PIRUETHE INLANTUITHE…   Leave a comment

Miercuri, 12 octombrie 2011

Ora 10:59:23 AM GMT

Bucuresti

PIRUETHE INLANTUITHE…

M-am intors acasa. Am fost plecat de dimineata. Am simtit nevoia unei plimbari scurte de toamna lunga. Azi – noapte, m-am zgiit pina tirziu la televizor… Stupid, incercanat, am incercat sa patrund sensurile emisiunilor care ne-au inundat viata de dimineata pina seara intr-o infernala clisa… De abia spre dimineata am reusit sa adorm, destul de agitat si nemultumit… Nemultumit sint de luni bune. Nimic, parca, din ce se roteste in jurul capului nu ma mai ostoieste de fel… Inima imi este grea. Capul, de asemenea…

Traiesc piruethe inlantuithe. Traiesc din dor in dor, din amintire in amintire. Traiesc, parca, neasteptind nimic sa se mai petreaca… Fibra sufletului imi este incremenita intr-o stare de intepeneala, fosta cindva umeda… Peste toate sentimentele si emotiile exercitate, piruethele inlantuithe imi maninca ultimile fire de energie si speranta… Nu mai sper nimic, pentru ca nimic nu se mai poate schimba in lumea noastra intunecata… Fara zimbete, fara incredere, fara apasare, imi sorb zilele, gri, de toamna gri… ceasca dupa ceasca… Cine mai crede sincer in propriul destin?… cine mai are nevoie de echilibrul comunicarii?… Cine?…

Scrisul si concentrarea atentiei, imi oboseste peste masura perceptia… Revin si-mi spun: “Traiesc piruethe inlantuithe. Traiesc din dor in dor, din amintire in amintire. Traiesc, parca, neasteptind nimic sa se mai petreaca… Fibra sufletului imi este incremenita intr-o stare de intepeneala, fosta cindva umeda… Peste toate sentimentele si emotiile exercitate, piruethele inlantuithe imi maninca ultimile fire de energie si speranta… Nu mai sper nimic, pentru ca nimic nu se mai poate schimba in lumea noastra intunecata… Fara zimbete, fara incredere, fara apasare, imi sorb zilele, gri, de toamna gri… ceasca dupa ceasca… Cine mai crede sincer in propriul destin?… cine mai are nevoie de echilibrul comunicarii?… Cine?…”

Revin obsedat… Ma intreb pina la durerea desfiintarii… Revin obsedat de aceleasi si aceleasi ginduri… Revin obsedat…peste niste intrebari la care nu voi primi niciodata vreun raspuns… revin… si norii imi alunga gindurile valurithe, gindurile razletite…gindurile neimplinite…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: