Toamna patriarhului… (captiv în cele şapte biblii pecetluite…)   Leave a comment

captiv în cele şapte biblii pecetluite…

Totuşi, monseniorul Demetrio Aldous nu se mulţumi cu cercetarea oraşului, ci se caţără pe spinarea unui catîr cutreierînd împărăţia glacială a ţinuturilor sterpe, în căutarea unor indicii ale sanctităţii lui Benedición Alvarado în care imaginea să nu-i fie încă pervertită de strălucirea puterii, se ivea din ceaţă înfăşurat într-un poncho ca tîlharii de drumul mare şi cu nişte cizme uriaşe ca o apariţie diavo­lească ce stîrnea la început frica, apoi uimirea şi în cele din urmă curiozitatea celor din partea locului care nu văzură niciodată o făptură omenească de culoarea aceea, însă vicleanul eritrean îi îndemna să-l atingă spre a se încredinţa că nu era dat cu catran, le arăta dinţii strălucind în întuneric, se îmbăta cu ei mîncînd brînză cu mîna şi bînd rachiu de porumb din aceeaşi tigvă pentru a le cîştiga încrederea prin cîrciumi lugubre din cătune pierdute, unde în zorii altui veac cunoscuseră o vînzătoare de păsări sărmană, cocoşată de povara uriaşă a coliviilor cu pui vopsiţi ca privighetorile, tucani aurii, raţe deghizate în păuni ca să păcălească proştii în duminicile posomorite cînd se ţinea tîrg în ţinuturile sterpe, se aşeza acolo, părinte, la căldura cuptorului, sperînd ca cineva să-şi facă milă şi pomană să se culce cu ea în dosul cîrciumii, pe sacii cu coji de trestie de zahăr, ca să aibă ce mînca, părinte, numai ca să aibă ce mînca, fiindcă nimeni nu era atît de prost să-i cumpere pocitaniile acelea de doi bani care-şi pierdeau culoarea la prima ploaie şi se stricau de atîta mers, numai ea era aşa de naivă, părinte, era sfînta binecuvîntare a păsărilor sau a ţinuturilor pustii, cum vrei s-o iei, căci nimeni nu ştia cu siguranţă cum o chema pe atunci, nici cînd a început să-şi zică Benedición Alvarado care se pare că nu era numele ei adevărat pentru că nu-i de pe meleagurile astea, ci dinspre mare, ce chestie, pînă şi asta o aflase alunecosul acuzator al Satanei care le descoperea şi le desluşea pe toate, în pofida ucigaşilor cu simbrie din serviciul securităţii prezi­denţiale care-i încurcau iţele adevărului şi-i puneau piedici nevăzute, ce părere aveţi, domnule general, va trebui să-l aruncăm într-o prăpastie, să-i dăm brînci catîrului, însă el le interzise poruncindu-le să-l supravegheze, dar asigurîndu-i integritatea fizică, repet, asigurîndu-i integri­tatea fizică, dîndu-i absolută libertate şi toate înlesnirile ca să-şi ducă la bun sfîrşit misiunea din ordinul nestrămu­tat al acestei autorităţi supreme, să fie ascultat şi îndeplinit întocmai, iscălit, eu însumi, şi insist, eu însumi, conştient că prin hotărîrea aceea îşi asuma riscul îngrozitor de a cunoaşte adevărata imagine a mamei sale Benedición Alvarado de pe vremurile interzise cînd era încă tînără, neajutorată, umbla îmbrăcată în zdrenţe, desculţă, şi avea ce mînca numai culcîndu-se cu careva, dar era frumoasă, părinte, şi atît de neştiutoare că punea la papagalii cei mai ieftini cozi minunate de cocoşi ca să-i dea drept papagali de soi, cîrpea găinile năpîrlite cu pene de curcan ca să le vîndă drept păsări ale paradisului, nimeni nu credea, de bună seamă, nimeni nu cădea de fraier în capcanele vînzătoarei singuratice care îngîna în ceaţa tîrgurilor de duminică să vedem cine dă un ban şi-l lua pe degeaba, căci toată lumea de prin partea locului îşi amintea de naivitatea şi sărăcia ei, şi totuşi părea cu neputinţă să i se dezvăluie identitatea pentru că în arhivele mănăstirii unde fusese botezată nu s-a găsit foaia cu certificatul ei de naştere şi în schimb s-au găsit trei diferite ale fiului, şi în fiecare el era altul, de trei ori zămislit în trei împrejurări deosebite, de trei ori născut anevoie, graţie făuritorilor istoriei neamului care încurcaseră firele realităţii pentru ca nimeni să nu poată pătrunde taina originii sale, mister ascuns pe care numai eritreanul reuşi să-l dezlege dînd la o parte numeroasele minciuni îngrămădite una peste alta, căci bănuise el care-i adevărul, domnule general, şi cînd era gata să ajungă la el răsună bubuitul asurzitor repetat de ecou prin bolţile cenuşii şi văile adînci ale munţilor şi se auzi nesfîrşitul răget de groază al catîrului aruncat în prăpastie ce cădea într-un hău fără fund de pe culmea zăpezilor veşnice străbătînd climele succesive şi instantanee din planşele de ştiinţe naturale ale abisului şi izvorul firav al marilor cursuri de apă navigabile şi cornişele abrupte pe unde se căţărau în spinarea unui indian, cu ierbarele lor secrete, doctorii învăţaţi ai vreunei expediţii botanice, şi platourile cu magnolii sălbatice unde păşteau oile cu lînă fină, ce ne dăruiau hrană din belşug şi adăpost şi exemplu bun de urmat şi conacele plantaţiilor de cafea, cu ghirlandele lor de hîrtie prin balcoanele solitare, şi cu veşnicii lor bolnavi, şi zgomotul neîncetat al rîurilor învolburate trasînd graniţele naturale dincolo de care începea căldura şi la asfinţit se simţea miros de mort adus de cîte o pală de vînt fetidă, de mort de demult răpus mişeleşte, ucis în singurătate pe plantaţiile arborilor de cacao cu frunze mari veşnic verzi şi flori purpurii şi fructe în capsule ale căror seminţe se foloseau ca ingredient principal pentru ciocolată, şi soarele neclintit şi pulberea arzătoare şi plantele cucurbitacee şi vacile slabe şi amărîte din departamentul atlantic în singura şcoală de caritate pe o rază de două sute de leghe şi cel de pe urmă răget al catîrului încă viu care se sparse cu o explozie de fruct zemos de guanabana printre bana­nierii pitici şi găinuşele speriate de pe fundul prăpastiei, drace, l-au omorît, domnule general, îl vînaseră cu o puşcă de ucis tigrii în trecătoarea Sufletului Singuratic, cu toate că era sub protecţia mea, ticăloşilor, şi cu toate telegramele mele categorice, la naiba, dar o să vedeţi voi acum cine sînt eu, ameninţa, făcînd spume la gură nu atît de furie că nu-i dăduseră ascultare, cît din convingerea că îi ascundeau ceva grav dacă îndrăzniseră să se împotri­vească fulgerelor puterii lui, supraveghea pînă şi răsuflarea celor care-i aduceau veşti, ştiind prea bine că numai cine cunoaşte adevărul ar avea curajul să-l mintă, iscodea gîndurile secrete ale comandamentului suprem ca să afle cine era trădătorul, tu pe care te-am făcut om cînd erai un nimeni, tu pe care te-am pus să dormi în pat aurit după ce te adunasem de pe drumuri, tu căruia ţi-am salvat viaţa, tu pe care te-am cumpărat cu mai mulţi bani ca pe oricine altcineva, voi toţi, mama voastră de nenorociţi, că numai unul dintre voi s-a putut încumeta să necinstească o telegramă semnată cu numele meu şi pecetluită cu sigiliul puterii, astfel încît îşi asumă conducerea personală a operaţiunii de salvare cu ordinul nestrămutat ca în maximum patruzeci şi opt de ore să-l găsiţi viu şi să mi-l aduceţi şi dacă-l găsiţi mort mi-l aduceţi viu, şi dacă nu-l găsiţi mi-l aduceţi, un ordin atît de limpede şi înfricoşător că înainte de a se împlini termenul prevăzut veniră să-i raporteze, domnule general, că fusese găsit în hăţişurile din prăpastie cu rănile vindecate de florile aurii de gălbenele, mai viu ca noi, domnule general, teafăr şi nevătămat graţie harului mamei dumneavoastră Benedición Alvarado care a dat încă o mărturie a milosteniei şi puterii sale tocmai faţă de cel care încercase să-i întineze memoria, îl duseră pe cărări ştiute numai de indieni într-un hamac spînzurat de un par cu o escortă de grenadieri şi în faţă cu un poliţist călare sunînd dintr-o talangă ca la liturghie pentru ca toată lumea să afle că e voia celui de la cîrma statului, îl puseră în dormitorul pentru oaspeţii de onoare din palatul prezidenţial, sub directa răspundere a ministrului sănătăţii, pînă cînd putu sfîrşi extraordinarul memoriu scris de mîna lui şi parafat cu iniţialele sale pe marginea din dreapta pe toate cele trei sute cincizeci de file cîte avea fiecare din cele şapte volume pe care le iscălesc cu numele şi titlul meu, întărindu-le cu sigiliul astăzi a paisprezecea zi din luna aprilie a acestui an de graţie al Domnului Nostru, eu, Demetrio Aldous, asesor al Sacrei Congregaţii a Ritului, canonic anchetator şi propăvăduitor al credinţei, din însărcinarea Luminatului Tribunal, spre strălucirea dreptăţii oamenilor pe pămînt şi întru marea glorie a lui Dumnezeu din ceruri, afirm şi mărturisesc că acesta este unicul adevăr, adevărul întreg şi numai adevărul, excelenţă, iată-l aici. Într-adevăr se afla acolo, captiv în cele şapte biblii pecetluite, atît de inevitabil şi de brutal că numai un om imun la nada gloriei şi străin de interesele puterii sale îndrăzni să-l dezvăluie fără ascun­zişuri în faţa bătrînului impasibil care-l ascultă fără să clipească, făcîndu-şi vînt cu pălăria în balansoarul de răchită, suspinînd abia simţit după fiecare revelaţie mortală, făcînd doar cîte un aha ori de cîte ori vedea cum se aprinde lumina adevărului, aha, repeta, alungind cu pălăria muştele de aprilie atrase de resturile prînzului şi înghiţind adevăruri întregi, amare, adevăruri arzătoare care-i pîlpîiau în tenebrele sufletului, căci totul fusese o farsă, excelenţă, o înscenare de bîlci pe care el însuşi a pus-o la cale fără să vrea cînd hotărîse ca trupul mamei lui să fie expus spre a fi venerat în public pe un catafalc de gheaţă cu mult înainte ca cineva să se gîndească la virtuţile sanctităţii tale şi numai pentru a închide gura ponegritorilor care susţineau că putreziseşi de vie, o înşelăciune de circ în plasa căreia căzuse el însuşi fără s-o ştie, de cînd veniseră cu vestea, domnule general, că mama dumneavoastră Benedición Alvarado săvîrşea minuni şi el poruncise să-i poarte trupul în procesiune solemnă pînă în colţurile cele mai neştiute din întinsa lui ţară fără statui, pentru ca să nu fie om care să nu afle de răsplata pentru virtuţile tale după atîţia ani de chinuri în zadar, după atîtea păsări vopsite fără nici un cîştig, mamă, după atîta dragoste fără plăcere, deşi nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap că ordinul acela avea să se prefacă în minciuna cu falşii suferinzi de hidropizie care erau plătiţi ca să se golească de apă în faţa lumii şi dăduseră două sute de pesos unuia care făcea pe mortul şi acesta ieşi din mormînt şi apăru umblînd în genunchi prin mulţimea speriată cu giulgiul ferfeniţă şi gura plină de pămînt, plătiseră optzeci de pesos unei ţigănci care se prefăcu în plină stradă că naşte un făt cu două capete drept pedeapsă fiindcă spusese că minunile acelea erau o afacere a guvernului, şi aşa şi erau, nu exista nici o singură mărturie care să nu fie plătită cu bani, la mijloc fiind o mîrşavă înţelegere tainică ce nu fusese totuşi urzită de adulatorii lui din dorinţa nevinovată de a-i face pe plac, cum crezu monse­niorul Demetrio Aldous la primele cercetări, nu excelenţă, era o afacere murdară a prozeliţilor dumneavoastră.

va urma…

Posted 12 septembrie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol propriu..., Articol smuls, Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura MORTII..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., INCULTURA - draga noastra PRIETENA..., Informatii Imprumutate..., Istorii..., Mihai EMINESCU..., Mindria de a fi IDIOT..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi..., vie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: