S-a dus si anul acesta…   Leave a comment

Marti, 01 noiembrie 2011

Ora 9:25:58 AM GMT

Bucuresti

S-a dus si anul acesta…

Incet, pe nesimtite, zilele se scurg una dupa alta, abia respirind… Se duce si anul acesta. Nu ramine nimic in urma lui… Tristete si zat de cafea uscata… Aerul miroase altfel, parca, ceva mai curat si mail impede… Nu-mi pot aminti pe unde mi-au ramas gindurile. Asa frinte cum le-am lasat… Mi s-au surpat cam acum un am de zile, pe la sfirsitul anului trecut… Si au ramas acolo intepenite in cristalizarea iernii trecute… Imagini disparate, frinte, incovoiate imi apar ori de cite ori ma gindesc la decembrie trecut…

Acum mai am o luna si ma despart definitiv si de acest an, care dispare pe nesoptite, pe adormite… Sufletul nu ma mai doare. S-a oprit sa-si traga sufletul asa – pentru o clipa – o clipa mai lunga, mai apasatoare, mai aproape de intelegere si impacare… Ceva nemultumiri interioare ma mai macina, undeva ingropate pe fundul marii. Dar de comun accord am stability sa nu ne mai deranjam pentru o perioada de timp… Sa ne menajam introspectiile, macar pina la aparitia primei zapezi… Dupa aia, om mai vedea noi… Om mai vedea… Astept primele ninsori cu o emotie nealterata de mai bine de 50 de ani… Nu s-a schimbat nimic in asteptarea asta a mea… Nu s-a schimbat nimic, cu adevarat important… pastrez chiar si saculetul cu lacrimi, pentru a le avea la indemina atunci cind cerul se va indura sa ninga… sa ninga intr-o tristete serioasa, intr-o tristete linistitoare si putin inghetata… Astept… Nu am mai desenat demult. Nu mai am stare… Nu mai sint atras de exprimarea grafica, de ideografie… Oricum nu prea mai sint atras cam de nimic important… Levitez in jurul axei, minunindu-ma cit de lipsit de confuzie sint, atunci cind ma gindesc la zilele ce vor sa vie…

Din cind in cind, de afara imi razbate cite un croncanit de corb, mare, negru, flamind… Poate isi cauta iubirea, sau niscaiva urme de mincare… Acum este greu si pentru el… Este frig si gri…Acum este sfirsitul toamnei unui an nenorocit si blestemat… Si mine va fi sfirsitul unei toamne nenorocite si blestemate…si poimiine… si tot asa…

Incet, pe nesimtite, zilele se scurg una dupa alta, abia respirind… Se duce si anul acesta. Nu ramine nimic in urma lui… Tristete si zat de cafea uscata… Aerul miroase altfel, parca, ceva mai curat si mail impede… Nu-mi pot aminti pe unde mi-au ramas gindurile. Asa frinte cum le-am lasat… Mi s-au surpat cam acum un am de zile, pe la sfirsitul anului trecut… Si au ramas acolo intepenite in cristalizarea iernii trecute… Imagini disparate, frinte, incovoiate imi apar ori de cite ori ma gindesc la decembrie trecut…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: