Toamna patriarhului… (fiecare trebuia să primească ce-i al lui, zise, aşa că treceţi totul în contul guvernului…)   15 comments

Era ca şi cum ar fi spus treceţi în contul Domnului, pentru că nimeni nu ştia pe atunci dacă el mai trăia în mod cert, devenise invizibil, vedeam zidurile fortificate pe colina din Piaţa Armelor, palatul prezi­denţial cu balconul discursurilor lui legendare, ferestrele cu perdele de dantelă şi ghivece de flori atîrnate la cornişe, care noaptea părea un vas cu aburi navigînd pe cer, nu numai cînd era privit din orice colţ al oraşului, ci şi de la şapte leghe din largul mării, după ce îl zugrăviseră în alb şi-l luminaseră cu globuri de sticlă în cinstea vizitei cunos­cutului poet Ruben Dario, deşi nici unul din semnele acelea nu dovedea cu toată siguranţa că el s-ar afla înăuntru, dimpotrivă, ne gîndeam pe bună dreptate că aparenţele acelea de viaţă erau artificii militare prin care se încerca să se dezmintă versiunea tot mai răspîndită că el căzuse pradă unei crize de misticism senil, că renunţase la fastul şi vanitatea puterii, impunîndu-şi singur penitenţa de a trăi anii care-i mai rămăseseră într-o cumplită stare de prostraţie, supunîndu-şi spiritul la privaţiuni şi trupul la tot felul de chinuri, fără a mînca altceva decît pîine de secară şi bînd numai apă de izvor, dormind pe lespezile goale ale unei chilii din mănăstirea călugăriţelor basce spre a-şi răscumpăra păcatul de a fi posedat cu forţa şi a fi lăsat grea o femeie care nu se cuvenea să fie atinsă şi care numai fiindcă Dumnezeu e îndurător nu se călugărise încă, şi totuşi nimic nu se schimbase în vastul său regat al amărăciunii pentru că Leticia Nazareno ţinea cheia puterii lui şi îi era de-ajuns să spună că el poruncise să se treacă totul în contul guvernului, o formulă veche prin care la început părea că e foarte uşor să se eschiveze, dar care cu trecerea timpului deveni tot mai de temut, pînă cînd un grup de creditori mai curajoşi se încumetă să se înfăţişeze după mulţi ani cu un geamantan de facturi neachitate la garda palatului prezidenţial şi ne pomenirăm uluiţi că nimeni nu ne-a spus nici da nici nu, ci ne-au trimis cu un soldat de serviciu într-o săliţă discretă de aşteptare unde ne-a primit un ofiţer de marină foarte amabil, foarte tînăr, cu voce calmă şi numai zîmbete, care ne-a oferit o ceaşcă de cafea proaspătă şi aromată din recolta prezidenţială, ne-a arătat birourile albe şi luminoase cu plasă de sîrmă la ferestre şi ventilatoarele cu palete în tavan, şi totul era atît de diafan şi de omenesc încît te întrebai descumpănit unde era oare puterea în aerul acela mirosind a medicamente parfumate, unde era josnicia şi neînduplecarea puterii în conştiinţa acelor funcţionari în cămăşi de mătase care cîrmuiau fără grabă şi în tăcere, ne-a arătat grădiniţa interioară cu tufele de trandafiri ce fuseseră curăţate cu foarfecă de Leticia Nazareno pentru a purifica boarea zorilor de amintirea apăsătoare a leproşilor şi orbilor şi damblagiilor care fuseseră trimişi să moară în uitare prin azilele de binefacere, ne-a arătat vechiul şopron al concu­binelor, maşinile de cusut ruginite, paturile de cazarmă unde sclavele seraiului dormiseră pînă şi cîte trei în celule de pedeapsă ce aveau să fie dărîmate pentru a se construi în loc capela particulară, ne-a arătat de la fereastra lui interioară galeria cea mai ascunsă a palatului, bolta de glicine aurite de soarele de la ora patru deasupra chioşcului din şipci verzi unde tocmai terminase de mîncat împreună cu Leticia Nazareno şi copilul, singurele fiinţe care aveau voie să se aşeze la masă cu el, ne-a arătat legendarul seiba la umbra căruia agăţau hamacul din pînză de sac în culorile drapelului naţional unde el îşi făcea siesta în după-amiezile mai călduroase, ne-a arătat grajdurile unde mulgeau vacile, putinile pentru brînză, fagurii, iar cînd ne-am întors pe cărarea pe care venea el în zori ca să fie de faţă la muls se opri străfulgerat de lumina unei revelaţii şi ne arătă cu degetul urma unei cizme în noroi, uitaţi-vă, spuse, e pasul lui, şi am rămas încremeniţi privind conturul unei tălpi mari şi grosolane în care se desluşeau semeţia şi siguranţa liniştită şi izul de rapăn vechi al unui tigru deprins cu singurătatea, şi în această urmă am văzut puterea, i-am simţit prezenţa misterioasă cu mai multă forţă revelatoare decît atunci cînd unul dintre noi a fost ales să-l vadă pe el în carne şi oase deoarece capii armatei începeau să se ridice împotriva veneticei care izbutise să adune în mîinile ei mai multă putere decît comandamentul suprem, decît guvernul, şi chiar decît el, căci Leticia Nazareno ajunsese atît de departe cu fumurile-i de regină că însuşi statul-major prezidenţial îşi asumă riscul de a da liberă trecere unuia dintre noi, unul singur, ca să încerce să-i spună, să aibă cît de cît o idee despre cum stăteau lucrurile în ţară fără ştiinţa dumneavoastră, domnule general, şi aşa mi-a fost dat să-l văd, era singur în cabinetul călduros cu pereţii albi plini de gravuri cu cai englezeşti, stătea înclinat pe spate în fotoliul cu arcuri, sub ventilatorul cu palete, în uniforma şifonată de doc alb cu butoni de alamă şi fără nici un fel de galoane, îşi ţinea mîna dreaptă cu mănuşa de atlaz sprijinită de biroul de lemn pe care nu se aflau decît trei perechi identice de ochelari foarte mici cu rame de aur, iar în spatele lui era o vitrină cu cărţi prăfuite părînd mai degrabă registre de contabilitate legate în piele de om, şi la dreapta o fereastră mare deschisă, şi aceasta cu plasă de sîrmă, de unde se vedea oraşul întreg şi tot cerul pe care nu se zăreau nici nori şi nici păsări pînă dincolo de mare, şi m-a încercat o uşurare adîncă pentru că el părea mai puţin conştient de propria-i putere decît oricare din adepţii săi şi era mai familiar ca în poze şi totodată mai vrednic de milă, căci toată făptura lui era îmbătrînită şi vlăguită şi părea devorată de o boală nesăţioasă, pînă într-atît că n-a avut putere nici să-mi spună să stau jos, ci îmi indică doar printr-un semn sfîrşit cu mănuşa de atlaz, îmi ascultă cuvintele fără să mă privească, răsuflînd anevoie cu un şuierat ascuţit, un şuierat ascuns ce răspîndea în încăpere un miros de creozot, adîncit cu desăvîrşire în cercetarea socotelilor pe care eu i le lămuream cu ajutorul unor exemple ca la şcoală, deoarece el nu reuşea să înţeleagă noţiunile abstracte, astfel că am început prin a-i demonstra că Leticia Nazareno ne datora bani pe un sul de tafta atît de gros încît măsura de două ori mai mult decît distanţa pe mare ce ne despărţea de Santa María del Altar, adică 190 de leghe, iar el zise aha parcă pentru sine, şi am terminat arătîndu-i că totalul datoriei cu reducerea specială pentru excelenţa sa era de şase ori premiul cel mare de la loterie vreme de zece ani, şi el spuse iar aha şi abia atunci mă privi în faţă fără ochelari şi am putut vedea că ochii lui erau sfioşi şi înţelegători, şi numai atunci mi-a zis cu o voce stranie ca de armoniu că socotelile noastre erau exacte şi îndreptăţite, fiecare trebuia să primească ce-i al lui, zise, aşa că treceţi totul în contul guvernului.

va urma…

Anunțuri

15 responses to “Toamna patriarhului… (fiecare trebuia să primească ce-i al lui, zise, aşa că treceţi totul în contul guvernului…)

Subscribe to comments with RSS.

  1. Foarte potrivite aceste chipuri cu mesajul romanului, ai surprins ca de obicei esenta totalitarism.ului

  2. Multumesc, Maria…

  3. I REALLY liked your post and blog! It took me a minute bit to find your site…but I bookmarked it. Would you mind if I posted a link back to your post?

  4. Good! Thank you! I always wanted to write in my site something like that. Can I take part of your post to my blog?

  5. This post makes a lot of sense !

  6. Nice post! You truly have a wonderful way of writing which I find captivating! I will definitely be bookmarking you and returning to your blog. In fact, your post reminded me about a strange thing that happened to me the other day. I’ll tell you about that later…

  7. Thanks for posting. Good to see that not everyone is using RSS feeds to build their blogs 😉

  8. Great read. Thanks for the info!

  9. I’ve been checking your blog for a while now, seems like everyday I learn something new 🙂 Thanks

  10. Interesting read, perhaps the best article iv’e browse today. We learn everyday cheers to you!

  11. Hello, this is my first time i visit here. I found so many interesting in your blog especially on how to determine the topic. keep up the good work.

  12. I would like to say “wow” what a inspiring post. This is really great. Keep doing what you’re doing!!

  13. I’ve been checking your blog for a while now, seems like everyday I learn something new 🙂 Thanks

  14. Of course, what a great site and informative posts, I will add backlink – bookmark this site? Regards, Reader

  15. Hello, this is my first time i visit here. I found so many interesting in your blog especially on how to determine the topic. keep up the good work.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: