SECTIUNEA 12_”Preocuparile Popoarelor”_Alegoria Graphika_”POEMELE lui Traian BASESCU”_Poemul Sapte…   Leave a comment

Confuzia aceea a identităţilor a atins culmea într-o noapte cu vînt, cînd dădu peste Patricio Aragonés suspinînd înaintea mării, învăluit în boarea înmiresmată de iasomie, şi-l întrebă cu îndreptăţită nelinişte dacă nu cumva îi puseseră omag în mîncare fiindcă mergea împleticindu-se, bătut parcă de un vînt necruţător, iar Patricio Aragonés îi răspunse că nu, domnule general, se întîmplase ceva şi mai rău, căci sîmbăta trecută încoro­nase o regină de carnaval şi dansase cu ea primul vals, şi acum nu mai găsea portiţa de a scăpa din amintirea aceea, fiindcă era cea mai frumoasă fată de pe lume, din cele care n-au fost făcute pentru unul ca mine, domnule general, numai dacă aţi vedea-o, dar el îi răspunse cu un oftat de uşurare, ce dracu’, astea-s chestii care li se întîmplă bărbaţilor cînd sînt în mare lipsă de femei, propunîndu-i să i-o sechestreze, după cum făcuse cu atîtea femei încîntătoare care-i ajunseră ibovnice, ţi-o vîr eu cu forţa în pat, cu patru soldaţi care s-o ţină de picioare şi de mîini pe cînd tu te înfrupţi după pofta inimii, la naiba, cu vîrf si îndesat, zise, pînă şi mironosiţele se zbat ca turbatele la început, iar apoi te imploră nu mă lăsaţi aşa, domnule general, ca un biet fruct văduvit de sămînţă, însă Patricio Aragonés nu voia aşa ceva ci şi mai mult, voia să fie iubit, căci fata asta ştie cum stau lucrurile, domnule general, o să vedeţi şi dumneavoastră c-o să înţelegeţi cînd o veţi vedea, şi atunci el l-a îndemnat întru uşurare s-o apuce pe cărările noptatice care duc la încăperile concubinelor lui şi îngăduindu-i să se folosească de ele ca şi cum ar fi el însuşi, asaltîndu-le în mare grabă şi fără să-şi lepede hainele, iar Patricio Aragonés se cufundă de bună credinţă în cloaca aceea de iubiri de împrumut, socotind că avea să-şi înfrîneze astfel patima, dar dorinţa-i era atît de arzătoare că uneori uita condiţiile împrumutului, se desfăcea distrat la şliţ, se pierdea în amănunte, se lovea din neatenţie de pietrele ascunse ale femeilor mai puţin darnice, le smulgea suspine adînci şi le făcea să rîdă uimite în beznă, mare hoţ, domnule general, îi spuneau, sînteţi tot mai nesătul cu toţi anii pe care-i aveţi, şi de atunci nici unul din ei şi nici una din ele n-a mai ştiut care din copii era fiul cui, deoarece şi copiii lui Patricio Aragonés, ca şi ai lui, se năşteau la şapte luni. 

TOAMNA PATRIARHULUI – Gabriel Garcia MARQUEZ

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: