Toamna patriarhului… (frica de moarte e zgura fericirii…)   6 comments

Nacho, mai bine explică-mi cum de-am trăit pînă acum atît de liniştiţi dacă după socoteala capetelor tăiate reiese că am avut mai mulţi duşmani decît soldaţi, dar Sáenz de la Barra era atent numai la ticăitul abia simţit al ceasului său cu lanţ, mai sînt abia trei ore, domnule general, comandantul forţelor terestre se îndrepta în momentul acela spre cazarma Conde, comandantul forţelor navale spre fortăreaţa din port, comandantul forţelor aeriene spre baza de la San Jerónimo, mai era posibil să fie arestaţi pentru că fiecare era urmărit la mică distanţă de o camio­netă încărcată cu legume, dar el nici măcar n-a clipit, simţea că neliniştea crescîndă a lui Sáenz de la Barra îl elibera de chinul unei sclavii care fusese mai necruţătoare decît dorinţa lui de putere, stai liniştit, Nacho, mai bine explică-mi de ce nu ţi-ai cumpărat o vilă mare cît un vapor, de ce te speteşti muncind dacă nu-ţi pasă de bani, de ce trăieşti ca un sihastru cînd pînă şi femeile cele mai simandicoase se dau în vînt să-ţi intre în dormitor, pari mai catolic decît papa, Nacho, dar Sáenz de la Barra se sufoca năpădit de o sudoare îngheţată pe care nu reuşea s-o ascundă cu demnitatea-i neştirbită în biroul devenit un cuptor de crematoriu, se făcuse unsprezece, acum e prea tîrziu, zise, un ordin cifrat începea să circule la această oră prin firele de telegraf spre toate garnizoanele din ţară, comandanţii rebeli îşi puneau decoraţiile de paradă pentru fotografia oficială a noii junte guverna­mentale în timp ce aghiotanţii transmiteau ultimele ordine ale unui război fără duşmani ale cărui singure bătălii se reduceau la controlul centralelor de comunicaţii şi al serviciilor publice, însă el nici n-a clipit măcar în faţa presimţirii gîfiitoare a Lordului Kochel care se ridicase dintr-un salt cu un fir de bale prelingîndu-i-se ca o lacrimă nesfirşită, nu te teme, Nacho, mai bine explică-mi de ce ţi-e aşa de frică de moarte, şi José Ignacio Sáenz de la Barra îşi smulse brusc gulerul de celuloid înmuiat de năduşeală şi de pe chipul lui de bariton se şterse orice expresie, e firesc, răspunse, frica de moarte e zgura fericirii, de asta n-o simţiţi dumneavoastră, domnule general, şi se ridică în picioare numărînd din obişnuinţă bătăile clopo­telor de la catedrală…

va urma…

Anunțuri

6 responses to “Toamna patriarhului… (frica de moarte e zgura fericirii…)

Subscribe to comments with RSS.

  1. Hello, this is my first time i visit here. I found so many interesting in your blog especially on how to determine the topic. keep up the good work.

  2. I was just having a conversation over this I am glad I came across this it cleared some of the questions I had.

  3. Thanks for posting. Good to see that not everyone is using RSS feeds to build their blogs 😉

  4. Intriguing post. I have been searching for some good resources for solar panels and discovered your blog. Planning to bookmark this one!

  5. Great read. Thanks for the info!

  6. This post makes a lot of sense !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: