Archive for Septembrie 2013

Dilema CREATIEI…   Leave a comment

Dilema CREATIEI_01 Dilema CREATIEI_02 Dilema CREATIEI_03 Dilema CREATIEI_04

Anunțuri

Dincolo de Intelegerea Viselor…   Leave a comment

Dincolo de Intelegerea Viselor_01 Dincolo de Intelegerea Viselor_02 Dincolo de Intelegerea Viselor_03 Dincolo de Intelegerea Viselor_04 Dincolo de Intelegerea Viselor_05 Dincolo de Intelegerea Viselor_06

K-Pax sau Pentagramma Fi…   Leave a comment

K-Pax_01 K-Pax_02 K-Pax_03 K-Pax_04 K-Pax_05

Sufletul APEI…   Leave a comment

Sufletul APEI_01Sufletul APEI_02Sufletul APEI_03Sufletul APEI_04Sufletul APEI_05

KALEIDOSCOPE…   Leave a comment

Kaleidoscope_01aKaleidoscope_02aKaleidoscope_03aKaleidoscope_04aKaleidoscope_05aKaleidoscope_06aKaleidoscope_07aKaleidoscope_08aKaleidoscope_09aKaleidoscope_10aSemnatura mea_02_31.07 copy

D.S. Merejkovski – ROMANUL lui Leonardo Da Vinci sau INVIEREA ZEILOR…   Leave a comment

Nu am nevoie de REALITATE_01Spre dimineata vifornita prinse noi puteri. Calauza refuza sa plece la drum, sustinind ca pe o asemenea vreme nu dai nici un ciine afara. Leonardo a trebuit sa mai ramina o zi.

Neavind ce face, se apuca sa instaleze in hogeacul cuptorului de la bucatarie o frigare de inventie proprie, care sa se invirta singura, o roata mare cu lopetele amplasate oblic, pusa in miscare de curentul de aer cald din cos, care, la rindul ei, punea in miscare frigarea.
– Bucatarul care poseda o asemenea frigare n-are a se teme ca se arde friptura, caci temperatura aerului ramine mereu aceeasi: cind creste, frigarea isi va spori rotatia, cind scade, o va incetini, explica Leonardo, spre uimirea celor de fata.
Si aceasta frigare automata o instala cu aceeasi dragoste si inspiratie cu care construia aripile omenesti.
Si tot acolo, in odaie, messer Niccolo, explica tinerilor sergenti din artileria franceza, niste jucatori inveterati, o regula descoperita, chipurile, prin intermediul matematicii superioare, care, permitindu-i sa mearga la sigur, biruia toanele „tirfei de Fortuna”, cum binevoi sa se exprime.  Expunea regula inteligent si cu elocinta, dar de cite ori incerca s-o puna in practica, pierdea regulat, spre nu mica lui mirare si bucuria rautacioasa a ascultatorilor. Ce-i drept, se consola cu ideea ca a comis, probabil, o eroare in aplicarea acelei reguli fara gres.
Jocul lua sfirsit cu o explicatie nu tocmai placuta pentru messer Niccolo. Cind veni vremea sa achite pierderea, se constata ca punga ii era goala si ca jucase pe datorie.
Nu am nevoie de REALITATE_02In aceeasi seara, tirziu, sosi, insotita de o droaie de slugi, paji, grajdari, bufoni, harapi, de tot felul de vietati de amuzament si nenumarate lazi si baloturi cu bagaje, preainalta cortesana venetiana, „superba tirfa”, Lenna Griffa, care odinioara, la Florenta, era gata sa cada victima Sfintei Osti de mici Inchizitori ai lui Giralomo Savonarola.
Cu vreo doi ani inainte, luind exemplu de la multele sale colege de mestesug, monna Lenna parasise viata lumeasca si, ca o Magadalena pocaita, se tunsese calugarita, pentru ca dupa aceea sa urce pretul in vestita Carte cu tarifele curtezanelor sauComentarii folositoare strainului de vaza, cu specificarea pretului fiecarei curtezane din Venetia, cu ce are mai de seama adaugindu-se si numele codoaselor. Din gluga monahala tisnise un fluture stralucitor si Lenna Griffa incepu sa urce vertiginos. Si dupa obiceiul curtezanelor de inalta clasa, mammola venetiana, „papusica” strazii, isi compusese un bogat arbore genealogic, din care reiesea ca este nici mai mult, nici mai putin decit fiica nelegitima a cardinalului Ascanio Sforza, fratele stapinitorului cetatii Milanului.
Tot cam pe atunci Lenna ajunsese amanta principala a unui cardinal girbovit de batrinete si cazut in mintea copiilor, dar nemasurat de bogat. Pe acesta se grabea acum Lenna Griffa sa-l intilneasca, preferind frumoasei Venetii, orasul Fano, unde o astepta batrinul monsignore, atasat pe linga curtea lui Cesare Borgia.
Hangiul era in mare incurcatura: sa refuze a-i da adapost unei persoane de vaza ca „preacucernicia-sa”, amanta unui cardinal, nu, asta n-ar fi indraznit, dar nu avea nici o camera libera. Pina la urma se invoi cu negustorii din Ancona, care in schimbul unei reduceri de pret la nota de plata, acceptau sa doarma in covalie, cedind dormitorul lor suitei ce o insotea pe preainalta curtezana. Pentru Lenna insa hangiul ii cerea lui messer Niccolo sa-i cedeze camera pe care o imparteau tuspatru, el si cavalerii francezi de la Yves d’Allegre, propunindu-le sa doarma laolalta cu negustorii in covalie.
Niccolo se facu foc, intrebindu-l pe hangiu daca e in toate mintile. Oare isi da seama cu cine are de a face? Cum de-si permite asemenea obraznicii cu niste oameni respectabili ca ei si asta, pentru a-i intra in voie primei tirfe intilnite? Interveni insa hangita, o femeie bataioasa, nelegata la gura de felul ei, „care nu-si amanetase limba la jidov”, cum se zice prin partea locului. Ea ii aminti lui messer Niccolo ca inainte de a face scandal si a-l da pe hangiu in tarbaca, ar fi cazul sa-i plateasca ceea ce consumasera in chip de hrana, el si slugile sale, precum si cei trei cai din grajd, neuitind cu acest prilej nici sa-i restituie si cei patru ducati, pe care sotul ei, inima caritabila, i-a imprumutat inca de vineri, azi saptamina. Apoi ceva mai incetisor, ca si cum ar fi vorbit cu sine insasi, totusi destul de tare ca s-o auda toata lumea, ura sa le stea in git cozonacii de Pasti tuturor haimanalelor si escrocilor care bat drumurile, dindu-se drept domni de seama, dar care isi duc traiul pe daiboj si pe pomana, ba si fudulindu-se inaintea omului de treaba, de nu le mai ajungi la nas nici cu prajina.
Intr-un fel sau altul trebuie sa fi fost un strop de adevar in spusele femeii, cel putin asa era impresia, caci, pe neasteptate, lucru de mirare pentru toti citi erau de fata, Niccolo se domoli si pleca fruntea sub privirile ei sibilice, chibzuind probabilcum sa dea inapoi pe cit mai onorabil.
Nu am nevoie de REALITATE_03Intre timp slugile incepusera sa-i care afara lucrurile iar uriciunea de maimutica, favorita madonnei Lenna, care aproape ca inghetase in timpul prelungitei calatorii, cu o mutrisoara inca jalnica, sari pe masa de lucru si prinse a topai printre manuscrisele, penele si cartile lui messer Niccolo, dintre care nu lipseau Decadele lui Titus Livius si nici Vietile oamenilor de seama de Plutarh.
– Messere, i se adresa atunci Leonardo, zimbind fermecator, daca n-ati avea nimic impotriva sa impartim amindoi odaia de dormit, as considera drept o mare cinste pentru mine de a va face un atit de neinsemnat serviciu.
Niccolo se intoarse oarecum mirat, se rusina si mai tare, dar numaidecit se stapini, multumind cu demnitate.
Se retrasera in camera lui Leonardo unde artistul se ingriji sa puna la dispozitia colocatarului patul cel mai confortabil.
Cu cit il observa, cu atit omul acesta ciudat i se parea mai simpatic si mai interesant.
Il chema Niccolo Machiavelli si era secretarul Consiliului Celor Zece al Republicii Florentine.
Leonardo isi declina si el numele, aratind functia si titlul detinute la curtea ducelui de Valentino. Si ei statura de vorba deschis si cu usurinta proprie unor oameni cu totul deosebiti, singuratici si dedati contemplatiei.
Semnatura mea_02_31.07 copy