Toamna patriarhului… (răsuflarea-i omenească mă făcea să mă înfior…)   9 comments

N-a şovăit niciodată nici măcar o clipă, n-a lăsat nici o portiţă pentru altă alternativă, se baza pe forţa tainică a dobermanului veşnic la pîndă, unicul martor al acelor discuţii cu toate că el a încercat să-l împiedice încă de prima oară cînd l-a văzut pe José Ignacio Sáenz de la Barra ţinînd de zgardă animalul acela nervos care nu asculta decît de dresajul imperceptibil al bărbatului cel mai viteaz dar şi cel mai puţin complezent din cîţi văzusem la viaţa mea, lasă cîinele afară, i-a poruncit, dar Sáenz de la Barra i-a răspuns nici gînd, domnule general, nu-i pe lume loc unde să pot intra eu şi să nu intre şi Lord Kochel, aşa că intră, rămase cu ochii închişi la picioarele stăpînului în timp ce ei făceau socotelile de rutină ale capetelor tăiate dar se ridica tresărind cînd vorbele erau rostite pe un ton ridicat, ochii lui feminini nu-mi dădeau pace, răsuflarea-i omenească mă făcea să mă înfior, l-am văzut ridicîndu-se pe neaşteptate, adulmecînd cu botul său umed şi scoţînd un fel de bolborosit ca o oală care dă în foc atunci cînd el lovi furios cu pumnul în masă fiindcă descoperi în sacul cu capete pe cel al unuia din foştii lui aghiotanţi care pe deasupra i-a fost şi partener de domino ani în şir, la naiba, să terminăm cu treaba asta, dar Sáenz de la Barra îl convingea totdeauna, nu atît ca argumente cît mai ales prin molatica sa neînduplecare de dresor de cîini fioroşi, îşi reproşa în sinea lui supunerea faţă de unicul muritor care îndrăznise să-l trateze ca pe un vasal, se revolta împotriva dominaţiei lui, hotărîndu-se să scuture jugul acestei servituti care încetul cu încetul a pus stăpînire pe spaţiul propriei autorităţi, gata, s-a zis cu treaba asta, ce dracu, spunea, căci la urma urmelor Benedición Alvarado nu m-a adus pe lume ca să primesc ordine ci ca să poruncesc, numai că hotărîrile sale nocturne dădeau greş în clipa în care Sáenz de la Barra intra în cabinet iar el rămînea orbit de strălucirea purtării lui delicate a gardeniei naturale a glasului limpede a esenţelor aromatice a butonilor de smarald de la manşetele scrobite a basto­nului elegant a frumuseţii grave a bărbatului cel mai atrăgător şi mai insuportabil din cîţi mi-a fost dat să văd, nu te supăra, Nacho, îi spunea iar, fă-ţi datoria, şi primea mai departe sacii cu capete, semna chitanţele fără să se uite la ele, se cufunda fără să se poată agăţa de nimic în nisipurile mişcătoare ale puterii lui, întrebîndu-se la fiecare răsărit în faţa mării ce se întîmplă pe lume că o să bată de unsprezece şi nu-i ţipenie de om în casa asta ca un cimitir, cine-i acolo, întreba, era doar el, unde sînt că nu mai recunosc nimic, spunea, unde sînt cîrdurile de ordo­nanţe desculţe care descărcau de pe măgari coşurile cu legume şi cu găini prin toate culoarele, unde sînt bălţile de apă murdară ale concubinelor mele limbute care schimbau florile ofilite peste noapte cu altele proaspete şi spălau coliviile şi scuturau covoarele prin balcoane cîntînd în ritmul măturilor de nuiele cîntecul cu Susana vino Susana vreau să mă desfăt cu dragostea ta, unde-mi sînt copiii murdari născuţi toţi la şapte luni care-şi făceau nevoile pe după uşi şi desenau cămile urinîndu-se pe pereţii salonului de audienţe, ce s-a ales de larma funcţio­narilor care dădeau peste găini ouînd în sertarele birourilor, de forfota aceea de tîrfe şi soldaţi prin closete, de alaiul de cîini vagabonzi care-i urmăreau pe diplomaţi, cine mi-a gonit iar damblagiii de pe scări, leproşii dintre tufele de trandafiri, linguşitorii neruşinaţi care apăreau pretutindeni, abia dacă mai apuca să-i zărească pe ultimii săi camarazi din comandamentul suprem dincolo de cordonul compact al noilor responsabili cu securitatea lui personală, abia dacă-l lăsau să intervină în şedinţele de consiliu ale noilor miniştri numiţi la cererea cuiva care nu era el, şase doctori în litere îmbrăcaţi în redingote funebre şi gulere albe care-i anticipau gîndurile şi hotărau treburile guvernului fără să se consulte cu mine cînd la urma urmelor guver­nul sînt eu, dar Sáenz de la Barra îi explica impasibil că nu, domnule general, nu sînteţi guvernul, dumneavoastră sînteţi puterea, se plictisea la jocul de domino pînă şi cînd îi înfrunta pe cei mai dibaci căci nu reuşea să piardă nici o partidă oricît de multe capcane născocea împotriva lui însuşi, trebuia să se supună avizului celor care gustau din mîncarea lui cu o oră înainte de a se aşeza el la masă, nu-şi mai găsea mierea de albine în locurile unde o ascunsese, drace, asta nu-i puterea pe care o voiam eu, se revolta, iar Sáenz de la Barra îi răspundea că nu există alta, domnule general, era singura putere posibilă în letargia de moarte a ceea ce fusese odinioară paradisul lui de tîrg de duminică şi unde acum nu mai avea altceva de făcut decît să aştepte să bată de patru ca să asculte la radio episodul zilnic din romanul de dragoste neîmplinită de la postul local, îl asculta în hamac cu paharul de suc de fructe neatins în mînă, rămînea plutind în neantul aşteptării cu ochii umeziţi de lacrimi mistuit de dorinţa de a şti dacă fata aceea atît de tînără avea să moară, şi Sáenz de la Barra afla că da, domnule general, fata moare, păi să nu moară, la naiba, a poruncit el, să trăiască pînă la sfîrşit, să se mărite, să facă şi copii şi să apuce să îmbătrînească aşa ca toată lumea, iar Sáenz de la Barra punea să se modifice scenariul ca să-i facă lui pe plac dîndu-i iluzia că el era cel care poruncea, astfel că n-a mai murit nimeni din ordinul lui, se căsătoreau logodnici care nu se iubiseră niciodată, reînviau personaje moarte în episoade anterioare iar ticăloşii erau sacrificaţi înainte de timp ca să i se facă cheful domnului general, toată lumea era fericită la porunca lui pentru ca viaţa să nu-i pară atît de zadarnică atunci cînd cerceta palatul la cele opt bătăi ale ceasului şi se pomenea că cineva înaintea lui schimbase fînul la vaci, că luminile de la cazarma gărzii prezidenţiale se stinseseră, personalul dormea prin bucătării, totul era în ordine, podelele fuseseră măturate, mesele de tăiat carnea spălate cu creolină, fără nici o picătură de sînge, mirosind a spital, şi că cineva trăsese cremoanele ferestre­lor şi pusese lacăte la birouri cu toate că numai el avea legătura cu chei, că luminile se stingeau una după alta mai înainte ca el să atingă întrerupătoarele de la primul vestiar pînă în dormitorul lui, mergea pe întuneric tîrîndu-şi picioarele greoaie de monarh captiv prin dreptul oglinzilor întunecate, cu apărătoare de catifea la unicu-i pinten pentru ca nimeni să nu-i zărească dîra de aur pe care o lăsa în trecere, văzînd prin ferestre aceeaşi mare, marea Caraibilor în ianuarie, o contemplă fără a se opri de douăzeci şi trei de ori şi era şi acum ca totdeauna în ianuarie precum o baltă înflorită, intră în dormitorul lui Benedición Alvarado ca să vadă dacă mai erau la locul lor busuiocul lăsat moştenire, coliviile cu păsări moarte, patul de suferinţă în care mama patriei îndurerate îndu­rase bătrîneţea putrezind de vie, noapte bună, murmură el ca de obicei, deşi nimeni nu-i răspundea de atîta amar de vreme noapte bună fiule, Domnul să te aibă în pază, se îndrepta spre dormitorul lui cu lampa pentru ieşit în fugă în caz de urgenţă cînd simţi fiorul de jar al pupilelor uimite ale Lordului Kochel în întuneric, simţi un parfum de bărbat, puterea autorităţii lui, străfulgerarea-i dispreţuitoare, cine-i acolo, întrebă, deşi ştia cine era, José Ignacio Sáenz  de la Barra în ţinută de seară care venea să-i aducă aminte că era o noapte istorică, 12 august, domnule general, data memorabilă în care sărbătorim primul centenar de cînd aţi ajuns la putere, astfel încît veniseră oaspeţi din întreaga lume fascinaţi de vestea unui eveniment la care nu puteai asista decît o singură dată într-o viaţă oricît de lungă, patria era în sărbătoare, ţara toată în afară de el, căci în pofida stăruinţei lui José Ignacio Sáenz de la Barra de a-şi petrece noaptea aceea de pomină în mijlocul ovaţiilor şi bucuriei nezăgăzuite a poporului său, el se ferecă mai devreme ca oricînd cu cele trei zăvoare în chilia somnului, puse cele trei lacăte şi cei trei drugi, se trînti cu faţa în jos pe cărămizile goale cu uniforma-i ordinară de doc fără galoane, cu jambierele trase, cu pintenul de aur şi cu braţul drept îndoit sub cap în chip de pernă, aşa cum aveam să-l găsim ciugulit de vulturi şi plin de vietăţi şi flori de pe fundul mării, şi prin ceaţa filtrului somnului atît de uşor că era mai curînd stare de veghe desluşi petardele îndepărtate ale sărbătorii fără el, cîntecele de bucurie, clopotele triumfale, puhoiul de mîl al mulţimii care venise să preamărească o glorie ce nu era a lui, în vreme ce el îngîna mai mult pierdut decît trist maica mea scumpă, Benedición Alvarado, au trecut deja o sută de ani, drace, o sută de ani, cum mai zboară timpul.

va urma…

Anunțuri

Posted 17 Octombrie 2010 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Amintiri Neprafuite..., Andrei D.MITUCA..., Arte Scrise..., Arte Vizuale...Filme..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol propriu..., Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LUMINII..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura MORTII..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZDUHULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI..., Informatii Imprumutate..., Istorii..., Mamei..., Mindria de a fi IDIOT..., NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Patrimoniu Universal..., Pentru Fiul meu, Bogdan..., Pentru MINE..., PERSONALITATI..., Puterea IMAGINII..., Puterea MUZICII..., Puterea Slabiciunii, REALITY Show..., REALITY TELEVISION..., REZISTENTA Culturii Romane..., Sindromul OBOSELII CHRONICE..., Suflet de LEGIONAR..., TATALUI meu..., Trairi de Dincolo de Simturi...

9 responses to “Toamna patriarhului… (răsuflarea-i omenească mă făcea să mă înfior…)

Subscribe to comments with RSS.

  1. Awesome post. I so good to see someone taking the time to share this information

  2. Of course, what a great site and informative posts, I will add backlink – bookmark this site? Regards, Reader

  3. Intriguing post. I have been searching for some good resources for solar panels and discovered your blog. Planning to bookmark this one!

  4. I would like to say “wow” what a inspiring post. This is really great. Keep doing what you’re doing!!

  5. Good! Thank you! I always wanted to write in my site something like that. Can I take part of your post to my blog?

  6. Interesting read, perhaps the best article iv’e browse today. We learn everyday cheers to you!

  7. Thanks for posting. Good to see that not everyone is using RSS feeds to build their blogs 😉

  8. Good! Thank you! I always wanted to write in my site something like that. Can I take part of your post to my blog?

  9. This post makes a lot of sense !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: