Archive for Mai 2011

Uciderea Focului…   Leave a comment

Uciderea Focului…

 

Turbat de dezgust si de furie…   Leave a comment

Turbat de dezgust si de furie…

 

Te UITI si CISTIGI Incontinuuuuuuuuuuuu…   2 comments

Te UITI si CISTIGI Incontinuuuuuuuuuuuu…

 

SUPRAVIETUITORII…   Leave a comment

SUPRAVIETUITORII…

 

Uitindu-ma lung dupa vara de anul trecut…   4 comments

Luni, 23 mai 2011

Ora 09:11:12 AM GMT

Uitindu-ma lung dupa vara de anul trecut…

Ingemanarea dintre Ignoranta si cunoastere… dintre Salbaticie si Cultura… Totul incepe de la demnitatea cu care ne tratam mortii… Iar noi nu-I tratam deloc… ca si cum nu ar exista. Noi nu avem morti. Sintem numai vii cu totii…

Ingimfarea cu care ne petrecem chiuind zilele si noptile ni se trage dintr-o aroganta cu care ne tratam propriile vieti imbicsite de ispite si nevoi care mai de care mai stupide si mai lenese. Spun lenese pentru ca nu am invatat de la viata ca totul este cumplit de trecator si de fara de valoare… Adevarata valoare inseamna san e respectam unii pe ceilalti, san e iubim aproapele si departele, sa fim buni, ieratatori, umili si cu frica de Dumnezeu… Ingemanarea dintre ignoranta si cunoastere… Am ajuns sa nu fim in stare san e cunoastem indeaproape… Iubirea?… Un cuvint lipsit de profunzime si traire… Singurele noastre proecupari: banii si viata desarta…Viata adunata in saci de bani si bunuri fara nici o valoare… Nu am invatat ca ploile ne spala de tot si de toate…Dar nu am invatat sa respectam ploaia, pentru ca vine de sus, din cer, de la El…

Ingemanarea dintre Ignoranta si Cunoastere… dintre Salbaticie si Cultura… Totul incepe de la demnitatea cu care ne tratam mortii… cu care ne tratam mortii…

Inutilitatea zbaterilor noastre marunte. Ohh!, dar cit de marunte. Si ochii inchisi ai unei constiinte zdrentuite, de care nun e mai pasa deloc… Ne calcam in picioare pentru NIMIC, pentru NIMICUL cel mai profound…pentru bani si avere, de care ne vom desparti fara sa fim intrebati de nimeni… Imi pling destinul si intelegerea care ma biciuieste nemilos peste perceptie si adevar… Un adevar simplu si frumos ca un rasarit de soare vessel… Continui sa cred ca simplitatea sincera a gindirii normale nu ne este harazita, nu ne este daruita in asta orinduire sociala… Poate intr-alta…Poate…

Gustul de placinta cu carne, imi va ostoii gustul de cocleala din cerul gurii, de dupa textul scris mai sus…Sau daca nu gasesc placinta cu carne imi cumpar un pic de placinta cu brinza sarata… Este cel putin la fel de buna… Trebuie sa-mi excit simturile intr-un fel…altfel simt ca imi vor muri, lasindu-am vaduv pe vecie…

Urita stare de lucruri, urit sentiment de om nemultumit. Dar oare exista ceva care sa ma multumeasca in vreun fel, pe lumea asta??..Nu stiu. Chiar nu stiu.

Eu ramin la idea mea de inceput: Ingemanarea dintre Ignoranta si cunoastere… dintre Salbaticie si Cultura… Totul incepe de la demnitatea cu care ne tratam mortii… Iar noi nu-I tratam deloc… ca si cum nu ar exista. Noi nu avem morti. Sintem numai vii cu totii…

Sintem cu adevarat vii, darn e vom continua viata prin Trecerea pe malul celalalt al riul STYX… Acest aspect ar trebui san e dea de gindit si de rumegat in fiecare bucatica de constiinta vie, care mai bate in sufletele noastre imbatrinite prea devreme…

Pe Muchie de Cutit…   Leave a comment

Pe Muchie de Cutit…

ACOPERIT de ierburi interzise…   2 comments

Duminica, 15 mai 2011

Ora 18:00:23 AM GMT

ACOPERIT de ierburi interzise…

Imi simt trupul acoperit de ierburi interzise. Dar nu interzise de oameni, ci interzise de fractiunile gindurilor mele libere. O stare de emotie negative, de ginduri intunecate si sperioase ma napadesc cu o regularitate inspaimintatoare… De ce imi vin aceste ginduri, mereu si mereu??… cu respiratii neregulate si caldute spre rece…


Am citit o povestioara scrisa de Sonja, prietena mea virtuala. M-a impresionat stilul simplu si concret de a povesti, ceva aduceri-aminte din inceputurile adolescentei sale sincere… Adolescenta, aceasta frumoasa parte a vietii noastre. Sintem destui inlantuiti in lacate nevazute care ne leaga sin e unosc intr-o sarabanda a trairii vietii in coordonate usoare, fine, respectuoase… I-am transmis parerea mea despre lucrarea sa si la rindu-mi am primit rinduri acoperitoare pentru scrisoarea mea… In general imi place sa comunic cu Sonja, cu sufletul ei, cu puterea ei de femeie – femeie… Acest aspect imi face bine si ma destinde molcom, inspre reechilibrare interioara… Cind pot raspund imediat. Spun , cind pot in sensul simtirii nevoii de a comunica immediate si necesare pe momentul respectiv…

Alteori, raspund la o distanta de citeva ore. Niciodata nu depasesc doua – trei ore… Nici nu as putea. Mecanismul relatiei noastre determina declicul pentru savirsirea raspunsului…

Feminitatea Sonjei, transpira curat printre rindurile povestirii…Atrage, imbratiseaza, inlantuieste, saruta privirile citittorului. Imi place. Imi place foarte mult. Si de ce gindurile mele interzise nu s-ar scurge in afara sistemului meu nervos, parcurgind etapa dupa etapa trepte in devenirea spre absolute… De ce oare, paralele inegale imi brazdeaza fata privirii si ma lasa – ce-i drept uneori – obosit, stors de vlaga cea mai curate de care sint capabil a o genera…

Imi simt trupul acoperit de ierburi interzise. Dar nu interzise de oameni, ci interzise de fractiunile gindurilor mele libere. O stare de emotie negative, de ginduri intunecate si sperioase ma napadesc cu o regularitate inspaimintatoare… De ce imi vin aceste ginduri, mereu si mereu??… cu respiratii neregulate si caldute spre rece… Imi simt trupul acoperit de ierburi demult interzise… Imi iau medicamentele de dimineata, cu multa apa rece. Dar imediat dupa ce le iau ramin intins pe ginduri mute, parca nemultumit de efectul lor… Parca nemultumit, parca secatuit de efecte peste efecte de stari peste stari… De tristete acoperita cu muschi de padure verde adincitha… Zilele trec una dupa alta nebanuite, debagate in seama…

Ma simt si sint singur, ca mai toata lumea din jurul meu… Fara vorbe, si fapte, fara respiratii ude, fara sperante desarte, fara perspective marunte… Ma simt si sint doar singur cu trupul acoperit de ierburi interzise… Imi vine sa plec de acasa… Imi vine sa plec, fara sa intorc capul, fara sa imi plec privirea, fara remuscari si fara regrete inutile…

Imi simt trupul acoperit de ierburi ude si interzise…


Omagiu ROSULUI…   Leave a comment

Omagiu ROSULUI…

N-avem de ce ridica Ochii…   2 comments

N-avem de ce ridica Ochii…

Mechanismele Privirii…   Leave a comment

Mechanismele Privirii…