Archive for Aprilie 2011

Scurta poveste de Ploaie…   2 comments

M-am trezit din taria noptii. Aerul de afara este linistit, sta sa atirne deasupra pamintului umed, prietenos si intelegator… Aseara plouase nitel. Dar plouase bine. Cu seriozitate. Chiar inainte de a intra in casa am zabovit pe bancuta din fata scarii blocului fumind aleator… Ploaia a primenit aerul de afara si odata cu el a improspatat si miresmele crude ale inceputului de primavara proaspata… Toata fiinta mea respira veselia primenirii aerului prieten… Ciinii razletiti ai cartierului isi cautau de lucru alergindu-se, hirjonindu-se copilareste… Cite o latratura auzita mai demult si de Panait Istrati, mai sfichiuia tacerea serii lasate greu peste cartier… Veselia ciinilor s-a transmis si la mine, inveselindu-ma… Printre picurii firavi de ploaie si fum de tigara fumata militar, perceptia mea de om bun s-a aflat la mare intelegere cu atmosfera umeda si prietenoasa de afara…

M-am trezit in taria noptii de primavara. Si nu am mai putut dormi de fel. Atunci am hotarit sa-mi scriu articolul cu si despre ploaia de cu seara intimplata… Duapa ploaia, a ramas doar aerul curat si limpede, aerul intelegator si intelept al jumatatii primaverii… Luna aprilie se savirsea cuminte asa cum o facuse de zeci de ani incoace… Iar sufletul meu se bucura, de intelegerea si comunicarea cu ploaia, asa cum o mai facuse de atitea ori… In suflet?…Doar liniste si multumire greu de descris, greu de acceptat, greu de impartasit… Pe dinafara, preliniste. Inlauntrul, multumirea de sine… Faptul nemarunt al acceptarii destinului asa cum el se deseneaza doar pentru cei intelegatori…si umili…

In dar, ca dar doar apa de ploaie ma mai inveleste cuvincios, atent, cu masura… Ii ramin profund dator si ii intorc atentia, cu o plecaciune smerita…

Posted 30 Aprilie 2011 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Andrei D.MITUCA..., Ars POETICA, Arte Scrise..., Arte Vizuale...Filme..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol smuls, Asa simt eu, ATUNCI..., CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DEII..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura Doinei POPESCU..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura FRUMOSULUI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura Mariei POSTU..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura MORTII..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura NEBUNIEI..., Cultura NEPASARII..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura URITULUI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII..., Definitii..., Elogiul adus lui Hans ZIMMER..., Fiul meu..., HANS ZIMMER..., Ideea ca IDEOGRAPHIE..., INCAPINAREA de a nu cadea in GENUNCHI...

M-am hotarit. In dimineata asta am sa privesc Lumea de sus in jos…   4 comments

M-am hotarit. In dimineata asta am sa incerc sa ma catar pina la cer, treapta cu treapta. Intii de toate m-am trezit bine. Ca demult timp nu am mai dormit asa de sanatos… In bucatarie mi-am zamislit cafeaua amara si neagra. Dozatorul de cafea a biziit oarecumva morocanos… lasind stropii sa curga viscos in cana cu care imi beau de obicei cafeaua. Din frigider, mi-am scos sticla cu apa rece de la robinet si am baut cu sete… Am baut cu dorul celui care bea mult alcool seara, pentru ca in cursul noptii si al diminetii urmatoare sa se desfete gilgiind hulpav suvoaie de apa, pe git in jos… Gitul s-a bucurat de racoarea binemeritata, mina dreapta si-a adus aportul in a aduce sticla de apa la nivelul capului… Ochii inchisi de nesatiu, au incheiat micul festin aquatic…

Putin mai tirziu m-am asezat la calculator sa-mi scriu articolul de singuratate autoimpusa. Thema articolului era una simpla. Dorinta mea de a urca la cer , strabatind, urcind molcom ficare treapta de ozon negaurith… Prin geamul camerei de lucru, ciripit vesel si zgomotos de pasarele imi mingiia auzul fin, placut, dulce, linistitor, abisal si pregatitor… Nu aveam de gind sa zabovesc foarte mult timp in fata calculatorului. Suficient cit sa-mi definitivez articolul si apoi, tragind usa dupa mine sa cobor in curte de unde treapta cu treapta, ma astepta usa din inaltul cerului – astazi limpede – fara pete de nori pufosi… Mi-am luat inima in dinti si am purces la urcat… Si am urcat, si am urcat, privind numai inainte, numai si numai inainte… Albastrul cerului mi se desfacea din nuanta in nuanta tot mai deschis si mai primitor…Tot mai cald si atragator… Am uitat pentru momente bune de ce anume am dorit sa urc. Nici nu mai conta de ce anume am dorit. Important era ca urcam, si urcam si iar urcam… Iarasi foarte interesant a fost pentru mine, ideea ca nu oboseam deloc urcind… Nici plaminii nu se opinteau sa ma inteleaga, sa ma sustina prin respiratii mecanice impuse…

Soniei nu-i spusesem despre tentativa mea de a urca la cer, pentru o mica gura de aer… Dar sint convins ca o sa-si dea seama, cind se va uita in sus, ca umbra aceea mare, care ii va acoperii micul soare, nu are de unde sa vina decit de la spatele meu intors cu fata spre inaltimi… Treptele se inchideau fara nici un sunet in urma mea. Iar cele din fata se deschideau ademenitor… urcam cu inima plina de incredere si bucurie emotiva. Nu mai aveam mult pina la platforma cerului… Nici ea, platforma nu mai avea mult sa ma primeasca asa cum se cuvine a fi primit un Urcator… Urc privind numai inainte. Urc netaind aerul in nici un fel…

Urc, lasind in urma Toate incercarile unei lumi neterminate si mai ales neintelese. Urc, fara sa regret ca in urma urcarii mele Neghiobia semenilor mei se pierde innecindu-se in siajul apei cerului… Urc, cu gindul fix de a nu mai cobori nicicind pe acelasi drum pe care am urcat la albastrul cerului, la cupola lumii pe care mi-o doream ALTFEL…

Tac si urc, ingindurat…


Posted 29 Aprilie 2011 by Andrei D.MITUCA in Activitati care tin OMENIREA intreaga MENTHAL..., ACUM, Andrei D.MITUCA..., Arte Scrise..., Arte Vizuale...Ideographie..., Articol Imprumutat cuminte..., Articol propriu..., Articol smuls, Asa s-a INTIMPLAT..., Asa simt eu, ATUNCI..., CLANNAD sau iubirea CELTA..., Comunicare NONVERBALA..., COMUNICARE prin Vibratie Sonora..., Corinei..., Cultura ACCEPTARII..., Cultura ADINCIMII..., Cultura ADINCULUI..., Cultura ADUCERILOR-AMINTE..., Cultura APEI..., Cultura ARIPILOR..., Cultura asa cum o inteleg eu..., Cultura CALATORIEI..., Cultura CREDINTEI..., Cultura DEII..., Cultura DESPRINDERII..., Cultura DEZVELIRII..., Cultura Doinei POPESCU..., Cultura EMOTIEI..., Cultura EXPRIMARII..., Cultura FRICII..., Cultura FRUMOSULUI..., Cultura GINDIRII..., Cultura IERNII..., Cultura IERTARII..., Cultura IMAGINII..., Cultura INFORMATIEI de Valoare..., Cultura INTELEGERII..., Cultura INTREBARII..., Cultura ISTORIEI..., Cultura LEGIUNII..., Cultura LUMINII..., Cultura MAMEI..., Cultura Mariei POSTU..., Cultura MEDITATIEI..., Cultura NAIADELOR, NEREIDELOR si OCEANIDELOR..., Cultura NEBUNIEI..., Cultura NEPASARII..., Cultura PINTECULUI FEMEII-APA..., Cultura PLOII..., Cultura POVESTILOR..., Cultura RESEMNARII Inteligente..., Cultura RESPECTULUI FEMEII..., Cultura RESPECTULUI..., Cultura SARACIEI..., Cultura SCUFUNDARII..., Cultura SIMTURILOR..., Cultura SINELUI..., Cultura SUFLETULUI..., Cultura SUNETELOR..., Cultura TRAIRILOR..., Cultura TRUPULUI..., Cultura UMEZELII..., Cultura UMILINTEI..., Cultura VAZULUI..., Cultura VIETII de DUPA..., Cultura VIETII..., Cultura VIZIUNII...

Deznadejdile SPERANTEI…   2 comments

Speranta este otrava sufletului. Auzisem undeva, cindva, de la cineva… Cu timpul acest crez mi s-a adincit, slefuind in mine retinerea imprietenirii cu SPERANTA… De atunci nu cred ca am mai purtat in sin, gindurile caldute , de mai bine , de mai drept, de mai aproape… Nu am mai crezut in nici un fel de SPERANTA. Pentru ca pentru mine aceasta notiune, practic nu mai exista. Spun, nu mai exista, fara regretele unui gind pierdut, sau a unei idei ratacite prin coclaurile vietii trecute disciplinat de matemathic in valuri de pe urma, undeva in urma , inapoia unui drum parcurs si iar parcurs in pasi cind, repezi, cind domoli… 

Dinamica pierderii increderii in SPERANTA, este variabila si stresanta. Nervii cedeaza. Muschii se crispeaza… Sentimentele se sufoca in jumatatea gindului nedus pina la capat… Plecind de acasa, in fiecare dimineata, gindurile se incapatineaza sa-si ia cu ele feliile de SPERANTA, chiar tulbure, de parca la intilnirea cu cotidianul infantil vor fi ajutate, in vreun fel, vor fi sprijinite cumva… Azi noapte am dormit bine. M-am trezit in vreo doua rinduri, pentru plimbari scurte nocturne la frigider… In respiratia noptii, gura uscata imi cere apa cu nemiluita si uneori chiar o tigara fumata rapid, militar… Apoi inspre dimineata, trezitul m-a trezit mai mult ametit. M-am tirit din nou pina la frigider, pentru a bea apa, apa rece… Ce buna este apa rece bauta pe inima goala, dis de dimineata, dar chiar si in tariile noptii… Ce buna este apa rece… Nu am mai crezut in nici un fel de SPERANTA. Pentru ca pentru mine aceasta notiune, practic nu mai exista. Spun, nu mai exista, fara regretele unui gind pierdut, sau a unei idei ratacite prin coclaurile vietii trecute disciplinat de matemathic in valuri de pe urma, undeva in urma , inapoia unui drum parcurs si iar parcurs in pasi cind, repezi, cind domoli…

Ziua de afara – de asemeni – fara nici o umbra de SPERANTA, se casca hidos ca o gura stirba, ca o gura fara dinti sanatosi, ca o gaura hidoasa de SPERANTA STIRBA… Speranta este otrava sufletului. Auzisem undeva, cindva, de la cineva… Cu timpul acest crez mi s-a adincit, slefuind in mine retinerea imprietenirii cu SPERANTA… De atunci nu cred ca am mai purtat in sin, gindurile caldute , de mai bine , de mai drept, de mai aproape…


Noaptea de culoarea ierbii de mare…   1 comment

Pentru buna mea prietena, Sonja Irina RAUSS…

Dupa amiaza s-a sfirsit. Simplu. Fara ceva anume sa o faca sa iasa din normalul cotidian. Cerul, se sfirseste si el, adumbrind pe ici pe colo, cele de pe pamint. pamintul pe care eu il percep, se reduce la un spatiu relativ micut din jurul blocului unde locuiesc de mai bine de 11 ani… De jur imprejur, parculete mignone, frumoase, cochete puncteaza zonele de verde de culoarea verdelui gras si proaspat de la inceputul fiecarei primaveri ciclice… Nimic nu pare sa traiasca haotic ingenuncheat… Prin cumul, singuratatea vine si imi deschide usile grele din lemn de fag, ale trairilor ce ma impresoara pe necuvinte… Sint si trist. Sint si singur. Sint si nemultumit in adincimea-mi sora…

Si nu doar iti inchipui ca eu scriu pentru tine. Asa si este. 
Scriu DOAR pentru tine. Intimitatea scrisului cu tine e mult-mult mai placuta decat oricare alta intimitate. Goliciunea trupului in fata omului iubit nu are atata senzualitate cata are goliciunea sufletului, daca mi-e permis sa spun asa, in fata ochilor celui drag. Ori eu imi pun sufletul in fata ochilor tai, zilnic, asa cum e el, fara sulemeniri, fara false pudori, fara nici un fel de dorinte ascunse… Cred ca esti singurul om in fata caruia m-as rusina sa mint. Nu stiu, asa simt… Mai bine tac, astept, sa treaca o furtuna si apoi sa vin senina la tine.
Desi, m-ai cunoscut si in furtuna, si cand eram nesabuita, si cand am fost devastata de trairi contradictorii, de accidentul baiatului, de nesfarsita moarte a tatalui meu, pe care nu am sa o inteleg niciodata, dar pe care am inceput sa o accept de cand sunt cu tine… 
I-auzi cum suna! SUNT CU TINE! Da…..
Ma simt a ta, desi mainile noastre nu au cunoscut nebunia atingerii, gurile noastre nu si-au stamparat flamanzenia sarutului nesarutat, trupurile noastre nu-si stiu unul altuia mirosurile, zvacnirile… 
Dar cu tine, aici, ma simt Acasa… Un Acasa pe care mi l-am dorit dintotdeauna. Un suflet care sa fie dependent de trairile mele, de simtirile mele…
Andreiul meu drag! 
Am sa iti povestesc maine, cred, povestea mea cu Sf Andrei… Din noaptea dintre ani de anul acesta…
Acum te sarut usor, sa nu iti deranjez ochelarii de pe nas, iti sorb cu drag privirea ce mi-o arunci peste ochelari si ma retrag la bucatarie… O sa prepar o limonada in seara asta, din doua lamai si o portocala, apoi o pun la frigider sa o poti gasi rece cand te vei simti insetat…
Te sarut si de somn dulce…
Cu dulceata papadiilor ce m-au cucerit pentru toata primavara asta…
Sonia”

Dupa amiaza s-a sfirsit, lasind loc serii ce anunta instalarea Noptii de Culoarea Ierbii de Mare… Din cind in cind trag adinc aer in piept, de parca aerul de volum atras de plaminii mei, nu ar ajunge unei respiratii normale.. Noaptea de culoarea ierbii de mare… Albastrul verzuliul acelea inimitabil fara irizari sau estompari de nuante primordiale… De multe ori adorm avind inradacinata aceasta culoare feericam linistitoare… Culorea este foarte buna pentru starea pe care ti-o da atunci cind esti cufundat in lectura unei carti bune. Unei carti care prin continutul ei te absoarbe pina spre dedublarea realitatii imediat apropiate siesi… Ma intind pe patul de iarba de linga bloc si citesc cu ochii inchisi, bucurindu-ma doar de Culoarea Ierbii de Mare a Noptii Cerului ce tocmai s-a lasat peste mine, ocrotindu-ma duios…

Andrei D.MITUCA – Dimineata a inceput cuminte…   7 comments

Dimineata a inceput cuminte. Cu putin soare de primavara, cu arome de iarba nenascuta inca… cu un cer transparent, dar gros de albastru usor perceptibil pentru niste ochi obositi peste masura… Starea mea in aceasta dimineata se dorea a fi putin altfel decit de obicei… Ca descriere as putea-o asemana cu usoare filfiieli de aripi stravezii… de fluturi imaginari… de fluturi reginditi din nou si din nou…

Privesc pamintul pe care calc si incerc sa-l inteleg, sa-i patrund misterele, tainele, tacerile… Si ma gindesc; oricit de mult rau am descarca asupra lui, oricit de putin l-am respecta si iubii, el ramine singurul care ne izbaveste irepetabil… El ramine singurul care ne accepta asa cum sintem…nejudecindu-ne…

Exista un soi de legatura pe care am stabilit-o cu natura pamintului, cu echilibrul sau indestructibil, indescifrabil, care ma reechilibreaza ori de cite ori simt ca mi se taie genunchii de prea-multa neatirnare… de prea-multa incapatinare inspre o verticalitate , asa cum o inteleg eu, inspre apropierea de un cer cladit pe coloana mea vertebrala… Uneori privindu-l, am senzatia ca mi-ar vorbi pe limba lui… O limba pe care inca nu am descifrat-o, dar care ma incalzeste cind se prelinge de-a lungul sistemului meu nervos… Perceptie, stimuli si contrareactie amestecate cu nedumerire smerita si plina de umilinta…

Comunicare, impletirea simturilor cu respiratii neretinute si beatitudine straina starii de betie menthala… Rodul pamintului, singele pamintului, nervii pamintului, rabdarea pamintului, intelepciunea pamintului… strugurii pamintului… sufletul pamintului…

Ma plec in fata pamintului pe care calc… Si tata s-a plecat cu mult timp inaintea mea…si parca ma doare sufletul in cruce pentru fiecare respiratie a lui pe care nu o inteleg…

Si atunci iubirea mea se transforma intr-o apa limpede si curata, ce spala picioarele pamintului… iar sufletul in stergar alb ca neaua, nepicurat de singe dumnezeiesc…


The essence of pure Romanian woman – Maria DINULESCU…   10 comments

The essence of pure Romanian woman – Maria DINULESCU…

The essence of pure Romanian woman – Maria DINULESCU…   10 comments

The essence of pure Romanian woman – Maria DINULESCU…

The essence of pure Romanian woman – Maria DINULESCU…   10 comments

The essence of pure Romanian woman – Maria DINULESCU…

Sonia Irina RAUSS – Poezie simpla – Amantului Vremelnic…   7 comments

Poezie simpla – Amantului Vremelnic…

Sonia Irina RAUSS

Vreau fericirea ta fugara,

Sa vii fugar, sa furi iubire,

Vreau sa ma lasi sa-ti fiu

Pentru o clipa, totul…

Vreau sa impart cu tine

Nebuna nebunie, fix la doi.

Sa ma prefac, aiurea, ca nu stiu…

Ca-ti sunt amanta pentru o secunda…

Vreau sa te mangai,

Vreau sa iti fac sarutul un pacat.

Si atuncea sa iti para rau

Si sa fii sincer…

Ma voi preface ca nu-mi pasa…

Ca vei pleca mereu, fara sa vrei

Sa imi ramai, sa imi mai fii…

Si-ti voi zambi, duios, cald, bland…

Eu stiu. Plecarea ta ma ia cu tine…

Tu vei zambi, mult mai tarziu,

In sinea-ti rusinata, plina de orgoliu

Cand iti vei aminti…

Si cand ma vei dori, salbatic…

Si-n sange-ti voi umbla

Bezmetica, suava…

Nu-ti pacali simtirea,

Nu am sa stiu cand iti e greu…

Nu am sa-ti fiu alaturi niciodata…

Ma vei gasi doar rascolind,

In negrele unghere ale firii,

In amintiri de-o clipa dulce…

In zvacnetul ce iar te va purta,

Sa vii din nou, sa fii fugarul clipei…

Dar nu te mai gandi, acuma!

Acum imi esti,

Acuma eu iti sunt…

E tot ce-avem nevoie…

Nevoia te-a zvarlit

Sa ma prefaci intr-o iubire

In care sa iti fie bine…

Eu?

Eu te-nteleg si te urasc deopotriva

Dar cald imi va fi zambetul mereu, 
Nici nu te vreau sa fii al meu

Esti mai al meu, fiind al lumii…

Un singur lucru-ti cer…

Sa…

Ai grija de tine, pentru mine…

Fugarul meu iubit…


The essence of pure Romanian woman – Maria DINULESCU…   8 comments

The essence of pure Romanian woman – Maria DINULESCU…