Archive for the ‘Arte Scrise…’ Category

2014 – Xanthi, GREECE – Efectul Fenomenului FaceBook – Reprezentare IdeoDigithalGraphica_06   Leave a comment

IMAGINE of FaceBook_06

Anunțuri

Daca ar fi sa renunt la Ginduri…   Leave a comment

Vineri, 06 mai 2011

Ora 08:21:24 AM GMT

Bucuresti…

Daca ar fi sa renunt la Ginduri…

Black & White_01Ploaia s-a oprit azi noapte. S-a oprit incetul cu incetul… Parca nici nu am auzit-o cind nu a mai plouat. Da, Ploaia nu a mai plouat deloc… A ramas pamintul umed, reavan in urma ei, respirind un aer curat de dimineata rece de primavera de inceput… M-am tot trezit in cursul noptii. Ba pentru a merge la bucatarie sa beau apa rece, ba pentru a mai fuma cite o tigara… La un moment dat m-am trezit si pentru o cafea. Cred ca era trei si jumatate…

Coboram din pat adormit, dar sufletul imi raminea in continuare sa se odihneasca. Sufletul meu nu simtea nevoia sa bea apa rece sau sa fumeze. Obligatoriu ma duceam spre geam sa vad daca mai ploua. Si ma linisteam vazind rotocoalele de apa tulburata in baltoacele din fata blocului… Zgomotul produs de caderea picurilor de ploaie imi linisteau sufletul invoburat de ani si ani de nelinisti, de ani si ani de dureri surde de care nu ma scapam, cuprins fiind ca intr-un carusel dement de ghinion amestecat cu ulei ars de motor diesel… Am ramas tributar placerii ploii, demult, de pe vremea copilariei petrecute la Sibiu…peste care nu pot trece cu nici un gind. Daca ar fi sa renunt la gindurile ploii, atunci mi-as produce in rau incomensurabil, un rau primordiala de uscaciune si regrate eterne…

Nu vreau si nu pot sa renunt la ginduri. Ele imi sint singurele confidente confiate. Ma apuca de mina dreapta si ma trec strazile imaginare ale copilariei trecute dar nu uitate…Servici nu mai am. Postul meu s-a desfintat in decembrie – anul trecut – si imi este tare greu sa innebunesc singur in casa, intre patru pereti, urmarind cum cade ploaia pe pamint… Urmarind sa cada cit mai completa, cit mai frumoasa si mai melancolica… As incepe sa citesc o carte. Dar nu am stare. As incepe sa scriu ceva din amintire, dar – de asemenea – nu am stare. Singura stare care a ramas lipita de mine este aceea de anu renunta la ginduri… De a nu renunta la a ma mai gindi, la a emotiona propriile-mi simturi si trairi…

Daca ar fi sa renunt la ginduri… inseamna ca as incepe sa renunt la mine… Si nu vreau asta… Nu vreau deloc…

Ploaia s-a oprit azi noapte. S-a oprit incetul cu incetul… Parca nici nu am auzit-o cind nu a mai plouat. Da, Ploaia nu a mai plouat deloc… A ramas pamintul umed, reavan in urma ei, respirind un aer curat de dimineata rece de primavera de inceput… M-am tot trezit in cursul noptii. Ba pentru a merge la bucatarie sa beau apa rece, ba pentru a mai fuma cite o tigara… La un moment dat m-am trezit si pentru o cafea. Cred ca era trei si jumatate…

Ceasul douazeci si patru fara 3 minute… OBOSEALA CHRONICA, sau Placerea Perversa de a te Distruge prin Munca…   Leave a comment

