Scrisoare catre Maria ORZATHA…   3 comments

Asa este. In Rm Vilcea am fost prieten cu Radu si Sanda Manciulea, cei care stateau la parter in blocul acela de patru etaje din cartierul Ostroveni…

Mergeam la ei in invoiri, ascultam muzica la magnetofon si beam vodka, multa vodka…

Mai cintam si la chitara din creatiile mele de atunci… Ei mai aveau un coleg, care se numea Marius Titu…Multe amintiri ma leaga de cei trei. Erau detasati de la Brasov, si lucrau la ridicarea terasamentului caii ferate de pe valea Oltului…Au lucrat si la Voineasa…

Din cite stiu eu, Radu Manciulea s-a stins din viata si asta demult, prin anii ’80… De Marius Titu nu mai stiu chiar nimic… Eu am trecut in rezerva la sfirsitul anului 1981, in luna octombrie. Pe 26 octombrie 1981, am trecut in rezerva iar la 31 octombrie 1981, se nastea baiatul meu, Bogdan… Ce repede au trecut anii…parca nici nu au fost …au trecut , au ramas amintirile si dulcele gust al tineretii spulberate in vint…

Inca de la terminarea Institutului MILITAR, am fost repartizat la o unitate militara in Bucuresti, cea la care facusem stagiul si unde spuneai tu ca ai venit odata sa ma vizitezi…

Ce demult s-au intimplat lucrurile acestea si parca ce aproape imi sint de constiinta realitatii…

Dupa trecerea in rezerva am lucrat in constructii la o intreprindere din Bucuresti…si asta pina aproape de revolutie…prin 1989…Am fost si la revolutie, dar nu imi place sa vorbesc despre acele amintiri…Eroii, dupa mine sint cei ingropati in pamint, si nu noi cei care am ramas dupa ei… Asa cred  eu…

Intre timp, mi-am trait viata cu bune si cu rele, ca noi toti…Bogdan a crescut…Acum in octombrie implineste 30 de ani. Este plecat in strainatate de trei ani… Vorbim curent la telefon. In 2009, in decembrie am fost impreuna cu mama lui la el, in Italia…Am stat vreo 11 zile si ne-am simtit bine… Am sa-ti atasez citeva poze cu el din acea calatorie…

La Babadag, am lucrat cu firma mea de constructii, prin anii 2000 – 2001, la Centru le Recuperare, neuropsihica _ Babadag…Am lucrat la reabilitarea cladirii spitalului… Veneam des in orasul Babadag…Si la un moment dat l-am chiar indragit…asa micut si sarman cum era… Avea un parfum al lui aparte…si oamenii aveau o caldura proprie definitorie aparte…Deh!!…Amintiri , amintiri…

Desi merg destul de des in Rm.Vilcea, nu m-am mai intilnit cu fostii mei colegi…Si Corina si-a pierdut tatal, in anul 2004…Mai traieste doar mama ei, si bineinteles rudele sale…Corina face parte dintr-o familie foarte numeroasa, cu multi unchi si matusi, veri … Acum Corina este plecata in Germania, lucreaza la un hotel de pe o insula din nordul Germaniei. Insula se numeste Borkum…este plecata deja de trei luni si mai are de stat inca trei luni… Mi-e dor de ea. Mi-e dor si de Bogdan… Mi-e dor de amintirea vietii tineretilor mele… ma bucur ca am ajuns – si asta gratie tie – sa comunicam dupa atitia ani… Imi face placere sa depanam amintiri din trecutul nostru de tineri adolescenti…

Deja ma bucur de raspunsul tau…

Cu drag te sarut,

andrei

NB: Pozele cu Bogdan sint facute in Italia acum 2 ani…

acelasi,

andrei

Anunțuri

3 responses to “Scrisoare catre Maria ORZATHA…

Subscribe to comments with RSS.

  1. Ceva launtric ,nu stiu ce,m-a indemnat sa intru pe blogul tau.Printre titluri vad’Scrisoare catre Maria Orzata’…o sageata a trecut prin sufletul meu,m-am bucurat enorm.Am recitit ceea ce noi ne-am transmis prin mail.Ce mai faci Andrei,esti bine?Vera este reala?Inca nu ai pierdut spiritul aventurier! Ma bucur daca iti este bine! Cu drag ,Maria te saruta!

  2. *Buna Maria… Vera este cit se poate de reala…Nici eu nu-mi revin dupa reintilnirea dupa 40 de ani…Nici eu…Acum sint in Grecia alaturi de ea..M-am mutat de putin timp intr-o garsoniera pe care am inchiriat-o acolo… Locuiesc impreuna cu Vera, la Xanthi, undeva in nordul Greciei… Sint de aproape 2 luni aici…* Ar fi multe rau de povestit…La garsoniera nu am inca internet…De aceea intru mai rar, pina ma conectez… Acum iti scriu de pe PC-ul Verei…sint la ea acasa… Vera acum este in Romania, a murit mama ei…Eu am ramas singurel…cu cele doua case… Simbata trebuie sa se intoarca… *Poveste lunga, de film, lung… Relatiile mele cu Corina s-au racit foarte mult in ultimii ani…astfel incit la prima mica ciocnire, am hotarit sa plec pe drumul meu…numai de mine stiut…numai de mine cunoscut…numai de mine inteles… Rm.Vilcea nu imi spune nimic, decit cele doua rani ramase in pami8ntul de acolo…mormintele tatalui si mamei mele…Atit… De Vera am dat intimplator pe internet…* Mi-a fost colega de liceu, 4 ani la Sibiu…ea la speciala de chimie…eu la o clasa paralela de real… Ma bucur ca mi-ai scris…si la rindu-mi ma bucur sa iti raspund… Am sa mai revin…

    Cu drag, andrei

    În data de 14 martie 2013, 19:46, Insomniile lui Andrei Свири́дов MITUCA…

  3. Buna Andrei! Te caut de ceva timp, dar abia acum am aflat unde esti. La multi ani! Daca ai receptionat semnalul vom comunica, dar pana atuci iti doresc pace sufleteasca si multa sanatate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: