GOLICIUNEA de DINLAUNTRU…   4 comments

Vineri, 28 octombrie 2011

Ora 9:57:38 AM

Bucuresti

GOLICIUNEA de DINLAUNTRU…

Ma simt foarte gol pe dinlauntru. Imi tiuie capul si urechile de golul metalic care m-a inundat incet, pe nesimtite… Lupt cu mine insumi. Lupt cu realitatea din jur… Lupt cu propria-mi perceptie si singuratate… Simt ca inebunesc. Pe nimic din jur nu ma pot bizui sau baza… O lumina paralela cu sistemul meu nervos imi spala in flash-uri albe simturile…

Ma simt foarte gol pe dinlauntru… Iar golul acesta trebuie sa il umplu cu ceva. Dar nu stiu cu ce. Uneori ma apuca o panica sora cu tristetea si deprimarea cea mai pretioasa… Atunci ma incapatinez sa gindesc, ma incapatinez sa simt, sa-mi traiesc emotiile cit mai acut cu putinta… Uneori reusesc, alteori, nu… Ma simt foarte gol pe dinlauntrul constiintei. Ma simt strivit de culoarea lumii in care sint nevoit sa traiesc, mai mult singur, decit plin… Ciudata senzatie de plutire in van. Ciudata stare de oboseala cronica… Scriu greu, de desenat, desenez si mai greu… Am senzatia ca lupt cu niste uriase mecanisme grele, din metale grele… Alteori traiesc starea ca lupta, si aceasta nici macar nu imi apartine… Poate ca apartine unei parti din mine, nu nu din mine pe de-antregul… Sau poate nu imi mai apartine de fel si deloc…

Simt ca inot in miere de albine… Gustul este dulce, dar efortul ma goleste pe dinlauntru de tot si toate…

Ma simt foarte gol pe dinlauntru. Imi tiuie capul si urechile de golul metalic care m-a inundat incet, pe nesimtite… Lupt cu mine insumi. Lupt cu realitatea din jur… Lupt cu propria-mi perceptie si singuratate… Simt ca inebunesc. Pe nimic din jur nu ma pot bizui sau baza… O lumina paralela cu sistemul meu nervos imi spala in flash-uri albe simturile…

Simt ca inot in miere de albine… Gustul este dulce, dar efortul ma goleste pe dinlauntru de tot si toate… Viata mea se deseneaza in forme regulate de fagure, independent de ceea ce as fi dorit eu…

Anunțuri

4 responses to “GOLICIUNEA de DINLAUNTRU…

Subscribe to comments with RSS.

  1. Pana la urma leacul e tot in noi, dar si in lume.
    Priveste cu ingaduinta TOT.
    Ca bunul Dzeu, care si el o fi simtind mai tot timpul
    ca innebuneste:)

    Nu esti singur. Si meriti sa te bucuri. Existi, esti tu.

  2. Multumesc!…adm

  3. Noi doi am vorbit candva despre inotatul in miere. Lupta cu propriul interior asa se desfasoara atunci cand perceptia iti este afectata de ceea ce tu nu poti stapani, afectata de micimile de jur-imprejur. Trebuie sa te lepezi de ele si sa iti indrepti privirile si gandurile spre in sus. Acel ” sus” care exista in tine, dar care asteapta sa il doresti si tu prezent in constiinta ta. Cineva iti spune inaintea mea ca nu esti singur. Cum sa fii singur, Andrei? Doar ai uitat… Atat. Aminteste-ti.

  4. Tu ai dreptate, draga Sonia… Ai avut dreptate, cam intotdeauna… Greul sufletului imi cam mototoleste picioarele…si asta ma doare…
    adm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: