştient de propria-i putere decît oricare din adepţii săi şi era mai familiar ca în poze şi totodată mai vrednic de milă, căci toată făptura lui era îmbătrînită şi vlăguită şi părea devorată de o boală nesăţioasă, pînă într-atît că n-a avut putere nici să-mi spună să stau jos, ci îmi indică doar printr-un semn sfîrşit cu mănuşa de atlaz, îmi ascultă cuvintele fără să mă privească, răsuflînd anevoie cu un şuierat ascuţit, un şuierat ascuns ce răspîndea în încăpere un miros de creozot, adîncit cu desăvîrşire în cercetarea socotelilor pe care eu i le lămuream cu ajutorul unor exemple ca la şcoală, deoarece el nu reuşea să înţeleagă noţiunile abstracte, astfel că am început prin a-i demonstra că Leticia Nazareno ne datora bani pe un sul de tafta atît de gros încît măsura de două ori mai mult decît distanţa pe mare ce ne despărţea de Santa María del Altar, adică 190 de leghe, iar el zise aha parcă pentru sine, şi am terminat arătîndu-i că totalul datoriei cu reducerea specială pentru excelenţa sa era de şase ori premiul cel mare de la loterie vreme de zece ani, şi el spuse iar aha şi abia atunci mă privi în faţă fără ochelari şi am putut vedea că ochii lui erau sfioşi şi înţelegători, şi numai atunci mi-a zis cu o voce stranie ca de armoniu că socotelile noastre erau exacte şi îndreptăţite, fiecare trebuia să primească ce-i al lui, zise, aşa că treceţi totul în contul guvernului.

va urma…

21 de Grame sau SENZATIA ZBORULUI…   Leave a comment

Marti 20 Aprilie 2010

Ora 2:15:52 PM GMT

21 de GRAME sau SENZATIA ZBORULUI…

Adinc infipt pe fundul apei, as dori sa pot zbura… Vreau sa zbor… Vreau sa zbor, sa inving greutatea deloc umilitoare a apelor si sa ma pot desprinde in spumoase explozii, catre cer… Chiar vreau sa zbor…netarmurit, nezagazuit, neprivit…

Nu-mi plac privirile oamenilor contemporani cu mine. Sint priviri gri, incetosate, iscoditoare, banuitoare… Nu-mi plac privirile oamenilor contemporani cu dorinta mea… Acolo de unde scriu aceste rinduri, nu a calcat picior de contemporan… Nici un a indraznit, dar nici nu a putut… Desi sint convins ca ar fi vrut… Macar din curiozitate timpa,si tot ar fi vrut…sa-mi incurce senzatiile generate de gravitatia submarina… Ei, dintr-un complex de imprejurari favorabile, am scapat de vizite nedorite… Cred ca am scapat chiar definitiv…

Nimeni din lumea de afara nu m-a insotit spre fundul Apelor mele dragi… Singuratatea, pe linga faptul ca-mi este un sfetnic extrem de bun, nu m-a dezamagit niciodata in lungile discutii pe care le purtam pe la asfintit…

Mai degraba mi-ar face placere sa palavragesc cu cei care nu mai sint printre noi, adica nu ne mai sint contemporani. Contemporanii dezamagesc. Necontemporanii nu mai au cum… Ei sint clar axati pe traiectorii  definitorii fara echivoc…

Imi plac Necontemporanii… Ii caut si mi-i evoc cu respect…Uneori ii proclam NEMURITORI…

Contemporanii pling incontinuu dupa mincare… Necontemporanii, sint tacuti, pentru cei mai multi dintre noi si nu mai pling dupa mincare…pentru ca nu le mai este foame…

Adinc infipt pe fundul apei, as dori sa-mi construiesc SENZATIA ZBORULUI… Senzatia dorintei de a zbura… Senzatia lui: Vreau sa pot sa zboooooooooooor!!…, sa inving greutatea deloc umilitoare a apelor si chiar sa cred ca ma pot desprinde in spumoase explozii, catre cer… ca pot invinge Gravitatia Submarina…Chiar vreau sa cred ca pot sa zbor…netarmurit, nezagazuit, neprivit…

Posted 29 Septembrie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Arte Scrise..., Arte Vizuale...Filme..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol propriu..., Articol smuls, Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura FRUMOSULUI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura Mariei POSTU..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Informatii Imprumutate..., Istorii..., Mamei..., Muzica care Graveaza..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi...

21 GRAMS – The Weight of A Hummingbird…   7 comments

21 GRAMS – The Weight of A Hummingbird…

Posted 29 Septembrie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Arte Scrise..., Arte Vizuale...Filme..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol smuls, Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura MORTII..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Elogiul adus lui Hans ZIMMER..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Informatii Imprumutate..., Istorii..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi..., vie

21 de Grame… Atit cintareste sufletul meu?…   8 comments

21 de Grame… Atit cintareste sufletul meu?… O thema peste care nu am puterea sa trec fara macar sa-mi dau silinta sa o pot apropia cit mai mult de sinceritatea intelegerii… Ma obsedeaza demultiplicarea miilor de suflete care m-au luminat de-alungul existentei… Fiecare dintre acestea m-au indrumat, sustinut, iubit, urit, invatat sa fiu mai bun si mai cald si mai curajos si mai increzator…

21 de Grame… Suflete impletite peste puterea de a-mi aprecia propriile decizii si deziluzii… Cite mii de 21 de GRame am iubit si admirat, plecindu-mi pornirile, plecindu-mi respiratiile, plecindu-mi credintele… iubindu-mi cuvinthele…

21 de Grame de Suflet Eliberat…

 

Posted 29 Septembrie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Arte Scrise..., Arte Vizuale...Filme..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol propriu..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura Doinei POPESCU..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura MAMEI..., Cultura Mariei POSTU..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Istorii..., Mamei..., Muzica care Graveaza..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi...

21 GRAMS – An Unorthodox DRAMA, Directed by Guilermo ARIAGGA…   10 comments

21 GRAMS – An Unorthodox DRAMA, Directed by Guilermo ARIAGGA…

Posted 28 Septembrie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Filme..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol propriu..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura MORTII..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Informatii Imprumutate..., Istorii..., Muzica care Graveaza..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi...

21 GRAMS – They say…   9 comments

21 GRAMS – They say…

Posted 28 Septembrie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars MUSICA..., Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol propriu..., Articol smuls, Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura FRUMOSULUI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Informatii Imprumutate..., Istorii..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi...

Toamna patriarhului… (Leticia hoaţa, călugăriţa curvă…)   Leave a comment

Leticia hoaţa, călugăriţa curvă…

Doamne-Dumnezeule, ai milă de roaba ta umilă care mult s-a mai desfătat nesocotind sfintele tale legi şi acum primeşte supusă pedeapsa aceasta îngrozitoare, muşcînd totodată mitena de dantelă pentru ca zgomotul oaselor dezarticulate ale mijlocului ei să nu-i trădeze necinstea apăsată strîns de juponul de pînză tare, se puse pe vine, se sfîrtecă în balta aburindă a apelor ei rupte şi-şi scoase din vîrtejul faldurilor de muselină fătul de şapte luni care avea aceeaşi mărime şi acelaşi aer neajutorat de animal speriat ca un viţel fătat mort, l-a ridicat cu amîndouă mîinile încercînd să-l cerceteze la lumina tulbure a lumînărilor de pe altarul improvizat, şi a văzut că era băiat, aşa cum aţi hotărît, domnule general, un băiat plăpînd şi sfios care avea să poarte fără cinste numele de Emanuel, cum era prevăzut, şi-l numiră general de divizie cu autoritate efectivă din momentul în care el îl aşeză pe piatra de sacrificiu şi-i tăie cu sabia buricul, recunoscîndu-l drept unicul meu copil legitim, părinte, botează-mi-l.

 

