Toamna patriarhului… (Convins de evidenţă…)   1 comment

Convins de evidenţă…

Convins de evidenţă, el ieşi în cele din urmă din negura doliului, se ivi palid, sever, cu o banderolă neagră pe braţ, hotărît să folosească toate mijloacele autorităţii lui pentru a obţine canonizarea mamei sale Benedición Alvarado în temeiul dovezilor copleşitoare ale virtuţilor ei de sfîntă, îşi trimise la Roma miniştrii învăţaţi, îl invită iar pe nunţiul apostolic la ciocolată cu fursecuri sub umbrarul de glicină prin care răzbăteau razele soarelui, îl primi ca în familie, el fiind culcat în hamac, fără cămaşă, făcîndu-şi vînt cu pălăria albă, şi nunţiul aşezat în faţa lui cu ceaşca de ciocolată fierbinte, imun la zăpuşeală şi la praf în aura de levănţică a sutanei de duminică, imun la moleşeala tropicală, imun la găinaţul păsărilor mamei lui moarte ce zburătăceau libere printre ochiurile de apă solară ale umbrarului, bînd cu înghiţituri măsurate ciocolata cu vanilie, mestecînd furse­curile cu sfiiciune de mireasă şi străduindu-se să păstreze cît mai mult otrava inevitabilă a ultimei înghiţituri, ţeapăn în balansoarul de răchită pe care el nu-l oferea nimănui, numai dumneavoastră, părinte, ca în serile acelea violete din vremurile de glorie cînd alt nunţiu bătrîn şi plin de candoare încerca să-l convertească la credinţa întru Cristos cu pildele scolastice ale lui Toma de Aquino, dar acum sînt eu cel care vă chem pentru a vă face să credeţi, părinte, cum se mai schimbă lumea, fiindcă acum cred, spuse, şi repetă fără să clipească, acum cred, deşi în realitate nu credea nimic despre lumea asta şi nici despre vreo alta, decît că scumpei lui mame i se cuvenea dreptul de a avea parte de gloria altarului, graţie propriilor ei merite, vocaţiei de a se jertfi şi modestiei sale exem­plare, într-atît încît el nu-şi întemeia cererea pe cele vînturate de gura lumii cum că steaua polară se mişca în direcţia în care mergea cortegiul funebru, iar instrumen­tele de coarde se porneau să cînte singure în rafturi la trecerea sicriului, ci şi-o întemeia pe virtutea acestui cearşaf pe care-l desfăcu în mare viteză în strălucirea de august pentru ca nunţiul să vadă ceea ce a văzut într-a­devăr pe ţesătura de in, imaginea mamei lui Beendición Alvarado fără urme de bătrîneţe, nici ravagii de boală, culcată pe o parte cu mîna pe inimă, simţi pe degete ume­zeala sudorii veşnice, aspiră mireasma florilor vii în toiul larmei iscate de păsările tulburate de adierea miracolului, vedeţi ce minunăţie, părinte, spunea el arătînd cearşaful pe faţă şi pe dos, pînă şi păsările îşi dau seama, însă nunţiul era cufundat în contemplarea pînzei cu o atenţie necruţătoare care fusese în stare să descopere fire de cenuşă vulcanică în materia prelucrată de marii maeştri ai creştinătăţii, desluşise crăpăturile unui crater şi chiar şi îndoielile unei credinţe prin intensitatea unei culori, cunoscuse extazul de a simţi că pămîntul e rotund stînd întins cu faţa în sus sub cupola unei capele solitare dintr-un oraş ireal unde timpul nu se scurgea, ci plutea, pînă cînd după o contemplare adîncă avu curajul să-şi ia ochii de la cearşaf şi spuse pe un ton blînd dar hotărît că trupul imprimat pe pînza de in nu era un mijloc al Divinei Providenţe pentru a ne da încă o mărturie a mărinimiei sale fără margini, nu, nici vorbă de aşa ceva, excelenţă, ci e lucrarea unui pictor priceput la toate, şi la cele bune şi la cele rele , care abuzase de nobleţea dumneavoastră, pentru că aceea nu era pictură în ulei ci vopsea de uz casnic dintre cele mai ordinare, din aceea pentru ferestre, excelenţă, şi peste parfumul răşinilor naturale pe care le dizolvase în vopsea mai răzbătea încă mirosul corcit al terebentinei, se mai vedeau urme de var, şi o umezeală persistentă care nu era sudoarea celui de pe urmă fior al morţii cum îl făcuseră să creadă, ci umiditatea artificială a inului impregnat cu ulei tot de in şi ascuns în locuri întunecoase, credeţi-mă că îmi pare rău, încheie nunţiul cu neprefăcută amărăciune, dar nu izbuti să mai spună nimic în faţa bătrînului ca stînca de granit care-l cerceta fără să clipească din hamac, după ce-l ascultase din mîlul lugu­brelor sale tăceri asiatice fără să deschidă măcar gura ca să-l contrazică, în ciuda faptului că nimeni nu cunoştea mai bine ca el adevărul despre miracolul secret al cearşa­fului în care eu însumi te-am înfăşurat cu mîinile mele, mamă, eu m-am înspăimîntat de cea dintîi linişte a morţii tale cînd mi s-a părut că lumea s-ar fi trezit în zori în străfundurile mării, eu am văzut miracolul, ce naiba, dar în pofida acestei certitudini nu întrerupse verdictul nunţiului, abia clipi de două ori fără să închidă ochii, precum iguanele, zîmbi şters, bine, părinte, aşa să fie cum spuneţi, dar vă avertizez că purtaţi întreaga responsabilitate a spuselor dumneavoastră, v-o repet ca să nu uitaţi cîte zile veţi avea în lunga dumneavoastră viaţă că purtaţi întreaga responsabilitate a celor spuse, părinte, eu nu-mi asum nimic.

Şi lumea lîncezi toată săptămîna aceea cu prevestiri negre, în care el nu se sculă din hamac nici pentru a mînca, îi alungau cu evantaiul păsările îmblînzite ce se aşezau pe el, dînd să sperie pînă şi petele de lumină dintre florile de glicină ce păreau a fi păsări, nu primi pe nimeni, nu dădu nici o poruncă, dar forţele de ordine rămaseră nepăsătoare cînd hoardele de fanatici năimiţi asaltară palatul Nunţiaturii Apostolice, jefuiră muzeul cu relicve istorice, îl luară prin surprindere pe nunţiu în timp ce-şi făcea siesta în aer liber în oaza de linişte a grădinii interioare, îl scoaseră gol în stradă şi-şi făcură nevoile peste el, domnule general, închipuiţi-vă, însă el nici nu se mişcă din hamac, nici măcar nu clipi cînd îi aduseră vestea, domnule general, că pe nunţiu îl plimbau călare pe un măgar pe străzile din tîrg, sub o ploaie de zoaie pe care i le aruncau de pe balcoane, strigîndu-i mînă strîmbă, miss vatican, lăsaţi copiii să vină la mine, şi numai atunci cînd l-au azvîrlit aproape mort în groapa cu gunoaie din piaţă el se ridică din hamac alungînd păsările cu mîinile, apăru în salonul de audienţe dînd la o parte pînzele cernite, cu banderola de doliu pe braţ, ochii umflaţi de nesomn, şi porunci ca nunţiul să fie pus pe o plută cu merinde pentru trei zile şi lăsat în voia sorţii în calea vapoarelor spre Europa ca să afle lumea întreagă cum sfîrşesc veneticii care-şi ridică mîna împotriva maiestăţii patriei, şi pînă şi papa să se înveţe minte în vecii vecilor că o fi el papă la Roma cu inelul pe deget stînd în jilţul lui de aur, dar aici eu sînt cine sînt, lua-v-ar naiba de laşi nenorociţi.

va urma…

Anunțuri

Posted 10 Septembrie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars MUSICA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol propriu..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura MORTII..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., INCULTURA - draga noastra PRIETENA..., Informatii Imprumutate..., Istorii..., Patrimoniu Universal..., Pentru NIMENI..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi..., vie

One response to “Toamna patriarhului… (Convins de evidenţă…)

Subscribe to comments with RSS.

  1. Nice post! You truly have a wonderful way of writing which I find captivating! I will definitely be bookmarking you and returning to your blog. In fact, your post reminded me about a strange thing that happened to me the other day. I’ll tell you about that later…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: