I hear the train a comin’

it’s rolling round the bend
and I ain’t seen the sunshine since I don’t know when,
I’m stuck in Folsom prison, and time keeps draggin’ on
but that train keeps a rollin’ on down to San Anton..
When I was just a baby my mama told me. Son,
always be a good boy, don’t ever play with guns.
But I shot a man in Reno just to watch him die
now every time I hear that whistle I hang my head and cry..

I bet there’s rich folks eating in a fancy dining car
they’re probably drinkin’ coffee and smoking big cigars.
Well I know I had it coming, I know I can’t be free
but those people keep a movin’
and that’s what tortures me…

Well if they’d free me from this prison,
if that railroad train was mine
I bet I’d move just a little further down the line
far from Folsom prison, that’s where I want to stay
and I’d let that lonesome whistle blow my blues away…..

I Walk The Line…

I keep a close watch on this heart of mine
I keep my eyes wide open all the time
I keep the ends out for the tie that binds
Because you’re mine, I walk the line

I find it very, very easy to be true
I find myself alone when each day is through
Yes, I’ll admit that I’m a fool for you
Because you’re mine, I walk the line

As sure as night is dark and day is light
I keep you on my mind both day and night
And happiness I’ve known proves that it’s right
Because you’re mine, I walk the line

You’ve got a way to keep me on your side
You give me cause for love that I can’t hide
For you I know I’d even try to turn the tide
Because you’re mine, I walk the line

I keep a close watch on this heart of mine
I keep my eyes wide open all the time
I keep the ends out for the tie that binds
Because you’re mine, I walk the line

…ne-a mai ramas, nerascolita de palide Ispite… Iar Ziua in care Ispita nu te mai imboldeste se numeste ” O singura Zi „… pentru ca toate celelalte zile care urmeaza se vor pravalii peste tine intr-o asurzitoare amagire fara mingiiere…

Atunci cind se termina Dimineata, urmeaza Prinzul aducator de Odihna cumpatata… ” Boierul cit de mic, dupa masa doarme-un PIC „… Nu?!??…

…cine ar mai indrazni sa vorbeasca astazi??… Doar, poate, vreun mos nebun uitat de toti si toate…

… caruia, nepotul needucat si arogant ii cinta, tipind din toti rarunchii:

” Oameni buni, la Reverie

De sinteti ispititi,

Ginditi-va ce Tragedie!!…

Ei trindavesc

Si lincezesc

O zi intreaga…

Apoi se-nchina

Doamnei CINA!!!”...

Cum, Curtile vechi, domnesti au fost inlocuite cu „Vile” uriase si diforme, fara utilitati practice imediate si departate, Cavalerii care populau acele stabilimente au disparut, in locul lor aparind alti „cavaleri”, pe herghelii de cai-putere zgomotoase si abrupte…

Bunele maniere s-au scurs din manusi in jargoanele vestite ale cluburilor de doua pirturi de cal transpirat de prin tirgul Bucurestilor…

…iar in ospatariile vechi, unde nu se puteau servi mici ( dintr-aceia „traditionali” ), astazi se lafaie deloc pragmatic ,pe canapele de matase rosie,  cite un palid paj, cu parinti-n Parlamentul Romaniei de carton colorat… visind la Armurile Stralucitoare care se pot cumpara de prin ‘Stambul, oricind si la orice pret…

Pentru ca Pretul, la noi a devenit o biata Paiata deocheata…

Cum tot nu mai exista Cavaleri, nici pe strada dar nici in comportamentele noastre de zi cu zi, m-am gindit ca putina aducere-aminte, drept Imagine,  nu ar strica, nici mie si nici privitorilor plictisiti de peste zi…

Atingerea Imaginii creaza Iluzia Firescului care ne-a devenit atit de strain…

Cel din Imaginea din stinga, ar pute fi oricind un „Aventurier”…

La noi, totul se invirte-n-tr-un EXCES AMETITOR… Aerul nu-si mai gaseste necesitatea in interiorul plaminilor romanilor… respiram cu o viteza cosmica, pentru ca avem – nu avem nevoie de oxigen; il dorim in toata totalitatea lui numai pentru noi, pentru noi… Politica – aceast virus R1H1N1G1H1Y1D1T1ER1-TY23F456we6345UI01001010010001010001011010010100FVGF4653hfgtr5673465-01000101110100010100010100001011FRd3e4wre45TTT6253-01– se exercita-n Exces, scandalurile, in Exces, Comisiile, in Exces, Conflictele-n Exces, Tradarile-n, Exces, Grandomaniile-n Exces, Cheltuielile de orice natura-n Exces, Invidiile-n Exces, Nepasarea-n, Exces, Funerariile-n, Exces…Nesimtirile-n, Exces, Pornografiile de orice fel, in Exces… Nevoile-n, exces… Vinam, mai mult decit putem minca… Distrugem mai mult decit putem reconstrui… Ne rugam mai mult decit avem nevoie… Bem mai mult alcool, decit avem nevoie… Ne plingem, mai mult decit ne doare…

Ne traim Complexele, in plina comunitate, excitati peste masura, gifiind a nevoi de care nu avem nevoie… Vindem tot si nu avem nevoie de Nimic. Ne tradam cu usurinta si normalitatea eliminarii dejectiilor de peste zi… Mintim cu seninatatea celei de-a doua naturi… Aderam, fara sa gindim la toate curentele neelectrice, fara regret, fara asumarea bucatilor de constiinta, atit de necesare mamiferului fara de Complexe…

Ne traim siguranta Excesului, numai pentru Noi… Nu o impartim cu nimeni…Nu o impartim cu nimeni… Excesul – ca masura definitorie a Complexului mioritic, ne-a devenit si Mama si Tata…

Am intirziat in Istorie si asta va costa, cumplit de scump Generatiile viitoare de populatii care nu vor intelege, ce-a fost in capul nostru, de i-am condamnat cu atita usurinta, la NEDUMERIRE ALBA…

Peste trairile noastre de astazi – atit de „importante” – nu se va aseza decit praful alb al Regretului Carbunelui, ce nu a mai devenit DIAMANT…