Hotărîrea aceea fără precedent avea să fie preludiul unei noi epoci, cea dintîi vestire a unor vremuri grele în care armata împrejmuia străzile înainte de a se face ziuă, ordona să se închidă ferestrele balcoanelor şi alunga oamenii din piaţă lovindu-i cu patul puştilor pentru ca nimeni să nu vadă trecerea în goana mare a strălucitoarei limuzine cu caroseria din oţel blindat şi mînere de aur cu scutul prezidenţial, iar cine se încumeta să iscodească de pe terasele interzise nu-l mai vedea înăuntrul ei ca odinioară pe generalul milenar sprijinindu-şi bărbia în mîna gînditoare cu mănuşa de atlaz prin perdeluţele brodate în culorile drapelului naţional, ci pe fosta novice durdulie cu pălăria de pai cu flori artificiale şi gulerul de vulpe albastră pe care şi-l punea la gît în ciuda căldurii, o vedeam coborînd în dreptul pieţei în zilele de miercuri în zori escortată de o patrulă de soldaţi înarmaţi ducîndu-l de mînă pe micuţul general de divizie care n-avea mai mult de trei ani şi pe care nu puteai să nu-l crezi, din pricina graţiei şi gingăşiei lui, o fetiţă deghizată în militar cu uniforma de gală cu fireturi de aur ce părea că-i creştea pe trup, căci Leticia Nazareno i-o pusese încă dinainte de a-i ieşi dinţii de lapte cînd îl ducea în leagănul cu roţi să prezideze întrunirile oficiale în locul tatălui său, îl lua în braţe cînd trecea în revistă trupele, îl ridica deasupra capului ca să primească ovaţiile mulţimii pe stadionul de fotbal, îi dădea să sugă în automobilul descoperit în timpul defilărilor de ziua naţională fără să-i pese de glumele pe furiş stîrnite de spectacolul public oferit de un general cu cinci sori agăţat în extaz ca un viţel orfan de ţîţa mamei, asista la recepţiile diplomatice de cînd a fost în stare să se ţină pe picioare, şi atunci purta nu numai uniforma ci şi medaliile de război pe care le alegea pe gustul lui din cutia cu decoraţii împrumutate de tatăl lui să se joace, şi era un copil serios, deosebit, ştia să se poarte în public de cînd avea şase ani, ţinînd în mînă cupa cu suc de fructe în loc de şampanie, în timp ce vorbea despre probleme de oameni în toată firea cu o naturaleţe şi o graţie firească pe care nu le moştenise de la nimeni, chiar dacă nu o singură dată s-a întîmplat ca asupra salonului de bal să se abată un nor negru, timpul să se oprească, iar delfinul palid învestit cu cele mai înalte demnităţi să cadă pradă somnului, linişte, şopteau, micuţul general doarme, aghiotanţii lui îl scoteau pe braţe, discuţiile se întrerupeau brusc, încremeneau gesturile asistenţei alcătuite din mer­cenari de lux şi doamne ruşinoase care abia îndrăzneau să murmure ascunzîndu-şi în spatele evantaielor de pene rîsul stîrnit de situaţia neplăcută, ce îngrozitor, de-ar afla generalul, fiindcă el lăsase să se răspîndească zvonul scornit chiar de el că era străin de orice se întîmpla în lume şi nu era la înălţimea măreţiei lui, precum năzdrăvăniile publice ale unicului copil pe care-l recunoscuse ca fiind al lui dintre toţi ceilalţi fără număr pe care-i zămislise, sau atribuţiile exagerate ale unicei mele soţii legitime Leticia Nazareno care venea la piaţă în fiecare miercuri în zori ducîndu-l de mînă pe micul general ca o păpuşă în mijlocul escortei gălăgioase de slujnice de la cazarmă şi ordonanţe înar­mate, transfigurate de acea stranie strălucire vizibilă a conştiinţei care precede iminentul răsărit al soarelui în Caraibi, se scufundau pînă la brîu în apa fetidă a golfului pentru a intra puşi pe jaf în corăbiile cu pînze peticite ancorate în vechiul port al vînzătorilor de sclavi, încărcate de flori din Martinica, de ghimbir din Paramaribo, smulgînd în trecerea lor războinică peştele pescuit, disputîndu-şi-l cu porcii pe care-i loveau cu patul puştii în jurul vechii bascule pentru sclavi folosită şi acum, unde în altă zi de miercuri dintr-o altă epocă a patriei dinainte de el fusese cumpărată la licitaţie publică o senegaleză captivă care costase mai mult decît greutatea ei în aur din pricina frumuseţii ei de coşmar, devastară totul, domnule general, mai rău ca lăcustele, mai rău ca uraganul, dar el rămînea impasibil la scandalul tot mai mare stîrnit de Leticia Nazareno care dădea iama cum nici chiar el nu s-ar fi încumetat prin galeria pestriţă a pieţei de păsări şi legume urmată de larma cîinilor vagabonzi care o lătrau speriaţi de ochii de sticlă uimiţi ai vulpilor albastre, se foia cu siguranţa neruşinată a autorităţii printre coloanele zvelte de fier forjat sub uriaşa boltă luminată pe care se vedeau ramuri şi frunze mari de sticlă galbenă, mere de sticlă trandafirie, fabuloase cornuri ale abundenţei cu flori de sticlă albastră, unde alegea fructele cele mai frumoase şi legumele cele mai proaspete ce se veştejeau totuşi la atingerea ei, fără să fie conştientă de puterea malefică a mîinilor sale, care făcea ca pîinea caldă încă să prindă mucegai şi-i înnegrise verigheta de aur, şi atunci se dezlănţuia înjurînd precupeţele şi învinovăţindu-le că ascunseseră marfa cea mai bună şi lăsaseră pentru palat numai porcăria asta de mango, hoaţelor ce sînteţi, numai dovleacul ăsta care sună pe dinăuntru ca un maracas, ticăloaselor, numai mizeria asta de coaste pline de viermi care nu sînt de vită ci de măgar mort de ciumă, se vede de la o poştă, nenorocitelor, ţipa cît o ţinea gura, în timp ce slujnicele cu coşuri şi ordonanţele cu copăi de adăpat animalele luau cu japca tot ce întîlneau în cale, iar strigătele ei de pirat erau mai stridente decît urletul cîinilor înnebuniţi de izul de vizuină ninsă al cozilor de vulpi albastre care-i erau aduse vii la porunca sa din insula prinţului Eduard, mai ascuţite decît replicile usturătoare ale papagalilor neruşinaţi pe care stăpînele lor îi învăţau în secret tot ce ele nu-şi puteau îngădui să spună după bunul lor plac, Leticia hoaţa, călugăriţa curvă, îi strigau cocoţîndu-se pe rămurelele de fier forjat ale frunzişului de sticlă în culori prăfuite de pe bolta din hala pieţei unde se ştiau la adăpost de prăpădul acela al sarabandei corsarilor ce se repeta în fiecare miercuri în zori cît a ţinut copilăria zgomotoasă a micuţului general de convenienţă a cărui voce devenea tot mai dulce şi ale cărui gesturi păreau tot mai gingaşe cu cît se străduia să lase impresia de bărbat în toată firea cu sabia lui de rigă pe care încă o tîrîia după el în mers, rămînînd imperturbabil în toiul acelei prădăciuni, senin, mîndru, cu aerul demn şi inflexibil pe care maică-sa i-l insuflase pentru a fi vrednic de obîrşia aleasă dar care era înjosită chiar de ea la piaţă prin acele apucături de căţea întărîtată şi prin înjurăturile ca la uşa cortului sub privirile impasibile ale bătrînelor negrese cu turbane de pînză în culori strălucitoare care îndurau ocările şi contemplau jaful făcîndu-şi vînt cu evantaiul fără a clipi, cu o linişte abisală de idoli aşezaţi pe jos, fără a respira, mestecînd foi de tutun şi cocoloaşe din frunze de coca, leacuri ieftine care le făceau să poată supravieţui unei asemenea josnicii pînă cînd asaltul necruţător ca năvala lăcustelor se sfîrşea şi Leticia Nazareno îşi croia drum cu soldăţelul ei de jucărie printre spinări zbîrlite de cîini frenetici şi striga din poartă puneţi totul în contul guvernului, ca totdeauna, iar ele oftau, Doamne-Dumnezeule, de-ar şti generalul, de-ar fi cineva în stare să-i povestească, amăgindu-se cu iluzia că el n-a ştiut pînă în ceasul morţii ceea ce ştia toată lumea fiind vorba de un adevărat scandal şi anume că unica mea soţie legitimă Leticia Nazareno făcuse prăpăd printre groaznicele lebede de sticlă şi oglinzi cu rame de scoici şi scrumiere de coral din bazarele hinduşilor, golind prăvăliile sirienilor de cupoanele de tafta cernită şi luînd cu pumnii şiragurile de peştişori aurii şi amulete ocrotitoare ale vînzătorilor ambulanţi de podoabe de pe strada mare, care-i strigau în faţă eşti mai vulpe decît letiţiile albastre pe care le purta atîrnate la gît, punînd mîna pe tot ce-i ieşea în cale pentru a-şi satisface gustul pueril şi viciul de a cere fără să aibă nevoie, doar atît îi mai rămăsese de pe vremea cînd era novice, numai că acum nu trebuia să cerşească întru numele Domnului pe la porţile grădinilor cu parfum de iasomie din cartierul viceregilor, ci poruncea să se încarce în furgoane militare tot ce-şi alegea după bunul ei plac fără alt efort din parte-i decît acela de a da ordinul urgent de a se trece totul în contul guvernului.

va urma…

Posted 27 Septembrie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Filme..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol propriu..., Articol smuls, Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura MORTII..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Istorii..., Mindria de a fi IDIOT..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi..., vie

21 GRAMS of my SOUL…   Leave a comment

21 GRAMS of my SOUL…

Posted 26 Septembrie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Filme..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol propriu..., Articol smuls, Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura FRUMOSULUI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LUMINII..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura MORTII..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Informatii Imprumutate..., Istorii..., Mamei..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi...

21 GRAMS…   14 comments

21 GRAMS…

va urma…

Posted 26 Septembrie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol propriu..., Articol smuls, Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Informatii Imprumutate..., Istorii..., Muzica care Graveaza..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi...