Toamna patriarhului…(generalul Rodrigo de Aguilar nu mai sosea…)   1 comment

generalul Rodrigo de Aguilar nu mai sosea…

N-avu o clipă de răgaz adulmecînd de jur-împrejur ca să-l descopere pe duşmanul ascuns care îl înarmase pe falsul lepros, căci simţea că era cineva din apropiere, cineva care-i cunoştea ascunzătoarea unde-şi ţinea mierea de albine, care se uita pe gaura cheii şi asculta prin pereţi la orice oră aflîndu-se pretutindeni, ca portretele mele, o prezenţă schimbătoare care şuiera cu vînturile alizee din ianuarie şi-l urmărea ajungînd la el cu mireasma fierbinte a iasomiilor în serile calde, care-l urmări luni în şir în spaima nopţilor fără somn cînd îşi tîrîia înfricoşătoarele-i picioare de strigoi prin camerele cele mai ferite ale palatului cufundate în beznă, pînă în noaptea cu partida de domino cînd îşi văzu presimţirea materializată într-o mînă gînditoare ce termină jocul cu cinci dublu, şi parcă o voce lăuntrică îi dezvăluia că aceea era mîna trădătorului, la naiba, aşa-i, îşi zise uluit, şi atunci ridică privirea prin razele de lumină ale lămpii atîrnate deasupra mijlocului mesei şi dădu de frumoşii ochi de artilerist ai bunului meu prieten generalul Rodrigo de Aguilar, ce chestie, braţul lui drept, complicele sacru, nu era cu putinţă, se gîndea, cu atît mai mîhnit cu cît desluşea mai limpede urzeala falselor adevăruri cu care-l amăgiseră atît amar de ani spre a-i ascunde adevărul brutal că prietenul meu de o viaţă se afla în slujba politicienilor înstăriţi pe care el îi scosese de convenienţă din străfundurile cele mai întunecate ale războiului federal şi-i îmbogăţise, copleşindu-i cu privilegii fabuloase, se lăsase folosit de ei, îi tolerase să se servească de el pentru a ajunge departe, acolo unde nici nu visase vechea aristocraţie împrăştiată de adierea irezis­tibilă a vîntului liberal, şi tot mai voiau, drace, voiau locul de ales al Domnului pe care şi-l rezervase pentru el, voiau să fie în pielea mea, nenorociţii, avînd drumul luminat de luciditatea glacială şi prudenţa nesfirşită a omului care reuşise să inspire cea mai mare încredere şi să cîştige autoritatea cea mai înaltă sub regimul său, prevalîndu-se de faptul că era unica persoană de la care el primea hîrtii la semnat, îl punea să citească tare ordinele executive şi legile ministeriale pe care numai eu le puteam da, îi indica amendamentele, iscălea cu urma degetului mare, punînd dedesubt sigiliul cu inelul pe care-l păstra pe atunci într-o casă de bani al cărui cifru era ştiut numai şi numai de el, în sănătatea ta, prietene, îi spunea de fiecare dată întinzîndu-i hîrtiile semnate, ai aici cu ce să te ştergi, îi spunea rîzînd, şi în felul acesta generalul Rodrigo de Aguilar reuşise să stabilească alt sistem al puterii înlăuntrul puterii atît de vaste şi atît de rodnice, dar fără să se mulţumească doar cu asta declarase din umbră insurecţia din cazarma Conde, cu complicitatea şi ajutorul neprecupeţit al amba­sadorului Norton, confratele cu care se ducea la curvele olandeze, maestrul lui de scrimă, cel care trecuse muniţia de contrabandă în butoaie de peşte din Norvegia, la adăpostul scutirii de vamă pentru diplomaţi, în timp ce mă tămîia la masa de domino zicînd că nu există alt guvern mai prieten, nici mai drept şi mai vrednic de a fi dat ca pildă decît al meu, şi tot ei puseseră revolverul în mîna falsului lepros împreună cu aceşti cincizeci de mii de pesos tăiaţi pe jumătate pe care-i găsirăm îngropaţi în casa agresorului, urmînd ca celelalte jumătăţi să-i fie date după săvîrşirea crimei de către însuşi prietenul meu de o viaţă, mamă, ce grozăvie, şi totuşi nu se împăcau cu înfrîngerea ci puseseră la cale lovitura perfectă fără să verse nici un strop de sînge, nici măcar din al dumnea­voastră, domnule general, căci generalul Rodrigo de Aguilar adunase dovezi demne de toată crezarea cum că eu îmi petreceam nopţile fără să dorm, stînd de vorbă cu vazele de flori şi portretele în ulei ale marilor bărbaţi ai neamului şi ale arhiepiscopilor din palatul cufundat în beznă, că le puneam termometrul vacilor şi le dădeam să înghită fenacetină ca să le scadă febra, că poruncisem să se ridice un mausoleu pentru un amiral al mării oceanice dar care nu exista decît în închipuirea mea bolnavă, cînd eu însumi am văzut cu ochii mei milostivi cele trei caravele ancorate dinaintea ferestrei mele, că prăpădisem banii ţării cu viciul de nestăpînit de a-mi cumpăra mecanisme inge­nioase, ba chiar ajunsesem să pretind ca astronomii să perturbeze sistemul solar numai ca să-i fac pe plac unei regine a frumuseţii care nu existase decît în nălucirile delirului meu, şi că într-o izbucnire de demenţă senilă ordonasem ca două mii de copii să fie urcaţi pe un şlep încărcat cu ciment care a fost dinamitat în largul mării, mamă, închipuieşte-ţi şi dumneata, ce ticăloşie, şi pe temeiul acelor dovezi solemne generalul Rodrigo de Aguilar şi statul-major al gărzilor prezidenţiale hotărîseră în plen să-l interneze în azilul pentru bătrînii iluştri de pe faleză la miezul nopţii de întîi martie, în timpul cinei anuale cînd se prăznuia Sfîntul înger Păzitor, patronul gărzilor de corp, adică peste trei zile, domnule general, imaginează-ţi, dar în pofida iminenţei şi mărimii conspiraţiei el  nu făcu nici un gest ce ar fi putut trezi bănuiala că o descoperise, ci la ora prevăzută îi primi ca în fiecare an pe invitaţii gărzii lui personale şi-i pofti să se aşeze la masa banchetului şi să servească aperitivele pînă avea să sosească generalul Rodrigo de Aguilar să ţină toastul de onoare, stătu de vorbă cu ei, rîse cu fiecare în parte, pe cînd ofiţerii se făceau că se distrează dar îşi priveau pe furiş ceasurile, şi le duceau la ureche, şi le întorceau, era douăsprezece fără cinci şi generalul Rodrigo de Aguilar nu mai sosea, era o căldură ca-n sala cazanelor de pe un vapor, şi mireasmă de flori, de gladiole şi lalele, de trandafiri care-şi desfăceau petalele în salonul acela închis, cineva deschise o fereastră, am respirat cu toţii, ne-am uitat la ceas, am simţit o adiere gingaşă dinspre mare aducînd un miros de bunătăţi fragede ca la un ospăţ de nuntă, asudau cu toţii în afară de el, pătimeam cu toţii din pricina zăpuşelii din acel moment sub strălucirea neumbrită de nimic a anima­lului vetust care clipea cu ochii deschişi într-un spaţiu pro­priu rezervat în altă epocă a lumii, noroc, zise, mîna necruţătoare dar semănînd cu un crin ofilit ridică iar cupa cu care închinase toată seara fără să bea, se auziră zgomo­tele viscerale ale mecanismelor orologiilor în liniştea aceea de abis, era douăsprezece, dar generalul Rodrigo de Aguilar nu mai venea, cineva încercă să se ridice, vă rog, spuse el şi-l făcu să încremenească aruncîndu-i o privire mortală, să nu mişte nimeni, să nu respire nimeni, să nu trăiască nimeni fără voia mea, se sfîrşiseră cele douăspre­zece bătăi, şi atunci perdelele au fost date la o parte şi intră strălucitul general de divizie Rodrigo de Aguilar pe o tipsie de argint aşezat cît era de lung peste o garnitură de conopidă şi foi de dafin, dres cu mirodenii, rumenit la cuptor, împodobit cu uniforma de mare gală cu cinci mig­dale de aur şi epoleţii cu ciucuri pentru curaj fără margini pe mînecă, pînă la jumătatea braţului, cu paisprezece livre de medalii pe piept şi o rămurică de pătrunjel în gură, tocmai bun să fie servit la banchetul camarazilor de măce­larii oficiali, sub privirea plină de oroare a invitaţilor prefăcuţi în stană de piatră, care asistau cu sufletul la gură la ceremonia aleasă a tăierii în bucăţi şi împărţirii, şi cînd în fiecare farfurie se afla o porţie egală de ministru al apărării umplut cu alune şi ierburi aromate el dădu ordi­nul de începere, poftă bună, domnilor.

va urma…

Anunțuri

Posted 3 Septembrie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars MUSICA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol smuls, Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura Mariei POSTU..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., INCULTURA - draga noastra PRIETENA..., Informatii Imprumutate..., Istorii..., Mamei..., Mihai EMINESCU..., Mindria de a fi IDIOT..., Moya BRENNAN - Lumina din Mine..., Muzica care Graveaza..., Patrimoniu Universal..., Pentru NIMENI..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi...

One response to “Toamna patriarhului…(generalul Rodrigo de Aguilar nu mai sosea…)

Subscribe to comments with RSS.

  1. Awesome post. I so good to see someone taking the time to share this information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: