BLESTEMUL LINISTII ZAPEZILOR…   2 comments

Simbata, 11 februarie 2012

Ora 9:08:12 AM GMT

Buda, judetul Vilcea

BLESTEMUL LINISTII ZAPEZILOR…

A inceput sa ninga din nou. Molcom, rarefiat, linistit. M-am trezit oarecum agitate, nemultumit de greutatea noptii pe care am petrecut-o intr-o atmosfera relative agitate… Ca de obicei, primul lucru pe care il fac dimineata, la trezire, mi-am aprins o tigara, am tras un fum prelung, in adincul pieptului si mi-am asezat privirea de-alungul gemului inghetat… Afara, a inceput sa ninga din nou… Molcom, linistit, rarefiat… Am fumat si am privit lung, lung si adinc in dimensiunea permisa de vederea din fata casei… Si ma intrebam: Atita alb si atita liniste, inca, neviscolita… Ninge, si iar ninge… Ninge a o lunga si inaltatoare spovedanie… Am incercat sa-mi adun gindurile. Sa imi construiesc o stare de neliniste vie… In zadar!… Linistea ma cuprindea, ma invaluia in aburul ei de blestem de zapada…

In departare, fuioare de fum se risipeau inspre tariile cerului lasat peste dealuri si munti indepartati… Si, ca-ntr-o imensa cupola construita pe o resemnare, nu straina de ginduri aduse de departe, ma astepta, albul unei stari de rabdare nedisimulata… Prin tara, deznadejdea isi croia drum, acoperindu-ne pe toti, indurerindu-ne peste masura, peste asteptari… Zilele trecute priveam la televizor si incercam sa inteleg grozavia care ne-a acoperit nemilos, deopotriva suflete si trupuri… batrini si tineri, laolalta, uniform si profund…

Fara pic de regrete, fara pic de regret, am renuntat ingropindu-mi adinc in suflet orice nevoie legithima de a evada… Nu am unde. Nu-mi imaginez unde as putea evada. Nu mai simt nevoia unei evadari, nici macar spectaculoase… Ramin unde sint acum… Fara sa incerc sa-mi creionez menthal scenarii de mai bine… Mai bine nu se mai poate. Mai rau… da!…

Ramin insingurat, cald in interior si respingator la idei de schimbare. Atita timp cit nimic nu se mai poate schimba, atita timp cit perceptia mea se incapatineaza sa moara, nevoile legithime de a evada in spatii mai molcome se poticnesc, icnesc si cedeaza nervos… Este foarte greu sa te obisnuiesti sa traiesti in limite normale in teritorii fara ploi, pirjolite de un soare bolnav de iulie neschimbator… Nu mi-am incuiat nevoia, dar nici nu i-am dat posibilitatea sa aleaga intre libertate si libertatea de a muri… Asta este. Gindul nu mi-l pot subjuga nevoii. Gindul impreuna cu durerea pasesc la unison lasindu-am de multe ori, de cele mai multe ori fara suflare, fara speranta… ma intreb de ce trebuie sa scriu, toate acestea si raspunsul nu ma multumeste… Pentru ca nu vrea. Nu-i sint important. Iar unei entitati neimportante, nimeni pe lumea asta nu se inghiesuie sa-I raspunda… Fara pic de regrete am renuntat la orice nevoie legithima de a evada din supa asta smintita in care sint obligat sa traiesc de mai bine de 22 de ani…

A inceput sa ninga din nou. Molcom, rarefiat, linistit. M-am trezit oarecum agitate, nemultumit de greutatea noptii pe care am petrecut-o intr-o atmosfera relative agitate… Ca de obicei, primul lucru pe care il fac dimineata, la trezire, mi-am aprins o tigara, am tras un fum prelung, in adincul pieptului si mi-am asezat privirea de-alungul gemului inghetat… Afara, a inceput sa ninga din nou… Molcom, linistit, rarefiat… Am fumat si am privit lung, lung si adinc in dimensiunea permisa de vederea din fata casei… Si ma intrebam: Atita alb si atita liniste, inca, neviscolita… Ninge, si iar ninge… Ninge a o lunga si inaltatoare spovedanie… Am incercat sa-mi adun gindurile. Sa imi construiesc o stare de neliniste vie… In zadar!… Linistea ma cuprindea, ma invaluia in aburul ei de blestem de zapada…

La ce ma astept?… La nimic spectaculos. Chiar nu ma astept la nimic care sa ma convinga ca ceea ce fac nu fac bine, sau nu fac rau… Traiesc rectiliniu si uniform, nemaiasteptind NIMIC de la NIMENI… Doar Blestemul Linistii Zapezilor, ma mai cheama din cind in cind, cu soapte reci de Intelegere Resemnata si tacuta…

Anunțuri

2 responses to “BLESTEMUL LINISTII ZAPEZILOR…

Subscribe to comments with RSS.

  1. Iti tulbur linistea cu un salut cald, ca un ceai negru cu un strop de lapte…

  2. multumesc,draga prietena…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: