ALBUL CONTEMPORAN…   2 comments

Simbata, 11 februarie 2012

Ora 10:38:46 AM GMT

Buda, judetul Vilcea

ALBUL CONTEMPORAN…

Intoarcerea la primele senzatii de rece, dar si la sentimentele cuibarite in adincul inimii, acum in mijlocul iernii, ma scufunda nemilos intr-o traire de regres si parere de rau… Imi petrec mai tot timpul gindindu-ma la ultimii mei ani, traiti intr-o nebunie alba, de spital… Iuresul aducerilor-aminte, seamana cu sulurile albe de zapada nemiloasa ce-a acoperit fara regrete pamint si oameni… Nu ne trebuia,acum, chinul ingroparii in alb. Nu aveam nevoie de el. Nu ne lipsea. Asa cum nu ne lipsea nici deznadejdea turnarii in forme unice de christal inghetat a sufletelor noastre chinuite… Imi este frig, numai gindindu-ma la intinderea nesfirsita a iernii ce ne-a acoperit… De parca, toate lucrurile mergeau bine, si ca o schimbare de ton si mers, simfonia suierata a ninsorii venea sa ne completeze durerea nemarginita a singuratatilor neimpartasite… Naluci in glugi albe vin de nicaieri si se duc smintit inspre nicaieri… se duc invirtindu-se ametitor, dansind extravagant, delirant… obsedant…

Ninge. Ninge marunt si rece. Ninge din suflet in suflet. Si parca imi pare rau, ca nu incep sa ning si eu, tot asa, marunt si rece… Ninge… Ninge…

Nu cred in minuni. Cred in puterea rabdarii. Cred in puterea intelegerii sincere, profunde si albe. Exista intelegeri gri, asa cum exista intelegeri necerte de culori incerte… Asa cum albul a acoperit toata puterea intelegerii ochilor mei, tot asa fire solide de nemultumire imi curenteaza perceptiile din ce in ce mai obosite… De mult timp nu am mai avut stare sa scriu. Demult nu mi-am mai gasit energiile pentru a desena, pentru a ma exprima graphic… Ori toate aceste renuntari, adunate la un loc, mi-au generat nemultumiri si mai mari, nelinisti si mai profunde… Ma caut si nu ma regasesc. Ma caut intr-un zadar din afara puterii rabdarii. Ma caut febril, ma caut ascuns… Imi caut albul personal… Nu cred in minuni, asa cum nu cred in facil…

Ninge. Ninge marunt si rece. Ninge din suflet in suflet. Si parca imi pare rau, ca nu incep sa ning si eu, tot asa, marunt si rece… Ninge… Ninge…

Si ninge neostoit, ninge a inceput de vesnicie. Ninge ca-ntr-un desen, imaginat, fara linii si frontiere, fara amintiri, fara definitii, fara culoare… Niciodata nu a nins atit de profound cum ninge astazi, in izolarea obligata in care traiesc. Direct de afara, direct dinlauntrul inaltimii cerului ninge contemporan, ninge definitiv…

De luni bune ma simt obosit peste masura. Obosit pe de-a-ntregul fiintei… Lupt din rasputeri, lupt nervos, lupt pina dincolo de extenuare cu aceasta perfida stare care m-a impresurat de mai bine de sapte luni de zile… Partea cea mai proasta este aceea ca nu inteleg, cine s-a infiltrat in subconstientul meu. Cine anume. Cum arata?… Si de ce a avut nevoie de inlauntrul meu pentru a-si duce pe mai departe fiintarea… proprie.

M-am plimbat un pic prin santier. Asa am simtit nevoia. Starea de spirit straina s-a tinut dupa mine… Chiar daca as fi alergat, raul s-ar fi tinut dupa mine ca o umbra de o alta umbra… Afara vremea s-a infrumusetat cu multa grija. Imbietoare si sentimentala cu o stiu, m-a purtat cu atentie de-alungul pasilor… Mingiiere de vinticel de primavera in toiul verii… Companie placuta generatoare de amintiri la fel de placute. De fapt amintirile mele traiesc in acelasi timp cu momentele actuale. Toate adunate la un loc genereaza spectacole fantastice de emotii netinute de nici un fel de friu… Cit de vechi imi suna acest cuvint; Friu… Friul care da drumul mormanelor de amintiri in cascade stravezii…

Desenul scrisului l-am inceput acum citeva zile. Astazi il continui, ceva mai linistit si cu mult mai odihnit… Astazi scriu ceea ce trebuia scris de acum trei zile. Soare, visare si scris neostoit… Astazi scriu impins de o speranta alba. Miine am sa ma simt mai bine. Astazi scriu si incerca ceva mai tirziu sa si desenez ceva fara un subiect neaparat inteles…Oarecumva, am reusit sa-mi sterg sila trairii de pe haina simturilor romanesti. Educat fiind pe aceste paminturi grase, dar nerespectate, sila o percep adinc in fundul ficatului golit de bila scirbos de galbena si de suparatoare… Astazi oboseala chronica m-a invoit pentru o scurta permisie cu iz militar vechi…

Ninge. Ninge marunt si rece. Ninge din suflet in suflet. Si parca imi pare rau, ca nu incep sa ning si eu, tot asa, marunt si rece… Ninge… Ninge…

Si ninge neostoit, ninge a inceput de vesnicie. Ninge ca-ntr-un desen, imaginat, fara linii si frontiere, fara amintiri, fara definitii, fara culoare… Niciodata nu a nins atit de profund cum ninge astazi, in izolarea obligata in care traiesc. Direct de afara, direct dinlauntrul inaltimii cerului ninge contemporan, ninge definitiv…

2 responses to “ALBUL CONTEMPORAN…

Subscribe to comments with RSS.

  1. Nu stiu cat de alba iti e mangaierea pe care ti-as darui-o, insa e molcoma si usoara. Cu drag, pentru un prieten drag…

  2. multumesc…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: