Archive for Ianuarie 2011

Zimbeste RECRUT!…O noua zi de Instructzie incepe… Zimbeste!..   3 comments

Zimbeste RECRUT!…O noua zi, o saptamina,un an de Instructzie incepe… Zimbeste!..

King ARTHUR – Eu m-am nascut intr-o altha perioada…   16 comments

King ARTHUR – Eu m-am nascut intr-o altha perioada…

Eu care m-am nascut intr-o alta perioada, intr-un alt context, dintr-un alt cortex, realizez cu vadita neimpacare metamorphoza bolnava de acum. Folosind alte mijloace de evaluare, alte sisteme si cu totul alte graphice de valori, realizez nu fara inspaimintare dimensiunea uriasa a degradarii… Ca ni s-au dus padurile, este un aspect cutremurator, dar ca ni s-au dus sistemele de valori cu cintare cu tot, este de-a dreptul devastator…

Incetul cu incetul ne-am topit si scurs dintr-o entitate verticala intr-o pasta maronie, respingatoare, urit mirositoare… am devenit o simpla amprenta de materie bacteriofaga… Ne-am mincat propriul ficat… Ni l-am mincat!!!… Singurul organ cu putere de regenerare dintr-un organism viu… I-am ignorat importanta si l-am mincat… Pramatiile care si-au mincat ficatul din ignoranta… Asa vom ramine in istorie… Drept, Canaliile care si-au mincat propriul ficat din ignoranta…


King ARTHUR – Pentru Imblinzire…   7 comments

King ARTHUR – Pentru Imblinzire…

Cred ca m-am incarcat peste masura datului meu astral… Prea ma consuma totul din jurul meu. Fiecare incarcatura care-mi apare la usa, ma implica mult prea emotional… Deasupra cerului umbrit din greu de plumb, stiu ca exista soare senin si in cer imens de primitor… Blind… Plin de bucurii brodate in sperante netraite inca…

Cum sa fac sa ajung la dinsul…. Macar si pentru o zi si jumatate…si tot ar fi perfect, pentru dezacordare… pentru imblinzire…

King ARTHUR – De dincolo de Iernile Legendei…   13 comments

King ARTHUR – De dincolo de Iernile Legendei…

Vin calare pe murgii lor , cavaleri de pe partea cealalalta a Legendei. Vin in tropot asurzitor de mii de copite de murgi tineri, inspumati… Cautha un loc de popas… Le arat calea cea mai scurta spre nemurire… Ii si indrum… Ii indrum spre locurile cele mai adinci ale inimii mele obosite… Nu ezitha… si ma urmeaza tacuti si resemnati…

Deseara vom incinge un foc pina la cer… Nemurirea nu-i decit o chestiune de timp…

Madalina NICA – Adapost…   11 comments

Adapost…

Madalina NICA

Lângă moviliţă,
cu faleza şi lumea
în spate,
urmăresc invazia soarelui
în pulpe, sub haine,
pe faţă.
Depune ouă,
va rămâne fără
căldură-ntr-o zi.

Ţărmul, o linie moartă
pe erg şi gânduri
mă înduioşează: felul în care
mama, o fetişcană, îmi dă
sms-uri – ne-am împrietenit
prea târziu;
ţigăncuşa de 14 ani cerşind
prin biserici – scăpăriciul din zâmbet
când aude „venişi!”;
tata cerând să îmi pupe
cucuiul, să treacă şi
cum mă aplec – el nu
poate mişca;
morţii la pândă-n altar
să-şi ia dragii în braţe;
ochii bunicului atunci când
îi spun „nu halucinezi, chiar
am venit să te văd”.

Mereu soare.
Afară.

În obraji arsură şi
sare în aer.
Lumina se crapă.
Apoi familia mea,
acest nume dat de bunica
pisicii – şi ele-au murit.

Mariana Aurelia GUNTA – Polen mitraliera…   12 comments

Polen mitraliera…

Mariana Aurelia GUNTA

ninge-n stele
şi-n potcoave, n-ai vrea să respiri
rugina,
Luna are acum vreo două-trei feţe
invizibile.

de-ai privi cum ceilalţi sunt loviţi
şi se zbat pănă ce mor,
crede-mă, n-ai face acelaşi lucru
de-ai fi bătrân la 90 de ani.

ştii cum e să fii bătrân, când
memoria te lasă
şi spui aceeaşi poveste strănepoţilor,
iar ei nu te mai ascultă?
bănuieşti că aşa vom fi şi noi, aproape
urâţi şi singuri,
putreziţi înainte de vreme.
noi n-o să împărţim mere copiilor
ce merg la şcoală,
nici zambile, nici nimic.
noi doar o să ne uităm de la balcon
cum se ţin de mînă şi cântă
aceleaşi cântece ce le cântam şi noi
şi n-o să le mai recunoaştem.
atunci aş vrea să cad pe cimentul tare,
într-o zi din mai, sub ciripitul păsărilor.
tu când ai vrea să mori?

că eu nu vreau să am copii ce-o să
mă plângă
şi nici să trăiesc singură,
să scriu la poezii, una câte una,
ieşite din mine fără nicio logică ce-mi
va permite să zbor
de-adevăratelea.

ştim foarte bine că nu există o a treia formă,
este numai viaţă şi moarte,
abia atunci când o să mor voi afla
că am avut şi eu o viaţă
mică şi proastă,
deci, tu când ai vrea să mori?

Raul Ionut COLDEA – Sa nu iti fie frica, imi spuneam plingind…   7 comments

Sa nu iti fie frica, imi spuneam plingind…

Raul Ionut COLDEA

o toamnă întreagă de pedalat
în gol și apoi sângele
urcând turbat până în muguri
o fereastră ce nu poate fi deschisă

în locul în care timpul s-a rupt în două
bucăți grele ascuțite de bazalt
cuvintele nu pot înțepa
nimic nu trece dincolo

nu mai știu nu mai știi de unde începem
și unde ne terminăm
vom sta unul în fața celuilalt
ne vom cunoaște pe rând miile de chipuri

pe care le-am ascuns
în cimentul fricilor noastre
în neputința noastră stranie și frumoasă
de a iubi

King ARTHUR – Incerc sa-mi aduc ginduri aici, pe fronth…   2 comments

Ziua este pe sfirsite, parca adunindu-si orele speriate de grozavia suratelor ei de miine, poimiine… S-a pornit si vintul… Chiar acum cind iti scriu…Zburlind vegetatia meschina, uscata, crengile pomilor, parca niste improprii miini cu degete raschirate bolnav, intinse spre cerul neiertator si rece, gri si albastru de mercur, profund rarefiat… Totul respira a atmosfera militara de sfirsit si inceput de secol militar… Imi ridic gulerul mantaii si zgribulit, in interiorul ei de postav , imi continui scrisoarea catre tine… Scriu greu. Degetele-mi sint amortite. Virful creionul, Tocit. Doar hirtia galbena, mai pilpiie in intunecimea lasata labartat peste tabara muta…

Incerc sa-mi aduc gindurile aici, pe front. Ele, insa se incapatineaza sa ramina acolo departe, unde esti tu. Orice comunicare, orice rugaminte, orice concentrare inspre ele, nu-mi aduce nici un rezultat…

Gindurile mele ramin cu tine…

 

King ARTHUR – Privirea ca un Filfiith de Aripi Umede de Libelula…   13 comments

King ARTHUR – Privirea ca un Filfiith de Aripi Umede de Libelula…

Si Ploua. Ploua a nesfirsire, ploua intens…fara opreliste, fara noima, fara indurare….Ploua peste toata fiinta mea plapinda…

O stare molcoma amestecata cu o stare de plumb fierbinte m-a invelit chiar de dimineata, cind am iesit din casa. Prima STARE, a fost de intimpinare… A doua, de multumire… A treia, de atentie… A patra, de reverie… A cincea, de sedimentare… A sasea, de pornire… A saptea, de hotarirea asezarii scrisului in matca Raminerii… A saptea-bis, de concentrare afrodisiaca… A opta, de mingiiere… A noua, de dorinta imbratisarii ploii… A zecea, de dor de mine… A unsprezecea, de satisfactia putintei dusa pina aproape de capat… A doisprezecea, de minunea zgomotului ploii… A treisprezecea, de limbajul ploii, limbaj care nu-mi este deloc strain… A paisprezecea, de vrerea reamintirii imaginilor mele dragi… A cincisprezecea, de bucurie… A saisprezecea, de gustul de necintarit al Apei de Ploaie… A saptesprezecea, de inchinaciune… A optsprezecea, de duiosie pentru sufletele nebucurate de ploaie.. A nouasprezecea, de Impartasire limitata… A douazecea, de cadere demultiplicata din plan in plan… A douazecisiuna, de dorinta diluarii singelui in apa de ploaie… A douazecisidoua, de nehotarire… A douazecisitreia, de dorinta scrisului unilateral… A douazecisipatra, de frica opririi ploii… A douazecisicincea, de Crincena oboseala umeda… A douazecisisasea, de fiinta mea inbucurata de sarutul ploii de aprilie… A douazecisisaptea, de inchisul lacrimilor de frica pierderii printre cotloanele unei Stari Nebune… A douazecisiopta, de sfarimarea gindirii, in aschii taioase: sa nu ma ratacesc….sa nu ma ratacesc… A douazecisinoua, de gust… A treizecea, de stare de betie melancolica… A treizecisiuna, de amintirea “Clepsidrei fara Timp”… unul dintre primele mele proiecte dragi… A treizecisidoua, de grabire intru sorbire…

A treizecisitreia, STARE mi-a readus multumirea reimprospatata a reactiei a doua… A treizecisipatra, de curiozitatea zilelor ce s-au scurs… A treizecisicincea, de curiozitatea zilelor ce vor sa vie… A treizecisisasea, de limpezirea Intelegerii Proprii… A treizecisisaptea, de spectrul luminii albe trecute prin lentila unei Picaturi de Ploaie Necazuta pe Pamint… A treizecisiopta, de nisip mingiiat de ploaie… A treizecisinoua, de Marea Ploii, la care nu am ajuns inca… A patruzecea, de desen neexprimat… A patruzecisiuna, de Neliniste Neexplicata…

A patruzecisidoua, de Impreunare… A patruzecisitreia, de risipire printre fire de Nisip Nerisipit… A patruzecisipatra, de  STARE uda… A patruzecisicincea, de Pace Interioara… A patruzecisisasea, de Dorinta de a nu se mai savirsii niciodata Ploaia de Astazi… A patruzecisisaptea, de Frica NeDesavirsirii… A patruzecisiopta, de Dorul Fiului meu Neinteles… A patruzecisinoua, de Apropiere… A cincizecea, de Apropiere de Fiinta Mea… A cincizecisiuna, de Dorinta Impartasirii… A cincizecisidoua, de Cufundare in toate Lacurile LUMII PLOILOR…

A cincizecisitreia STARE, a cincizecisitreia STARE, in schimb m-a naucit complet… Ea s-ar putea descrie pamintean, in cuvinte pamintene, in felul urmator:

 

Se facea ca traiam intr-o lume albastra…intr-un loc albastru, si ca, Acea lume era condusa de Regele PLOAIE si de Regina PLOAIE… Foarte clar nu imi era cu ce anume ma indeletniceam la acea curte, dar sigur ma indragostisem iremedabil si trist de Regina PLOAIE… Ma obisnuisem cu greutatea gindului ascuns… Dormeam obisnuit, traiam obisnuit, desenam obisnuit… Ma imbracam obisnuit… Visam obisnuit… Nu-mi ridicam ochii din Pamint, obisnuit… Ma obisnuisem… Ma obisnuisem intr-asemenea masura cu aceasta stare imposibila incit oricit ai fi incercat sa ma convingi ca drumul inceput este inchis, sminteala ma dichisea in fiecare dimineata, promitindu-mi ca, cel tirziu pina la savirsirea zilei, am sa fiu primit la Regina PLOAIE… care apucase sa afle de la curteni despre existenta mea umila… si chiar s-a aratat impresionata… pentru suferinta mea obisnuita… Am impresia ca a aflat chiar si despre Sminteala cea Neimpartasita…

Povestea asta de plumb a durat citiva ani buni, ani in care am imbatrinit si m-am smintit mai rau…  tot crezind intr-o intrevedere cu Regina PLOAIE… Nevindecat, Nerevendicat, mi-am completat si trait viata aruncindu-ma in desen, in desenul cel mai limpede, in desenul cel mai clar, in desenul cel mai definit, in desenul cel mai ascutit definit, de nimeni vazut, de nimeni inteles… de mine Ales…

Iar atunci cind ma asteptam mai putin, ma intilnesc cu vechea mea prietena SMINTEALA, care m-a cautat in toti acesti ani in zadar si-mi trinteste in fata inimii ranite povestea precum ca , in toata aceasta perioada de timp nedefinit, Regina PLOAIE m-a iubit in ascuns, m-a iubit ploios, m-a cautat cu disperare, adunindu-si lacrimile pe ascuns, pe indelete, pe incredere, pe speranta…m-a iubit in ascuns, m-a iubit ploios…

Intr-un sfirsit nemarturisit, Regina PLOAIE, s-a uscat din suflet, tot asteptindu-ma, tot chemindu-ma, tot dorindu-ma, tot visindu-ma, tot neintelegind unde am disparut, tot visindu-ma, in apropiera ei cea mai umeda… dar si cea mai dogoritoare…

…si uite asa, tot plingind, si-a risipit lacrimile tuturor viitoarelor ploi pamintene si nu a mai plouat pe Pamint, lasindu-l Uscat, si Batrin…. Smintit si Betiv… Respingator si Neintelegator… alegind sa traiasca doar in acea parte a Sufletului Meu , puternic colorata in Culoarea Ochilor REGINEI Ploilor…


Dely Cristian MARIAN – Argila pentru Iarna Orhideei   9 comments

Argila pentru Iarna Orhideei…

Dely Cristian MARIAN

guma nu poate şterge gânduri ştii
te-am privit în ochi două secunde
părea că nimic nu te uimeşte
aerul din jur păstra încă o eleganţă târzie
modelând poate măreţia vieţii într-o guaşă –
totuşi azi lerul te-a prins
altfel
(recunoşti, oare?)

întrebări aşteptări întrebări alergări întâmplări mirări
un refren de uns încheieturile părinţilor
cînd durerea-ncearcă/ leacuri
iubind afli cine ai fost –
viitorul continuă olimpiada dragostei
cei neînvinşi de amăgiri sau dezamăgiri au duhul liber/ sfânt

sunt o idee
mai tânăr şi mai sărac decât toţi care au copii