Toamna patriarhului… (nu mai era altă lumină decît cea a bucilor tale, Leticia, nimic altceva decît ţîţele tale totemice…)   1 comment

nu mai era altă lumină decît cea a bucilor tale, Leticia, nimic altceva decît ţîţele tale totemice…

Ce naiba, cu timpul vor fi adevărate, o să vedeţi, spunea, conştient că mîzga aceea de amintiri nesigure care-i veneau în minte doar cînd începea să se ridice fumul bali­gilor, uitîndu-le apoi pentru totdeauna, nu era adevărata lui copilărie, pe care şi-o trăise de fapt în oaza fericită dăruită de unica şi legitima mea soţie Leticia Nazareno, care-l aşeza în fiecare după-amiază de la două la patru pe un scăunel ca la şcoală sub bolta de glicine ca să-l înveţe să citească şi să scrie, ea îşi pusese în joc toată stăruinţa de novice în acţiunea aceasta eroică, iar el i-o împărtăşi cu îngrozitoarea-i răbdare de om bătrîn, cu nestrămutata voinţă a puterii sale nemărginite, din toată inima, aşa încît buchisea cîntat şi plin de însufleţire socul în sac şi sacul pe cap, scufie de fir, cînta fără să se audă şi fără să-l audă nimeni în larma stîrnită de păsările mamei lui moarte ţăranul pune untură în oală, tata pune tutun în pipă, Cecilia vinde ceară secară ceapă cireşe şi cicoare, Cecilia vinde de toate, rîdea, repetînd în zumzetul cosaşilor lecţia de citire pe care Leticia Nazareno o cînta în ritmul metronomului ei de novice, pînă cînd toată firea se umplea de creaturile plămădite de vocea ta şi în întinsa lui împărăţie de jale nu mai era alt adevăr decît cele pilduitoare din abecedar, nu mai era nimic altceva decît luna peste lume, capra calcă piatra, urma scapă turma, fata are fustă frumoasă, lecţiile de citire pe care el le tot repeta pretutindeni cum erau şi portretele lui şi la orice oră, pînă şi în prezenţa ministrului de finanţe al Olandei care se zăpăci uitînd de scopul vizitei oficiale cînd bătrînul încruntat îşi ridică mîna cu mănuşa de atlaz în bezna de nepătruns a puterii sale şi întrerupse audienţa ca să-l pof­tească să cînte împreună mămica mea mă iubeşte, Ismael a stat şase zile pe uscat, frunza frasinului freamătă, bătînd cu arătătorul ritmul metronomului şi repetînd pe de rost lecţia de marţi cu o dicţie fără cusur dar atît de nelalocul său încît întrevederea luă sfîrşit aşa cum dorise el lăsîndu-se pe altă dată plata datoriilor olandeze, cînd o să fie o ocazie mai bună, cînd o să avem timp, hotărî, spre uluirea leproşilor, orbilor şi damblagiilor care se treziră în zori printre tufele ninse de trandafiri văzîndu-l pe bătrînul sumbru care făcea pe tăcute semnul binecuvîntării, cîntînd de trei ori ca la sfînta liturghie eu sînt rege după lege, îngîna, beţivul bea băutura, îngîna, farul e un turn foarte înalt cu o lumină ce călăuzeşte navigatorii noaptea, îngîna, conştient că în umbra fericirii lui senile nu exista alt timp decît cel al preaiubitei lui Leticia Nazareno în căldura zbenguielilor sufocante din timpul siestei, nu mai aveam nici o altă dorinţă decît să stau gol cu tine pe rogojina udă de sudoare sub liliacul captiv al ventilatorului electric, nu mai era altă lumină decît cea a bucilor tale, Leticia, nimic altceva decît ţîţele tale totemice, picioarele-ţi plate, rămurica de virnanţ tămăduitor, şi lunile apăsătoare de ianuarie din îndepărtata insulă Antigua unde ai venit pe lume în zorii unei zile de singurătate brăzdată de un vînt arzător dinspre mlaştinile putrede, se închiseseră în camera pentru invitaţii de onoare cu ordinul lui expres ca nimeni să nu se apropie la cinci metri de uşă căci o să fiu foarte ocupat învăţînd să citesc şi să scriu, astfel că nimeni nu-l întrerupse nici măcar cu vestea, domnule general, că vărsatul negru făcea prăpăd prin sate, în timp ce ritmul inimii mele o lua înaintea metrono­mului înteţit de puterea nevăzută a mirosului tău de animal de pădure, cîntînd piticul joacă într-un picior, măgarul merge la moară, Otilia spală ciubărul, viţel se scrie cu v de la vacă, pe cînd Leticia Nazareno îi dădea la o parte testicolul cu hernie ca să-i cureţe resturile de rahat de la ultima lor împreunare, îl cufunda tot în apa curată a căzii meta­lice cu picioare de leu şi-l dădea cu săpun englezesc, îl freca bine cu buretele şi-l clătea cu apa cu infuzie de ierburi aromate cîntînd pe două voci cu j se scrie jug, judeţ şi jăratic, îl ungea între picioare cu unt de cacao ca să-i aline rosătura de la bandajul pentru hernie, îi pudra cu acid boric steaua ofilită a fundului şi-i dădea cîteva palme uşoare întocmai ca o mamă drăgăstoasă pentru că te-ai purtat urît cu ministrul din Olanda, na-na, îi ceru drept pocăinţă să îngăduie întoarcerea în ţară a comunităţilor de misionari pentru săraci ca să se ocupe iar de orfelinate, spitale şi alte instituţii de caritate, însă el o învălui cu aura lugubră a duşmăniei sale de nepotolit, nici în ruptul capului, oftă, nu exista putere pe lumea asta şi nici pe cealaltă care să-l facă să-şi schimbe o hotărîre luată de el însuşi şi prin viu grai, ea îl rugă în toiul nădufului de dragoste de la ora două fă-mi o favoare, iubitule, una singură, lasă să vină înapoi comunităţile de misionari din toate provinciile, care îşi văd de treaba lor departe de orice soi de ambiţie politică, dar el îi răspunse precipitat printre gîfîielile-i de bărbat grăbit nici vorbă, dragostea mea, mai bine mort decît umilit de droaia asta de laşi care pun şaua pe indieni in loc de catîri şi împart şiraguri de mărgele din sticlă colorată în schimbul inelelor şi cerceilor de aur, nici gînd, protestă, nesimţitor la rugăminţile fierbinţi ale Leticiei Nazareno, femeia nenorocirii mele, care-şi strînsese zdravăn picioarele cerîndu-i să deschidă şcolile confesionale desfiinţate de guvern, să ridice restricţiile puse pe bunurile de mînă moartă, fabricile de zahăr, bisericile transformate în cazinouri, dar el se întoarse cu faţa la perete dispus mai degrabă să renunţe la chinul neostoit al iubirii tale molcome şi ameţitoare decît să se dea bătut în faţa acestor tîlhari ai Domnului care veacuri în şir au supt sîngele patriei, nici în ruptul capului, hotărî el, şi totuşi s-au întors, domnule general, au venit înapoi în ţară prin orice mijloc toate comunităţile de misionari pentru săraci potrivit ordinului său confidenţial de a debarca fără zgomot în golfuri tainice, le plătiră indemnizaţii exorbitante, bunurile expropriate au fost înapoiate cu vîrf şi îndesat şi s-au abolit legile recente care prevedeau căsătoria civilă, divorţul, învăţămîntul laic, tot ce hotărîse prin viu grai în turbarea ce-l cuprinsese la batjocura aceea de proces al canonizării mamei sale Benedición Alvarado, Domnul s-o odihnească în împărăţia lui, ce dracu, însă Leticia Nazareno nu se mulţumi cu atît ci îi ceru şi mai mult, îl rugă pune-ţi urechea pe pîntecul meu să auzi cum cîntă copilaşul care creştea în ea, căci se trezise la miezul nopţii speriată de glasul acela adînc care descria paradisul acvatic al măruntaielor tale brăzdate de un asfinţit violet şi vînturi de catran, glasul acela lăuntric ce-i vorbea de polipii rărunchilor tăi, de oţelul moale al maţelor tale, ambra caldă a urinei tale dormind la izvoarele ei, şi el şi-a pus urechea care-i  ţiuia mai puţin pe pîntecele ei şi a auzit bolboroseala tainică a copilului zămislit de păcatul lor mortal, un copil din pîntecele noastre neruşinate care trebuie să se cheme Emanuel, fiindcă acesta e numele cu care Domnul e cunoscut de ceilalţi dumnezei, şi o să aibă în frunte o stea albă mărturie a obîrşiei sale alese şi o să moştenească spiritul de jertfă al mamei şi măreţia tatălui şi acelaşi destin de conducător nevăzut, însă avea să fie ruşinea lumii şi stigmatul patriei din pricina naturii lui nelegitime, atîta vreme cît el nu se hotăra să consfinţească în faţa altarului ceea ce înjosise în aşternut atît amar de ani de concubinaj blestemat, şi atunci şi-a făcut drum prin vălurile de nuntă ca spuma ale apărătorii vechi de ţînţari, cu răsuflarea aceea ca de cazan de vapor ce-i ieşea din străfundul cumplitei furii înăbuşite, strigînd nici în ruptul capului, mai bine mort decît însurat, şi-şi tîrîia uriaşele picioare de mire ascuns prin saloanele unei case devenite străine, a cărei splendoare de odinioară fusese reînviată după prelungul răstimp de întuneric al doliului oficial, vălurile negre ca în săptămîna Patimilor fuseseră smulse de pe cornişe, lumina mării scălda dormitoarele, balcoa­nele erau pline de flori, se auzeau marşuri de fanfară, şi toate astea se făcuseră spre a împlini un ordin pe care el nu-l dăduse, dar care a fost al dumneavoastră fără nici o umbră de îndoială, domnule general, căci avea aceeaşi fermitate liniştită a vocii şi acelaşi mod nestrămutat de a-şi manifesta autoritatea, şi el încuviinţă, aşa să fie, şi se redeschiseră bisericile ferecate, iar mănăstirile şi cimitirele au fost restituite vechilor congregaţii prin alt ordin al său care nici acesta nu fusese dat însă el îl aprobase, aşa să fie, şi se restabiliră vechile sărbători religioase şi zilele de post, şi prin balcoanele deschise intrau imnurile de bucurie ale mulţimii care înainte cîntase spre a-l proslăvi pe el, iar acum, îngenuncheată sub soarele arzător, o făcea în cinstea veştii minunate că-l aduseseră pe Dumnezeu pe un vapor, domnule general, zău că da, îl aduseseră din ordinul tău, Leticia, printr-o lege de alcov ca atîtea altele date de ea în secret fără a se consulta cu nimeni şi pe care el le aproba în public ca să nu pară în ochii lumii că-şi pierduse virtutea autorităţii, pentru că tu erai puterea ascunsă a acelor procesiuni nesfîrşite pe care le privea uluit de la fereastra dormitorului său, pînă se pierdeau în zare, acolo unde nu ajunseră hoardele fanatice ale mamei sale Benedición Alvarado, a cărei memorie fusese desfiinţată din timpul omenesc, îi risipiseră în vînt zdrenţele rochiei de mireasă şi scrobeala oaselor şi puseseră din nou lespedea cu faţa în jos deasupra criptei, cu literele înăuntru ca să nu rămînă nici urmă din numele său de vânzătoare de păsări în veşnică odihnă şi de maestră în vopsitul mierlelor-galbene pînă la sfîrşitul veacurilor, şi toate astea din ordinul tău, fiindcă tu ai fost cea care porunciseşi astfel pentru ca nici o amintire de femeie să nu-ţi întunece memoria, Leticia Nazareno, piaza mea rea, ticăloasa.

va urma…

Anunțuri

Posted 24 Septembrie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol propriu..., Articol smuls, Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., INCULTURA - draga noastra PRIETENA..., Informatii Imprumutate..., Istorii..., Mindria de a fi IDIOT..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE...

One response to “Toamna patriarhului… (nu mai era altă lumină decît cea a bucilor tale, Leticia, nimic altceva decît ţîţele tale totemice…)

Subscribe to comments with RSS.

  1. Intriguing post. I have been searching for some good resources for solar panels and discovered your blog. Planning to bookmark this one!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: