Toamna patriarhului… (ce tinere sînt fetele din ziua de azi…)   9 comments

Domnul să le ţină în împărăţia lui, nu, dragul meu Wilson, am făcut toate astea ca să văd marea, aşa că gîndeşte-te la altă chestie în schimb, spunea, şi apoi îşi lua rămas bun de la el bătîndu-l uşurel pe umăr, se întorcea aprinzînd lămpile din saloanele pustii şi din fostele birouri unde într-una din seri dădu peste o vacă rătăcită, o sperie ca s-o îndrepte către scări şi animalul se împiedică de zdrenţele covoarelor şi căzu rupîndu-şi grumazul pe scări, spre fericirea leproşilor care se repeziră s-o sfîşie în bucăţi, căci după moartea Leticiei Nazareno leproşii se întorseseră, stînd iar împreună cu orbii şi damblagiii şi aşteptînd din mîinile lui sarea tămăduirii printre tufele de măceşi din curte, el îi auzea cîntînd în nopţile înstelate, cînta cu ei cîntecul cu Susana vino Susana de pe timpurile lui de glorie, la cinci după-masa se uita prin lucarnele grînarului să vadă cum ieşeau fetele de la şcoală şi se extazia de şorţurile albastre, de şosetele scurte, de cosiţele lor, mamă, ce mai fugeam speriate de ochii de ofticos ai strigoiului care ne tot chema printre gratiile de fier cu degetele rupte ale mănuşii zdrenţuite, fetiţo, fetiţo, ne chema, vino să te mîngîi, le vedea luînd-o la goană îngrozite şi se gîndea maică-măiculiţă, Benedición Alvarado, ce tinere sînt fetele din ziua de azi, bătîndu-şi joc de el însuşi, dar se împăca iar cu sine cînd medicul lui personal şi ministru al sănătăţii îi examina retina cu o lupă ori de cîte ori îl poftea la masă, îi lua pulsul, voia să-l oblige să ia cu lingura untură de peşte ca să-mi petecească găurile memoriei, ce tîmpenie, să iau eu leacuri cu lingura, eu care n-am avut vreo boală în viaţa mea în afară de frigurile de pe vremea războiului, du-te dracului, doctore, şi rămase singur să mănînce la masă, întorcînd spatele lumii aşa cum îi spusese eruditul ambasador Maryland că mîncau regii din Maroc, folosind furculiţa şi cuţitul şi cu capul drept după normele severe ale unei învăţătoare uitate, cutreiera prin toată casa căutînd borcanele cu miere ascunse de el în locuri de care la puţină vreme nu-şi mai aducea aminte şi găsea din greşeală ţigările răsucite din hîrtia ruptă de pe marginile unor agende unde odinioară îşi nota totul ca să nu uite atunci cînd n-avea să-şi mai poată aminti, citi pe una că mîine e marţi, pe alta că pe batista-ţi albă era o iniţială, o iniţială roşie a unui nume ce nu era al tău, stăpîne, citi intrigat iubită Leticia Nazareno uite ce-am ajuns fără tine, citea peste tot Leticia Nazareno fâră să poată pricepe că cineva ar fi putut fi atît de nefericit încît să lase în urmă dîra aceea de suspine scrise, şi totuşi era scrisul meu, singura caligrafie cu mîna stîngă ce se găsea pe atunci pe pereţii closetelor unde scria ca să se consoleze singur trăiască generalul, trăiască, ce naiba, vindecat cu desăvîrşire de furia de a fi fost cel mai slab dintre militarii armatelor de apă, aer şi uscat din pricina unei călugăriţe fugare din care nu mai rămăsese decît numele scris cu creionul pe fîşii de hîrtie, aşa cum hotărîse el atunci cînd n-a vrut nici măcar să se atingă de lucrurile pe care aghiotanţii i le puseseră pe birou şi a poruncit fără să le privească luaţi de aici pantofii, cheile, tot ce i-ar putea aduce aminte de morţii lui, duceţi toate cîte au fost ale lor în dormitorul unde-şi petrecuse atîtea sieste nebuneşti şi bătură în cuie uşile şi ferestrele, iar la urmă dădu ordinul să nu intre nimeni în camera asta nici dacă poruncesc eu, la naiba, a supravieţuit fiorilor din noaptea cu urletele de groază ale cîinilor legaţi în curte luni în şir fiindcă tot mai credea că orice rău le-ar face ar putea fi o durere pentru morţii lui, se refugie în hamac, tremurînd de furia de a şti cine erau asasinii sîngelui lui şi a fi silit să îndure umilinţa de a-i vedea în propria-i casă căci pe atunci n-avea nici o putere asupra lor, se împotrivise oricăror onoruri postume, interzisese vizitele de condo­leanţe, doliul, aşteptînd să-i vină ceasul şi legănîndu-se turbat în hamac la umbra ocrotitoare a uriaşului seiba unde ultimul dintre prietenii mei îi exprimase comandan­tului suprem mîndria pentru liniştea şi disciplina cu care poporul a făcut faţă tragediei, iar el zîmbi batjocoritor, nu fi prost, fîrtate, ce-i tot dai zor cu liniştea şi disciplina, adevărul e că lumii puţin i-a păsat de nenorocirea asta, cerceta ziarul pe toate părţile căutînd altceva în afară de ştirile născocite de propriile-i servicii de presă, îşi puse radioul lîngă el ca să asculte aceeaşi veste de la Veracruz pînă la Riobamba că forţele de ordine se află pe o pistă sigură urmărindu-i pe făptaşii atentatului, şi el mormăia cum să nu, idioţilor, doar fuseseră identificaţi fără greş, cum să nu, îi încolţiseră ţinîndu-i sub foc de mortiere într-o casă de toleranţă de la marginea oraşului, gata, oftă, bieţii oameni, dar rămase mai departe în hamac fără a lăsa să se vadă nici o sclipire de răutate rugîndu-se maică-măiculiţă, Benedición Alvarado, dă-mi vlagă să mă răzbun, nu mă lăsa din mîinile tale, mamă, învaţă-mă, atît de sigur de puterea rugii sale fierbinţi încît l-am găsit refăcut învingîndu-şi durerea atunci cînd comandanţii statului-major care răspundeam de ordinea publică şi de siguranţa statului venirăm să-i aducem la cunoştinţă vestea că trei dintre făptaşii crimei fuseseră ucişi într-o încăierare cu forţele de ordine şi ceilalţi doi sînt la dispo­ziţia dumneavoastră, domnule general, în beciurile de la San Jerónimo, iar el spuse aha, stînd în hamac cu carafa cu suc de fructe din care ne servi cîte un pahar la fiecare cu mînă sigură de ţintaş neîntrecut, mai chibzuit şi mai atent ca oricînd, pînă într-atît că-mi ghici dorinţa nebună de a aprinde o ţigară şi-mi dădu permisiunea, ceea ce nu mai făcuse pînă atunci cu nici un militar în timpul servi­ciului, sub copacul ăsta toţi sîntem egali, spuse, şi ascultă fără mînie relatarea amănunţită a crimei din piaţă, cum fuseseră aduşi din Scoţia în cuşti separate optzeci şi doi de cîini de vînătoare abia născuţi, dintre care douăzeci şi doi muriseră în timpul cît au fost dresaţi şi şaizeci fuseseră învăţaţi să omoare de către un profesor scoţian care le sădi o ură feroce nu numai faţă de vulpile albastre ci şi faţă de Leticia Nazareno şi de copil, folosindu-se de obiectele acestea de îmbrăcăminte pe care le sustraseră unul cîte unul de la spălătoria palatului, corsetul acesta al Leticiei Nazareno, batista aceasta, ciorapii, uniforma completă a copilului, şi i le arătarăm ca să le recunoască, dar nu zise decît aha, fără să se uite la ele, i-am explicat cum de fuseseră învăţaţi cei şaizeci de cîini pînă şi să nu latre cînd nu trebuie, îi deprinseră cu gustul de carne de om, şi-i ţinuseră închişi fără nici un contact cu lumea cît au durat anii grei de dresaj într-o fostă fermă de indieni la şapte leghe de capitală unde aveau nişte păpuşi cît un stat de om cu hainele Leticiei Nazareno şi ale copilului pe care cîinii îi ştiau şi din portretele astea originale şi din tăieturile astea de ziar cu poza lor, şi i le-am arătat lipite într-un album pentru ca dumneavoastră, domnule general, să apreciaţi mai exact perfecţiunea la care ajunseseră bastarzii ăştia, fiecare cu treaba lui, dar el n-a spus decît aha, fără să-i privească, şi i-am explicat în cele din urmă că acuzaţii nu acţionau pe socoteala lor, bineînţeles, ci erau agenţi ai unei organizaţii subversive cu sediul în străinătate al cărei simbol era pana asta de gîscă cu un cuţit de-a curmezişul, aha, şi că toţi fugiseră de justiţia militară pentru alte delicte împotriva securităţii statului, aceştia trei care au fost omorîţi, v-am arătat pozele lor în album cu numărul din fişa de la poliţie atîrnat de gît, şi aceştia doi care sînt la închisoare aşteptînd hotărîrea dumneavoastră ultimă şi fără drept de apel, domnule general, fraţii Mauricio şi Gumaro Ponce de León, de 28 şi 23 de ani, primul dezertor din armată, fără profesie nici domiciliu cunoscut, iar al doilea maestru de ceramică la şcoala de arte şi meserii, şi faţă de care cîinii dăduseră asemenea dovezi de familiaritate şi bucurie, că numai asta ar fi fost de-ajuns ca mărturie a vinovăţiei lor, domnule general, şi el nu zise decît aha, dar i-a citat prin ordinul de zi cu toate onorurile pe cei trei ofiţeri care duseseră la bun sfîrşit cercetarea crimei şi le-a acordat medalia meritului militar pentru servicii aduse patriei într-o ceremonie solemnă în care a constituit şi consiliul de război care i-a judecat sumar pe fraţii Mauricio şi Gumaro Ponce de León condamnîndu-i la moarte prin împuşcare în următoarele patruzeci şi opt de ore, numai dacă nu ar beneficia de clemenţa dumneavoastră, domnule general, după cum ordonaţi.

va urma…

Posted 13 octombrie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Ars POETICA, Arte Vizuale...Filme..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol propriu..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura MORTII..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Istorii..., Mindria de a fi IDIOT..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Trairi de Dincolo de Simturi...

9 responses to “Toamna patriarhului… (ce tinere sînt fetele din ziua de azi…)

Subscribe to comments with RSS.

  1. Interesting read, perhaps the best article iv’e browse today. We learn everyday cheers to you!

  2. Hello, this is my first time i visit here. I found so many interesting in your blog especially on how to determine the topic. keep up the good work.

  3. Great read. Thanks for the info!

  4. I was just having a conversation over this I am glad I came across this it cleared some of the questions I had.

  5. Interesting read, perhaps the best article iv’e browse today. We learn everyday cheers to you!

  6. This post makes a lot of sense !

  7. Intriguing post. I have been searching for some good resources for solar panels and discovered your blog. Planning to bookmark this one!

  8. This post makes a lot of sense !

  9. I’ve just started off a blog, the knowledge you give on this site has aided me extremely. Thank you for all your time & work.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: