Toamna patriarhului…(îl spălaserăm cu creolină şi grunji de sare ca să-i îndepărtăm urmele de putrefacţie…)   7 comments

îl spălaserăm cu creolină şi grunji de sare ca să-i îndepărtăm urmele de putrefacţie…

Era aproape noapte cînd terminarăm de scos scheletele putrezite ale vacilor şi făcurăm puţină ordine în haraba­bura aceea de pomină, dar nu reuşiserăm încă să facem astfel încît cadavrul să semene cu imaginea lui din legendă.

Îl răzuiserăm cu cuţitele de curăţit solzii de peşte ca să-i dăm jos stratul de depuneri de pe fundul mării, îl spălaserăm cu creolină şi grunji de sare ca să-i îndepărtăm urmele de putrefacţie, îl pudraserăm cu amidon ca să-i ascundem cîrpeala cu cîlţi şi adînciturile umplute cu para­fină cu care am fost siliţi să-i dregem faţa ciugulită de păsările de pradă, îi redaserăm culoarea vieţii cu farduri şi ruj de buze, dar nici măcar ochii de sticlă adînciţi în orbi­tele goale n-au izbutit să-i imprime expresia autoritară de care avea nevoie ca să-l expunem privirilor mulţimii.

În vremea aceasta, în salonul consiliului de guvernămînt invocam unirea tuturora împotriva despotismului de veacuri pentru ca prada puterii lui să se dividă în părţi egale, căci se întorseseră cu toţii aţîţaţi de zvonul tainic dar de nestăvilit al morţii lui, se întorseseră liberalii şi conservatorii împăcaţi între ei la focul mocnit al atîtor ani de ambiţii amînate, generalii din comandamentul suprem care pierduseră strălucirea autorităţii, ultimii trei miniştri civili, arhiepiscopul primat, toţi cei pe care el nu i-ar fi vrut înapoi stăteau acum în jurul mesei lungi de nuc încercînd să se pună de acord asupra formei în care trebuia să fie făcută publică vestea acelei morţi colosale pentru a împiedica explozia prematură a mulţimii în stradă, mai întîi un prim comunicat în zorii zilei în legătură cu o uşoară indispoziţie care impusese suspendarea tuturor activităţilor publice şi audienţelor civile şi mili­tare ale excelenţei sale, apoi un buletin medical prin care se anunţa că ilustrul bolnav fusese nevoit să rămînă în apartamentul său particular datorită unei stări proaste obişnuite pentru vîrsta sa, şi în cele din urmă, fără nici un comunicat, dangătele prelungi ale clopotelor catedralei în luminosul revărsat de zori al zilei călduroase de marţi din luna august vestind o moarte oficială despre care nimeni n-avea să ştie vreodată cu deplină siguranţă dacă era într-adevăr a lui.

Ne-am pomenit dezarmaţi în faţa acestei evidenţe, siliţi să ne descurcăm cu un cadavru pestilent pe care nu eram în stare să-l înlocuim în lumea aceasta fiindcă el refuzase cu încăpăţînare senilă să ia vreo hotărîre privitoare la soarta ţării după ce avea să nu mai fie, împotrivindu-se cu îndîrjire neclintită de om bătrîn la toate propunerile care i se făcuseră din clipa în care guvernul se mută în edificiile cu pereţi de sticlă însoriţi ale ministerelor, iar el rămase să stea singur în palatul pustiu al puterii lui absolute, îl găseam mergînd în somn, înotînd printre stricăciunile făcute de vaci fără nimeni căruia să-i dea ordine în afară de orbii, leproşii şi damblagiii care nu mureau de boală ci de bătrîneţe printre tufele de trandafiri, şi totuşi era atît de lucid şi de îndărătnic încît nu obţinuserăm de la el decît răspunsuri în doi peri şi amînări ori de cîte ori îi vorbeam despre nevoia stringentă de a lua o hotărîre cu privire la moştenire, căci spunea că a te gîndi la lumea de după ce n-aveai să mai fii însemna să cobeşti căutîndu-ţi moartea, ce dracu’, doar la urma urmelor cînd o fi să mor eu or să vină sigur înapoi politi­cienii ca să-şi împartă între ei totul ca pe vremea conser­vatorilor, o să vedeţi, spunea, o să se împartă iar totul între popi, venetici şi bogătani, şi n-o să rămînă nimic pentru sărmani, bineînţeles, fiindcă ăştia or să fie veşnic atît de nenorociţi încît în ziua în care rahatul ar avea vreun preţ ei se vor naşte fără fund, o să vedeţi, zicea, pomenind spusele cuiva din timpurile lui de glorie, şi-şi bătu joc pînă şi de sine cînd ne zise prăpădindu-se de rîs că pentru trei zile cît o să zacă mort n-avea rost să-l tram­baleze pînă la Ierusalim ca să-l îngroape în Sfîntul Mormînt, punînd capăt oricărei neînţelegeri cu argumentul final că n-avea nici o importanţă dacă pe atunci ceva despre el nu era adevărat, ce naiba, cu vremea o să se adeverească şi a avut dreptate, fiindcă în zilele noastre nimeni nu punea la îndoială legitimitatea istoriei lui şi nimeni n-ar fi putut s-o dovedească sau s-o dezmintă, din moment ce nu eram în stare să-i stabilim identitatea trupului, nu exista altă patrie decît cea făcută de el după chipul şi asemănarea lui, cu spaţiul schimbat şi timpul îndreptat de planurile voinţei sale nestrămutate, reclădite de el de la începuturile cele mai incerte ale memoriei, pe cînd rătăcea fără noimă prin casa aceea infamă unde n-a dormit niciodată vreo fiinţă fericită, pe cînd arunca boabe de porumb găinilor care tot ciuguleau în preajma hamacului şi exaspera servitorimea cu poruncile lui ce se băteau cap în cap, aduceţi-mi o limonadă cu gheaţă pisată pe care o lăsa neatinsă lîngă el, luaţi scaunul ăsta de aici şi puneţi-l mai încolo, şi îl puneau acolo şi apoi iar unde fusese la început ca să-şi satisfacă în felul acesta josnic tresăririle imensului viciu de a porunci, amăgindu-şi plictisul zilnic al puterii, cercetînd cu răbdare clipele efemere ale copilăriei sale îndepărtate pe cînd picotea de somn sub uriaşul seiba din curte şi se trezea brusc cînd izbutea să prindă vreo amintire aidoma unei piese în acel puzzle nesfîrşit al patriei dinainte de el, al patriei mari, himerice, nemărgi­nite, împărăţie a manglierilor cu luntre plutind lin şi prăpăstii din vremuri străvechi cînd oamenii erau atît de viteji încît vînau caimani cu mîna lor, înfigîndu-le în gură un ţăruş, uite aşa, ne explica el cu arătătorul spre cerul gurii, ne povestea că odată, de Vinerea Mare, simţise şuierul vîntului şi mirosul stătut adus de el şi văzu norii uriaşi de lăcuste ce întunecară cerul amiezii forfecînd tot ce întîlneau în cale şi lăsară lumea pustie şi lumina sfîşiată ca în ajunul facerii ei, fiindcă el trăise prăpădul acela, văzuse un şir de cocoşi fără cap spînzuraţi de picioare ca să li se scurgă tot sîngele picătură cu picătură de streaşină unei case de provincie, mare şi dărăpănată, unde tocmai murise o femeie, mersese ţinut de mînă de mama lui, desculţ, în urma cadavrului în zdrenţe pe care-l duceau la groapă fără sicriu pe o targă roasă de valul de lăcuste, căci aşa era patria pe atunci, n-aveau nici coşciuge pentru morţi, ce mai, văzuse el odată cum un om încercase să se spînzure cu funia altui spînzurat de un copac din piaţa din mijlocul satului şi funia putrezită se rupse prea devreme şi bietul om rămase agonizînd în piaţă spre groaza cucoa­nelor care ieşeau de la biserică, dar n-a murit, l-au făcut să-şi vină în simţire cu lovituri de bîtă fără să-şi dea nimeni osteneala să afle cine era, pentru că pe timpul acela nimeni nu ştia cine eşti dacă nu te cunoştea de la biserică, l-au vîrît cu picioarele într-un butuc şi l-au lăsat în bătaia soa­relui împreună cu alţi tovarăşi de tortură, căci aşa erau vremurile acelea ale conservatorilor cînd Dumnezeu poruncea mai mult decît guvernul, vremurile grele pentru patrie înainte de a da el ordin să se taie toţi copacii din pieţele satelor ca să se pună capăt înfiorătorului spectacol al spînzuraţilor de duminică, interzisese pedeapsa cu bu­tucul, îngropăciunile fără coşciug, orice ar fi putut trezi în mintea oamenilor mîrşavele legi anterioare regimului său, construise drumul de fier prin ţinuturile sterpe ca să se termine odată cu nenorocirea aceea cu catîrii îngroziţi pe stîncile de la marginea prăpăstiilor cărînd în spinare piane cu coadă pentru balurile mascate de la conacele plantaţiilor de cafea, căci el văzuse şi prăpădul cu cele treizeci de piane cu coadă căzute într-un abis despre care se vorbise şi scrisese atîta pînă şi în străinătate cu toate că numai el ar fi putut aduce o mărturie adevărată, se dusese la fereastră din întîmplare chiar în clipa în care alunecă ultimul catîr şi-i trase şi pe ceilalţi în prăpastie, astfel încît nimeni în afara lui nu auzise răgetul de groază al animale­lor prăbuşindu-se şi acordul nesfîrşit al pianelor ce căzură odată cu ele răsunînd în gol, în adîncul unei patrii care pe atunci era cum erau toate înainte de venirea lui la putere, vastă şi nesigură, pînă într-atît încît nu se putea şti dacă era noapte sau era zi în acel crepuscul etern cu ceaţă ridicîndu-se în aburi calzi din cheile profunde unde se sfărîmaseră pianele importate din Austria, văzuse asta şi încă multe altele din lumea aceea de demult, deşi nici el însuşi n-ar fi fost în stare să susţină fără nici o umbră de îndoială dacă erau cu adevărat amintiri trăite de el sau îi fuseseră povestite în nopţile de coşmar ale războiului cînd zăcea scuturat de friguri, sau dacă nu cumva le văzuse desenate prin cărţile de călătorie, căci în faţa planşelor din ele petrecea extaziat multe ceasuri libere cînd apele puterii erau liniştite, însă nimic din toate astea nu conta.

va urma…

Anunțuri

Posted 22 Septembrie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars MUSICA..., Ars POETICA, Arte Vizuale...Filme..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol propriu..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura FRUMOSULUI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., INCULTURA - draga noastra PRIETENA..., Informatii Imprumutate..., Mihai EMINESCU..., Mindria de a fi IDIOT..., Muzica care Graveaza..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru NIMENI..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi..., vie

7 responses to “Toamna patriarhului…(îl spălaserăm cu creolină şi grunji de sare ca să-i îndepărtăm urmele de putrefacţie…)

Subscribe to comments with RSS.

  1. I’ve just started off a blog, the knowledge you give on this site has aided me extremely. Thank you for all your time & work.

  2. Of course, what a great site and informative posts, I will add backlink – bookmark this site? Regards, Reader

  3. Thanks for posting. Good to see that not everyone is using RSS feeds to build their blogs 😉

  4. Hello, this is my first time i visit here. I found so many interesting in your blog especially on how to determine the topic. keep up the good work.

  5. Of course, what a great site and informative posts, I will add backlink – bookmark this site? Regards, Reader

  6. I REALLY liked your post and blog! It took me a minute bit to find your site…but I bookmarked it. Would you mind if I posted a link back to your post?

  7. I’ve been checking your blog for a while now, seems like everyday I learn something new 🙂 Thanks

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: