Toamna patriarhului… (cu fese opulente, ţîţe mari şi oarbe, mîini aspre, sexul adîncit…)   7 comments

cu fese opulente, ţîţe mari şi oarbe, mîini aspre, sexul adîncit…

Căci monseniorul Demetrio Aldous desluşise perfidia chiar şi dinlăuntrul palatului prezidenţial, văzuse lăcomia răzbătînd dincolo de adulatia şi servilismul viclean al celor ce se pricopseau ocrotiţi de putere, şi cunoscuse în schimb o nouă formă de iubire a turmelor de nevoiaşi care nu aşteptau nimic de la el, căci nu mai aşteptau nimic de la nimeni, şi nutreau pentru el o evlavie pămîntească ce se putea atinge cu mîna şi o credinţă nemărginită pe care am dori-o noi pentru Dumnezeu, excelenţă, însă el nici măcar nu clipi auzind revelaţia aceea uluitoare ce în alte timpuri i-ar fi răscolit măruntaiele, nici măcar nu scoase un suspin, ci se gîndi în sinea lui cu o nelinişte ascunsă numai asta mai lipsea, părinte, asta mai lipsea să nu mă iubească nimeni acum cînd dumneata ai să te bucuri de gloria nefericirii mele sub cupolele de aur ale lumii tale amăgitoare, pe cînd el rămînea cu povara nemeritată a adevărului fără o mamă grijulie care să-l ajute s-o poarte, mai singur ca un sihastru în patria asta pe care nu eu am ales-o de bunăvoie, ci mi-au dat-o gata făcută precum ai văzut-o şi cum a fost dintotdeauna cu sentimentul acesta de irealitate, cu mirosul acesta de rahat, cu oamenii aceştia fără istorie care nu cred în nimic decît în viaţă, asta-i patria pe care mi-au impus-o fără să mă întrebe, părinte, cu patruzeci de grade de căldură şi nouăzeci şi opt de umiditate la umbra capi­tonată a limuzinei prezidenţiale, înghiţind praf, chinuit de perfidia herniei care scotea un şuierat uşor ca o cafetieră din salonul de audienţe, fără nimeni cu cine să pierd o partidă de domino, fără nimeni în care să mă încred cu adevărat, părinte, pune-te în pielea mea, dar nu-i spuse nimic, abia suspină, abia clipi instantaneu şi-l imploră pe monseniorul Demetrio Aldous ca discuţia sinceră din seara aceea să rămînă între noi, dumneata nu mi-ai spus nimic, părinte, eu nu ştiu care-i adevărul, făgăduieşte-mi, şi monseniorul Demetrio Aldous îi făgădui că, bineînţeles, excelenţa voastră nu cunoaşte adevărul, pe cuvînt de onoare.

Procesul sanctificării lui Benedición Alvarado a fost oprit datorită insuficienţei dovezilor, edictul de la Roma fiind adus la cunoştinţă de la amvonul bisericilor cu autorizaţie oficială, împreună cu hotărîrea guvernului de a reprima orice protest sau tentativă de răzmeriţă, dar forţele de ordine nu interveniră cînd hoardele de pelerini indignaţi înălţară ruguri în Piaţa Armelor cu porţile cele mari ale catedralei şi sparseră cu pietre vitraliile cu îngeri şi gladiatori de la Nunţiatura Apostolică, le făcură praf pe toate, domnule general, dar el nu se mişcă din hamac, asediară mănăstirea călugăriţelor basce, lăsîndu-le să moară de foame, jefuiră bisericile, casele misiunilor religioase, distruseră tot ce avea vreo legătură cu popii, domnule general, însă el rămase nemişcat în hamac, la umbra răcoroasă a glicinelor, pînă cînd comandanţii statului său major în plen se declarară incapabili să liniştească spiritele şi să restabilească ordinea fără vărsare de sînge după cum se stabilise, şi abia atunci se ridică în picioare, apăru în cabinetul său după atîtea luni de delăsare şi-şi asumă în persoană şi prin viu grai responsa­bilitatea solemnă de a interpreta voinţa poporului printr-un decret pe care-l concepu după propria-i inspiraţie şi-l dădu pe riscul lui, fără a preveni forţele armate şi fără a se consulta cu miniştrii, în al cărui prim articol proclamă sanctitatea civilă a lui Benedición Alvarado prin hotărîrea supremă a poporului liber şi suveran, o numi patroana neamului, tămăduitoarea bolnavilor şi maestră a păsărilor, iar ziua ei de naştere a fost declarată sărbătoarea naţională, şi în articolul al doilea şi cu începere de la promulgarea prezentului decret se declară stare de război între această naţiune şi puterile Sfîntului Scaun, cu toate consecinţele prevăzute pentru astfel de cazuri de dreptul internaţional şi tratatele în vigoare, şi în articolul al treilea se ordonă expulzarea imediată publică şi nestrămutată a arhiepiscopului primat, urmînd apoi cea a episcopilor, a trimişilor apostolici, a preoţilor şi a călugăriţelor şi a tuturor celorlalte persoane, din ţară sau străine, care ar avea vreo legătură cu cele sfinte în orice condiţii şi sub orice denumire pe tot cuprinsul ţării şi la cincizeci de leghe marine în apele teritoriale, şi în articolul al patrulea şi ultimul se ordonă exproprierea averilor mănăstireşti, cu bisericile, scriiturile, seminariile preoţeşti, terenurile agricole, uneltele aferente şi animalele, plantaţiile de trestie de zahăr, fabricile şi atelierele, precum şi orice le-ar mai aparţine în fapt, chiar dacă ar fi înregistrat pe numele unor terţe persoane, toate aceste bunuri intrînd în patrimoniul postum al Sfintei Benedición a Păsărilor, pentru strălucirea cultului ei şi pomenirea veşnică a memoriei sale, cu începere de la data prezentului decret dictat prin viu grai şi semnat cu sigiliul autorităţii maxime şi de necontestat al puterii supreme, spre a fi cunoscut şi îndeplinit întocmai. În toiul focurilor vesele de artificii, al clopotelor de glorie şi cîntecelor de bucurie cu care se sărbători evenimentul canonizării civile, el se ocupă în persoană de îndeplinirea decretului fără manevre greşite pentru a fi sigur că nu va mai fi victima altor înşelăciuni, luînd iar frîiele realităţii în mîinile sale hotărîte cu mănuşi de atlaz, ca pe timpurile cele mai glorioase cînd lumea îi ţinea calea pe scări ca să-l roage să reînfiinţeze cursele de cai şi el poruncea aşa să fie, să dea iar drumul la alergările în saci şi el poruncea aşa să fie, şi-şi făcea apariţia prin gospodăriile cele mai nenorocite ca să explice oamenilor cum trebuiau puse cloştile pe ouă şi cum se jugănesc viţeii, şi nu se mulţumise să verifice personal listele ce inventariau bunurile bisericii de-a fir-a-păr, ci conduse direct formalităţile de expropriere ca să nu existe nici o nepotrivire între voinţa sa şi faptele împli­nite, confruntînd adevărul din documente cu adevărurile înşelătoare din viaţa de zi cu zi, supraveghind expulzarea principalelor comunităţi religioase cărora li se atribuia intenţia de a scoate ascunse în saci cu fund dublu şi despărţituri false comorile secrete ale ultimului vicerege care rămăseseră îngropate prin cimitirele săracilor, în ciuda înverşunării cu care căpeteniile federale le căutaseră în anii nesfîrşiţi de război, ordonînd nu numai ca nici unul din oamenii bisericii să nu ia cu sine alt bagaj în afară de un rînd de haine, ci şi hotărînd fără drept de apel să fie îmbarcaţi în pielea goală cum i-a făcut mama, popii neciopliţi de la sate cărora le era totuna dacă umblau îmbrăcaţi sau goi din moment ce li se schimba destinul, misionarii chinuiţi de malarie, episcopii spîni şi demni, iar după ei femeile, sfioasele surori de caritate, misionarele vajnice deprinse să îmblînzească natura şi să facă să crească legume în deşert, şi călugăriţele basce zvelte care cîntau la clavicord, şi cele salesiene cu mîini fine şi trup neprihănit, căci chiar şi aşa goale cum veniseră pe lume era cu putinţă să le desluşeşti obîrşia, diversitatea condiţiei şi deosebirea de funcţii pe măsură ce se perindau printre baloturi de cacao şi saci cu peşte sărat în şopronul uriaş al vămii, tumult rotitor de oi speriate cu braţele încrucişate pe piept încercînd să-şi ascundă ruşinea unele celorlalte în faţa bătrînului ca o stană de piatră, sub ventilatoarele cu palete, care se uita la ele fără să respire, fără să-şi ia ochii de la spaţiul îngrădit pe unde trebuia neapărat să treacă puhoiul de femei goale, privindu-le impasibil, fără să clipească, pînă cînd nu mai rămase nici una pe teritoriul naţional, acestea au fost ultimele, domnule general, şi totuşi el îşi amintea doar de una pe care o separase dintr-o singură privire din cîrdul de călugăriţe speriate, o deosebi de celelalte cu toate că nu era deosebită, era micuţă şi îndesată, robustă, cu fese opulente, ţîţe mari şi oarbe, mîini aspre, sexul adîncit, părul scurtat cu foarfecele de tăiat lăstari, dinţii cu strungăreaţă şi ascuţiţi ca nişte cuţite, nas cîrn, picioare plate, o novice de rînd, ca toate celelalte, dar el simţi că era singura femeie în turma aceea de femei goale, singura care, trecînd prin faţa lui fără să-l privească, lăsă o dîră ascunsă de animal de pădure care îmi luă aerul de respirat şi abia dacă avu timp să-şi mai arunce privirea şovăielnică spre a o vedea încă o dată pentru totdeauna cînd ofiţerul de la serviciul de identificare îi găsi numele în ordinea alfabetică de pe listă şi strigă Nazareno Leticia, iar ea răspunse cu voce bărbătească prezent.

va urma…

Anunțuri

Posted 15 Septembrie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars MUSICA..., Ars POETICA, Arte Vizuale...Filme..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol propriu..., Articol smuls, Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DEII..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura Doinei POPESCU..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura FRUMOSULUI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura Mariei POSTU..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura MORTII..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Elogiul adus lui Hans ZIMMER..., Fiul meu..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., INCULTURA - draga noastra PRIETENA..., Informatii Imprumutate..., Istorii..., Mihai EMINESCU..., Mindria de a fi IDIOT..., Patrimoniu Universal..., Pentru Abis1957, Pentru NIMENI..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi...

7 responses to “Toamna patriarhului… (cu fese opulente, ţîţe mari şi oarbe, mîini aspre, sexul adîncit…)

Subscribe to comments with RSS.

  1. I’ve just started off a blog, the knowledge you give on this site has aided me extremely. Thank you for all your time & work.

  2. I was just having a conversation over this I am glad I came across this it cleared some of the questions I had.

  3. Hello, this is my first time i visit here. I found so many interesting in your blog especially on how to determine the topic. keep up the good work.

  4. I REALLY liked your post and blog! It took me a minute bit to find your site…but I bookmarked it. Would you mind if I posted a link back to your post?

  5. I’ve been checking your blog for a while now, seems like everyday I learn something new 🙂 Thanks

  6. I was just having a conversation over this I am glad I came across this it cleared some of the questions I had.

  7. Nice post! You truly have a wonderful way of writing which I find captivating! I will definitely be bookmarking you and returning to your blog. In fact, your post reminded me about a strange thing that happened to me the other day. I’ll tell you about that later…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: