Archive for iulie 2011
Fiecare dimineata are culoarea sa proprie. Si mirosul fiecaror dimineti difera de la o stare la alta… Dimineata asta imi miroase a levantica netrecuta de pragul unei veri intirziate…
Mi-e dor de diminetile in care ma trezeam curios de culoarea zilei ce urma sa se scurga sub pasii grabiti de nelinisti apropiate…
Pentru un moment Soarele mi-a zimbit cald si mi-a promis ca ma va ajuta sa-mi indeplinesc visul… Si eu l-am crezut. Pentru ca, Soarele nu minte niciodata.
Acum stau si astept sa ma ajute. Si Timpul este cu mine mai prietenos ca de obicei… Soarele si Timpul, sint prietenii mei, pentru o buna bucata de vreme de acum incolo…
Cit de mult imi lipseste, amintirea vremurilor traite la Sibiu si Rm.Vilcea. Nu pot suplini cu nimic acesta stare de regresie unsuroasa… Eforturi mari fac, sa-mi aduc aminte de tot ce m-a impresionat in acea perioada de viata… Eforturi mari… Dar si placuta stare de oboseala nechinuitoare…
Cit de mult imi lipseste, amintirea vremurilor traite la Sibiu si Rm.Vilcea…
In dimineata asta am vorbit cu Gabi la telefon. Fost parasutist. Acum pensionar militar. Am fost colegi de academie cu niste buni ani in urma. S-a saturat de Bucuresti ca de poame acre. Si eu la rindu-mi nu-l mai suport. Venise pentru citeva zile pentru ceva treburi. Dupa care urma sa se intoarca la el la tara, undeva pe linga Buzau, unde-si duce zilele, numarind cocorii si norii de pe cer de pe pozitia unui om care traieste la tara… Am convenit sa ne vedem zilele acestea sa mai stam de vorba… Mi-e dor de el. Eu am trecut in rezerva prin 1982, el a ramas si a facut Canalul, Casa Poporului… Dupa Lovitura de stat din decembrie 1989, a fost trecut in rezerva printr-un ordin al Ministrului Apararii Nationale de atunci… Acum traieste cautindu-si linistea si echilibrul, departe de Bucuresti…
Il inteleg. Trebuie sa ma intilnesc cu el sa mai amestecam niste cuvinte…
Astazi ma simt in retragerea mea ca un peste in intinsul oceanului planetar… Nimic nu ma deranjeaza. Nimic nu-mi face rau, dar nici bine. Fara drepresii, fara regrete, inot liber ca pasarea intinsului cerului de deasupra-mi… Astazi traiesc doar cu medicamente facute din plante subacvatice…
Placuta si fara de sfirsit senzatie de libertate, pe care nu o voi imparti cu nimeni…
Andrei s-a dorit retras pentru totdeauna din spatiul exercitiului comun imediat… De aceea a si optat pentru o retragere desenata clara siesi… Mai intii a coborit in sine, apoi prinzind curajul incercarii a coborit fara a mai privi in urma. Treapta cu treapta, retragerea lui Andrei s-a dovedit a fi vindecatoare si foarte bine venita… Fara regrete, fara simtiri dureroase, Andrei a optat pentru izolare si introspectie interioara proprie…
SUFLETUL lui Traian BASESCU_08+09+10…
SUFLETUL lui Traian BASESCU_06+07…
SUFLETUL lui Traian BASESCU_05…
SUFLETUL lui Traian BASESCU_03+04…