Vineri, 18 octombrie 2013

Ora 07:04:19 AM, GMT

Xanthi, GRECIA

Ceasul douazeci si patru fara 3 minute…

OBOSEALA CHRONICA, sau Placerea Perversa de a te Distruge prin Munca…

Traind in acelasi timp, in prezent, dar si in trecut, imi atrag trecutul pentru reechilibrare, pentru reorganizarea sistemului de perceptie… Desi privesc, aproape in fiecare seara la televizor, faptele realitatii, ceva organic interior ma retrimite inapoi in ani si ani demult trecuti… Nu am ce face cu realitatea noastra cretina. Nu am ce face cu blestematia ticalosiilor cotidiene… Nu am ce face cu premiile Antenei 3, de la Londra… Nu am ce face. Nu-mi trebuie nici un fel de analiza… Scriam mai demult ca pentru tot ceea ce traim astazi, noi sintem de vina, numai noi… Lumea nu era de accord cu punctual meu de vedere. Cred ca nici astazi, aceeasi lume nu este de accord…

Cui ii mai pasa cu ce este de acord lumea mea de astazi?..Cui?…

Ieri am publicat pe blogul personal un articol cu si despre SINDROMUL OBOSELII CRONICE, care a zdrobit pina aproape de desfiintare un popor, de altfel viguros, voios…si mai ales muncitor, degraba varsatoriu de energie creativa… Mi s-a parut important sa fac publice informatiile despre aceasta ticalosa maladie profund necunoscuta si teribil de fatarnica… Consider ca este foarte important sa intelegem ce se petrece cu noi din timp ce aproape toata viata noastra, politica, culturala, sociala, afectiva, ARTISTICA, este afectata de aceasta lunecoasa zgripturoaica fardata discret dar imbracata in straie de cocota moderna…evidenta…perversa, oxidata in placeri bolnave… Depasind demult granitele frivolului necesar, aceasta cocota homosexuala adinc desenata intr-un rosu dement pina si in fundul fundului ne maninca, devoreaza viata gifiind balos pina dincolo de obscen…

Mai jos redau in completare la cele descrise ieri un al punct de vedere, o alta abordare cel putin la fel de interesanta despre acest sindrom…Articolul merita atins cu Intelegerea Constienta…

Totul despre oboseala cronica… (Burn out…)

Migrene, dureri in gat, frisoane, transpiratie. O fi debut de raceala? Dar de cateva luni incoace numai racit sa fiu?! Dureri de spate puternice, dureri musculare, stari reumatice… Si analize bune….

Palpitatii, lipsa de aer, presiune la nivelul pieptului, senzatii de ghem in stomac. Sa fie probleme cu inima? EKG-ul a iesit perfect. Medicii mi-au zambit amuzati de suspiciunea mea. Si-ar fi dorit sa vada tot timpul asa rezultate de om sanatos.

Neliniste, anxietate, irascibilitate. Normal, cu asemenea sefi….

Depresie. No comment.

Am spus acum cateva zile ca o sa scriem ceva despre oboseala cronica, pentru a intelege un pic de ce unii dintre cei mai de succes colegi cad deodata din picioare. Sau pentru a nu ajunge in locul lor… Ei bine, cele de mai sus sunt doar cateva simptome care indica declansarea acesteia.

Lista poate insa continua, de la caz la caz: lipsa de elan vital, lipsa de concentrare, insomnie, reducerea performantei, a capacitatii de munca si a capacitatii de a relationa cu ceilalti. Sau cu indigestie, greturi, voma sau diaree chiar, stare de epuizare continua…

Dificil de diagnosticat, nu-i asa? Daca ai insa o buna parte din simptomele de mai sus, fii atent: poti cadea in oboseala cronica, daca asta nu s-a intamplat deja. Si asta te poate tintui la pat. Permanent. Asadar, nu-i de joaca!

TIMP DE CITIRE: 5 min. SATISFACTION: Health +10, Life +10

Nu este de mirare că asupra acestui sindrom a existat de la început o anume reticenţă in lumea medicala, fiind considerat, după caz, sindrom postviral, neurastenie sau sindrom imunitar deficient.

Definit abia la sfarsitul anilor ’80, sindromul cauzat de o oboseala intensa a fost numit amuzant „gripa yuppi-lor”, deoarece primii care au cautat remedii pentru o afectiune atat de neobisnuita la acel timp erau tineri foarte dinamici, majoritatea celibatari cu o educatie superioara si cu viata profesionala plina de exigente ridicate. Astazi, ea se poate numi foarte bine o ‘maladie a secolului XXI’.

S-a constatat ca aparitia sindromului de oboseala cronica nu depinde de varsta, de situatia socio-economica sau de rasa. De asemenea, se pare ca frecventa sa este de doua-trei ori mai mare la femei, cauza insa putand fi explicata prin simplul fapt ca femeile merg mai des la medic, cand simt o neregula in organism.

Sindromul oboselii cronice este o maladie severa din cauze mai mult sau mai putin hilare, de cele mai multe ori ignorat.

In primul rand pentru ca nu se poate stabili momentul declansarii acestui sindrom. De cele mai multe ori, se depisteaza dupa aproximativ 6 luni de la instalare;

In al doilea rand, nu exista metode de tratament cu eficienta semnificativa, intrucat simptomele fizice si neurologice sunt strans legate;

Implicatiile sociale ale bolii sunt, de asemenea, un alt factor important, adesea devastatoare, intrucat bolnavii sunt deseori nevoiti sa renunte la studii, isi pierd locurile de munca si reusesc dificil sa-si stabileasca relatii cu cei din jur.

De asemenea, familia si prietenii sunt deseori in imposibilitatea de a intelege ce se intampla de fapt cu bolnavul lor, acceptand situatia cu oarecare dificultate. Fapt pentru care bolnavul, in loc sa beneficieze de suport moral din partea celor apropiati, ajunge sa fie prins intr-un cerc vicios al frustrarii si depresiei. Depresie care cauzeaza si amplifica aceasta maladie.

Deosebit de importanta este reactia si atitudinea medicului in fata unui pacient care se plange de oboseala, mai ales in conditiile in care destul de multi dintre acestia sunt “artisti” in simulare.

Prima intrebare pe care si-o pune un medic cand pe usa cabinetului sau intra un pacient obosit, este daca nu cumva are de-a face cu un caz de lene. Frustrant pentru pacient insa.

Cauzele Oboselii Chronice…

Practic, medicii nu cunosc cauzele sindromuui de oboseala cronica. Se pare ca unele persoane dezvolta acest sindrom dupa o infectie virala sau bacteriana, dar acest fapt ramane de confirmat.

Alte teorii acuza sistemul imun, sistemul nervos, sistemul endocrin si istoria familiala. Nu exista dovezi suficiente pentru nici una din aceste teorii.

Diagnosticul sindromului de oboseala cronica este centrat pe diferentierea cauzelor psihice de cele fizice. Daca oboseala are un istoric mai scurt de 3-4 saptamani, este foarte probabil sa fie o cauza de natura fizica, si aici o importanta deosebita trebuie acordata stresului fizic, efectelor secundare ale medicamentelor. Insa daca oboseala dureaza de mai mult de 3-4 luni, ne putem gandi atunci la cu totul alte cauze, dintre care depresia, care se situeaza pe primul loc (20-30% din cazuri), urmata indeaproape de stresul social.

Ce se poate face?

Asa cum s-a mai spus, pentru sindromul de obosela cronica nu exista un tratament specific.

Se pot prescrie anumite medicamente impotriva simptomelor sale, dar este de esenta sa ne impunem si un alt stil de abordare al vietii cotidiene. Asadar sunt mai multe tipuri de masuri care trebuie luate, incepand de la paliative si terminand cu schimbari majore in viata.

Cum sa iti tratezi oboseala cronica (de la usor la dificil):

– antiinflamatoare impotriva durerilor de cap, de articulatii sau de muschi;

– uneori, medicamentele antivirale sau cu actiune asupra sistemului imunitar sunt si ele de folos (cer prescriptie medicala);

– tot cu prescriptie medicala, antidepresivele, pentru stari specifice.

– eliminarea factorilor de stres. Si pentru ca stresul negativ este o cauza cu efecte devastatoare ce duce la aparitia acestui sindrom de oboseala cronica, ideal ar fi sa se evite toate situatiile care l-ar putea provoca. Daca nu procedam astfel, toate eforturile, cautarile si tratamentele nu mai pot avea nici un cuvant de spus.

– somnul suficient si odihnitor. O data ce organismul a cedat si refuzam sa-i acordam macar un minim de timp sa se refaca, degeaba mai cerem de la el energie.

– alimentatia echilibrata. Se recomanda un mic dejun consistent, apoi sa se consume ceva din patru in patru ore, pentru a se mentine constant nivelul energetic din organism. De asemenea, sa se bea multa apa, de-a lungul zilei, pentru evitarea deshidratarii si a oboselii antrenate de aceasta.

Daca esti deja afectat de oboseala cronica trebuie sa eviti alimentele susceptibile de a determina un stres suplimentar in organism, adica: alcoolul, alimentele bogate in grasimi, cele care contin zahar rafinat, acestea putand mari nivelul de manifestare a tulburarilor respective. Din totalul caloriilor, materiile grase nu trebuie sa depaseasca 30%.

Cafeaua, ceaiul si bauturile de tip cola dau uneori un plus de energie, insa in general contribuie la amplificarea stresului, ceea ce sugereaza reducerea consumului sau chiar eliminarea lor completa. De altfel, acel asa-zis ‘plus de energie’ nu este altceva decat un rest de energie stors dintr-un organism deja epuizat. Nu ne vine nici din aer, nici din cola, cafea sau alte stimulente.

– exercitiul fizic. Am putea spune ca altceva nu ne-ar mai lipsi decat alt efort, si de data asta si fizic! Insa practicat moderat, pentru a nu provoca epuizare, exercitiul fizic usor impiedica deteriorarea conditiei generale, ajuta la oxigenarea si buna circulatie sanguina. De aici, relaxarea musculara, relaxare psihica, stimularea unei gandiri pozitive, buna dispozitie, bla bla

Asa ca, ce-ar fi ca, inainte de a petrece 2 ore in ambuteiaje catre serviciu, ne-am relaxa 10 minute dimineata plimbandu-ne de exemplu prin parculetul de langa bloc? Este o sugestie. Ideea e ca plimbarea in aer liber ne poate elibera de stress.

Oameni buni, nu luati in ras cele de mai sus. Unii au crapat din picioare pentru ca le-au ignorat. Altii se lupta de luni de zile cu simptomele, fara sa stie ce se intampla cu ei. Daca ati ajuns sa fiti afectati de asa ceva, STOP JOC. Vizitati un medic, faceti macar unii din pasii de mai sus, si s-ar putea sa va reveniti.

Apropo, daca aveti simptomele, e musai un liber de la serviciu, macar de zece zile. In care sa nu faceti altceva decat sa va relaxati (deci telefonul se arunca, televizorul se inchide, si se ia iubita/iubitul si se merge la stat la orizontala pe sezlong).

Merita, pentru ca alternative nu sunt.

Semnatura ADM_01

80 de texte…   Leave a comment

Miercuri, 16 octombrie 2013

Ora 09:06:19 AM, GMT

Xanthi, GRECIA

80 de texte…

Dimineata a inceput cuminte. Cu cafea, ceata, tigari abundente…dealuri mustind a apa pura… Am hranit unul dintre cei doi catei care s-au lipit de mine aici in Xanthi.. Pe cel mai murdar catel din lume.. Mi-a multumit scuturindu-si coada… Mi-a multumit si din privire.. Acea privire care nu incape in nici o formula de exprimare, de nici un fel…

Dimineata a inceput cuminte..

Din gind in gind revin obsedat de urmatoarea expunere… Ingemanarea dintre Ignoranta si cunoastere… dintre Salbaticie si Cultura… Totul incepe de la demnitatea cu care ne tratam mortii… Iar noi nu-I tratam deloc… ca si cum nu ar exista. Noi nu avem morti. Sintem numai vii cu totii…

Ingimfarea cu care ne petrecem chiuind zilele si noptile ni se trage dintr-o aroganta cu care ne tratam propriile vieti imbicsite de ispite si nevoi care mai de care mai stupide si mai lenese. Spun lenese pentru ca nu am invatat de la viata ca totul este cumplit de trecator si de fara de valoare… Adevarata valoare inseamna san e respectam unii pe ceilalti, san e iubim aproapele si departele, sa fim buni, ieratatori, umili si cu frica de Dumnezeu… Ingemanarea dintre ignoranta si cunoastere… Am ajuns sa nu fim in stare san e cunoastem indeaproape… Iubirea?… Un cuvint lipsit de profunzime si traire… Singurele noastre proecupari: banii si viata desarta…Viata adunata in saci de bani si bunuri fara nici o valoare… Nu am invatat ca ploile ne spala de tot si de toate…Dar nu am invatat sa respectam ploaia, pentru ca vine de sus, din cer, de la El…

Ingemanarea dintre Ignoranta si Cunoastere… dintre Salbaticie si Cultura… Totul incepe de la demnitatea cu care ne tratam mortii… cu care ne tratam mortii…

Inutilitatea zbaterilor noastre marunte. Ohh!, dar cit de marunte. Si ochii inchisi ai unei constiinte zdrentuite, de care nun e mai pasa deloc… Ne calcam in picioare pentru NIMIC, pentru NIMICUL cel mai profund…pentru bani si avere, de care ne vom desparti fara sa fim intrebati de nimeni… Imi pling drmul si intelegerea care ma biciuieste nemilos peste perceptie si adevar… Un adevar simplu si frumos ca un rasarit de soare vesel… Continui sa cred ca simplitatea sincera a gindirii normale nu ne este harazita, nu ne este daruita in orinduirea asta sociala… Poate intr-alta…Poate… Poate dup ace nu va mai exista politica cu doar contemplare… Doar contemplare…

Scrisul si concentrarea atentiei, imi oboseste peste masura perceptia… Revin si-mi spun: “Traiesc piruethe inlantuithe. Traiesc din dor in dor, din amintire in amintire. Traiesc, parca, neasteptind nimic sa se mai petreaca… Fibra sufletului imi este incremenita intr-o stare de intepeneala, fosta cindva umeda… Peste toate sentimentele si emotiile exercitate, piruethele inlantuithe imi maninca ultimile fire de energie si speranta… Nu mai sper nimic, pentru ca nimic nu se mai poate schimba in lumea noastra intunecata… Fara zimbete, fara incredere, fara apasare, imi sorb zilele, gri, de toamna gri… ceasca dupa ceasca… Cine mai crede sincer in propriul destin?… cine mai are nevoie de echilibrul comunicarii?… Cine?…”

Imi dau seama tirziu… Textul acesta poarta ordinea si disciplina numarului 80…

Cine mai are nevoie de echilibrul comunicarii?…

Cine?…

Semnatura ADM_01

INTOARCEREA LA PRIMELE SENZATII DE RECE…   Leave a comment

Marti, 15 octombrie 2013

Ora 14:35:19 AM, GMT

Xanthi, GRECIA

Intoarcerea la primele senzatii de rece…

Intoarcerea la primele senzatii de rece, dar si la sentimentele cuibarite in adincul inimii, acum in preajma iernii, ma scufunda nemilos intr-o traire de regres si parere de rau… Imi petrec mai tot timpul gindindu-ma la ultimii mei ani, traiti intr-o nebunie alba, de spital… Iuresul aducerilor-aminte, seamana cu sulurile albe de zapada nemiloasa ce-a acoperit fara regrete pamint si oameni… Nu ne trebuia,acum, chinul ingroparii in alb. Nu aveam nevoie de el. Nu ne lipsea. Asa cum nu ne lipsea nici deznadejdea turnarii in forme unice de christal inghetat a sufletelor noastre chinuite… Imi este frig, numai gindindu-ma la intinderea nesfirsita a iernii ce ne-a acoperit ignorind anotimpuri, reguli, nevoi… De parca, toate lucrurile mergeau bine, si ca o schimbare de ton si mers, simfonia suierata a ninsorii venea sa ne completeze durerea nemarginita a singuratatilor neimpartasite… Naluci in glugi albe vin de nicaieri si se duc smintit spre nicaieri… se duc invirtindu-se ametitor, dansind extravagant, delirant… obsedant…

Nu cred in minuni. Cred in puterea rabdarii. Cred in puterea intelegerii sincere, profunde si albe. Exista intelegeri gri, asa cum exista intelegeri necerte de culori incerte… Asa cum albul a acoperit toata puterea intelegerii ochilor mei, tot asa fire solide de nemultumire imi curenteaza perceptiile din ce in ce mai obosite… De mult timp nu am mai avut stare sa scriu. Demult nu mi-am mai gasit energiile pentru a desena, pentru a ma exprima graphic… Ori toate aceste renuntari, adunate la un loc, mi-au generat nemultumiri si mai mari, nelinisti si mai profunde… Ma caut si nu ma regasesc. Ma caut intr-un zadar din afara puterii rabdarii. Ma caut febril, ma caut ascuns… Imi caut albul personal… Nu cred in minuni, asa cum nu cred in facil…

Sentimentele reci de iarna nu ma parasesc nici macar pentru o clipa… Sentimentele traiesc impreuna cu gindirea si emotia laolalta… Din cind in cind, ma opresc sa-mi adun echilibrele ravasite ca inaintea unui drum anevoios, dar necesar… Tresar, deschid si inchid geamurile trairilor… Astept indreptarea vremii si a vremurilor… Betia asteptarilor care nu se vor preda niciodata… Betia depresiei asteptarilor demulte, demulte…Am o stare de ameteala neplacuta, de ceata rece ce-mi invaluie simturile, pornirile, miscarea generala… Capul imi este greu, gesturile, de plumb… Senzatia stranie de cufundare si inot prin miere de albine, demultiplicarea sentimentelor si a perceptiei realitatii care ma inconjoara… Oboseala cronica, nemultumire perpetua, frinturi de aduceri-aminte… imagini sparte…toate ma agreseaza chinezeste, tacut, dureros de perceptibil, dureros de acut, dureros de zilnic… Rar, rar de tot, normalul cu care sint obisnuit mai trece prin interiorul obosit… Trece simplu… Pleaca simplu…

Intoarcerea la primele senzatii de rece, dar si la sentimentele cuibarite in adincul inimii, acum in preajma iernii, ma scufunda nemilos intr-o traire de regres si parere de rau… Imi petrec mai tot timpul gindindu-ma la ultimii mei ani, traiti intr-o nebunie alba, de spital… Iuresul aducerilor-aminte, seamana cu sulurile albe de zapada nemiloasa ce-a acoperit fara regrete pamint si oameni… Nu ne trebuia,acum, chinul ingroparii in alb. Nu aveam nevoie de el. Nu ne lipsea. Asa cum nu ne lipsea nici deznadejdea turnarii in forme unice de christal inghetat a sufletelor noastre chinuite… Imi este frig, numai gindindu-ma la intinderea nesfirsita a iernii ce ne-a acoperit ignorind anotimpuri, reguli, nevoi… De parca, toate lucrurile mergeau bine, si ca o schimbare de ton si mers, simfonia suierata a ninsorii venea sa ne completeze durerea nemarginita a singuratatilor neimpartasite… Naluci in glugi albe vin de nicaieri si se duc smintit spre nicaieri… se duc invirtindu-se ametitor, dansind extravagant, delirant… obsedant…

Semnatura ADM_01

Impresii si Ginduri simple din Xanthi, GRECIA_01 25 aprilie 2013…   Leave a comment

Impresii si Ginduri simple din Xanthi, GRECIA_01

25 aprilie 2013

P1020979aAm fost in oras sa imi alimentez masina cu carburant…Ocazie cu care m-am si plimbat pe strazile din centrul orasului…

Mi-am cumparat o pereche de ochelari Ray Ban ( contrafacuti prin Italia…) La noi o pereche din acest soi de ochelari costa in jur de 150 – 200e.. Aici i-am gasit la numai 5e… Daca incerci sa le compari la perfectiunea cu care sint facuti, mai bine te lasi pagubas… Sint identici… Stau si ma gindesc daca cei din tara nu sint cumparati de aici cu 5e si vinduri in Romania cu 150 – 200e…

Iata un soi nou de a face comert.. Ce mai merita subliniat, nu exista o cumparatura de ceva solid, ochelari de soare, jucarie, bluza sau tricou, curea sau ceas(replica identica pina la dementa sa nu ti se faca un mic discount… Totul se tirguieste…

P1020980aM-am asezat la o masuta intr-o gradina sa beau un ceai…Si am privit roata in jurul meu…

Xanthi s-a umplut de oameni.. Terasa era plina, femei cu copii, femei fara copii, femei tinere, dar si intre doua virste…copii adolescenti, tunsi dezmetic, cu parul in toate culorile pamintului… Mosi si babe adunati in jurul vreunei mese cu cafelele in fata si inevitabilele pahare sau sticle cu apa rece… Numai ca aici, mosii stau la mese impreuna cu mosii iar babele cu babele.. Niciodata impreuna…

Aici in Grecia, este un obicei sfint…In momentul in care te asezi la masa intr-un local, sau terasa, ospatarul pina sa te intrebe de comanda iti si adduce val-virtej o sticla brumata cu apa rece…Nici nu se pune problema sa ceri tu…

P1020986aOrasul intreg, Xanthi, este un oras vechi, cindva in negura istorie ocupat de turci si mai tirziu de bulgari, in cadrul  lungilor razboaie…se prezinta europeanului deosebit de cuminte, modest, uneori saracacios…dar in nici un caz nedemn… Alterneaza constructii de cladiri noi, cu o arhitectura, de asemeni modesta, neopulenta, neostentativa, imbracate in culori pale, de bej, alb, ocru, uneori verde… Nimic nu te oboseste, nimic nu iti oboseste privirile…

Printre cladirile relativ noi si chiar noi, salasluiesc cladiri, case, lasate in paragina, dezafectate, sarmane…mai ales in zona cartierul turc.. Da, Turc…Pentru ca in Xanthi traieste de sute de ani o comunitate turca asezata aici de mai marii sultani sau capetenii de osti turce…la momentele cotropirii si siluirii pamintului grec…

Cladirile, blocurile concepute intr-un alt registru armonic de structuri si definitii arhitecturale sint obligatoriu toate dotate cu niste terase, largi, maiestoase…primitoare si totodata ocrotitoare de soarele verii grecesti… In ele locatarii in fiecare joi a saptaminii ies la un gratar…si atunci orasul intreg se umple de miasme barbare de carne fripta…de mirosuri de mirodenii, de zumzetul vorbariei atit de spumoase balcanice… In preumblarile mele cu Verra , pentru ca Verra mi-a fost si imi este in continuare ghid de nadejde, am vazut si descoperit toate secretele vietii de grec…

Ca oameni, ca popor, grecii sint deosebit de primitori, zimbarati, surizatori, calzi…desi in venele lor curge singe de la Teba…Sint iuti la minie, revolutionari, neinseuati, bruneti…parosi…dar calzi, calzi cum numai ei puteau fi… Femeile sint de toate calibrele, si mai plinute si mai firave,,,si mai tinere si mai batrine…si mai copile…

Strazile din orasul Xanthi sint relative inguste, orasul fiind construit, edificat intre mai multe coline…De fapt este inconjurat de munti rosi, batrini…uneori cheliti de vegetatie din cauza climei destule de aspre si mai ales uscate… M-am preumblat de nenumarate ori, in diferite momente ale zilei prin oras…Am facut o multime de poze…la o multime de case si cafenele…una mai interesanta decit cealalta…Acum odata cu incalzirea vremii, toate terasele s-au umplut de meseni veseli, binedispusi, guralivi…si nu numai…

Traiesc un adinc sentiment de apartenenta la aceste locuri, de parca m-as fi nascut si trait aici decind lumea… Nu ma simt singur, si chiar nu sint..M-am imprietenit cu prietenul unui vecin de garsoniera, pe numele lui: STAVROS…cu care ma inteleg intr-o amestecatura de limbi occidentale dar si orientale…Un fir de esperando ne electrocuteaza ori de cite ori ne intilnim… Este batriior, ceva poate la vreo 70 de ani…Imbracat cind in camasa putin ponosita si mototlita, dar si in costul cu vesta, tot atit de ponosit si de demult…contemporat cu tineretea lui STAVROs… Ori de cite ori ma vede ma sitriga in gura mare: ANDREA!!..si ma imbratiseaza cu caldura unei prietenii stavechi…

Ma simt bine cind ma intilnesc cu el..Si pe el il cunosc parca decind lumea…

Mai sus de vila in care am eu inchiriata garsoniera ( care bineinteles, conform bunului obicei grec are doua balcoane maricele ) troneaza cartierul rusesc…

Rusi veniti de pretutindeni…din indepartarile Mamei Rusia, s-au stabilit aici pe la inceputurile anilor 81…Atunci cind in Grecia se mai desfasurau urmarile comenzii Juntei Militare… Grecii, ca administratie si relatii internationale au avut intotdeauna relatii foarte strinse cu rusii… Ii mai leaga, de asemeni si religia…

Ortodoxia rusa si cea greaca sint impletite din vremuri stravechi…Apropo de ortodoxie, In cartierul de pe deal aproape de cel al rusilor, unde are Verra, apartamentul, la o aruncatura de bat este o biserica, unde Verra se dupa ori de cite ori se desfasoara cite o slujba cu ocazia zilelor de sarbatoare…

M-a uimit simplitatea si modestia cu care a fost edificat edificiul religios… Exact ca si intregul oras, si locasele sfinte de cult, sint curate, modeste, primitoare, neostentative, netranslucide…nerespingatoare… Preotii umbla imbracati foarte modesc, de regula in negru..cu un soi de tichie cilindrica pe cap si parul lasat lung, strins intr-o coada prinsa sub acoperamintul de pe cap…

In citeva rinduri am fost cu Vera la slujbe… In incaperea propriu zisa, cea mare, poporul adunat la slujba sta impartit in doua mari si distincte cete…Cea a femeilor, care se afla-de regula in partea stinga a altarului, iar barbatii, tinerii, copii, sint adunati in partea dreapta a altarului…Aceasta regula nu se incalca sub nici o forma sub nici un motiv… De asemeni in interiorul bisericii, lipsesc stralucitoarele nimicuri atit de prezente in bisericile romanesti…Totul este alb, curat, pe ici colo mai apar diferite insemne religioase, de altfel totul este de un strict necesar de bun simt si apropiere de Dumnezeire…

Acolo cit am stat in picioare, parca durerea genunchilor a ramas undeva afara…nici coloana nu mai supara…nici spate si nici macar capul meu atit de intortocheat… M-am simtit bine, usurat…resemnat, tacut si normal…

In fiecare Duminica Vera se duce la slujba, car e dureaza uneori si peste 2 ore… Parintele citeste ceva dintr-o carte sfinta…mai la dreapta lui un mic cor format din oameni – de obicei – in virsta cinta cintece religioase, intr-o graca veche…in limba istorica veche… Atmosfera este de pace si armonie cu tine insuti, dar si cu Cerul si Natura…

P1020995aLa un moment dat intr-o zi, pe cind ma plimbam cu Vera prin oras, am zarit o manifestatie, la care participau o multime zgomotoasa de tineri cu fetele acoperite de naframe negri… Nu li se vedea decit ochii… Erau agitate, in grupuri compacte avind in miini steaguri si benere… Vera mi-a spus ca acestia sint anarhistii greci, tinerii anarhisti greci… Fusesera scosi, mobilizati in strada de un partid de exprema dreapta… Nu au spart sau devalizat nimic…Decit scandau lozici mobilizatoare in care fascismul era adesea pomenit…

Anumiti conducatori din administratia greaca de acum erau facuti fascisti, si vinduri Cancelarului Fascist Angela Merkel… I-am privit cu multa atentie, curiozitate si chiar cu putina admiratie…

Aici in Grecia circula o vorba foarte faina la adresa relatiei incordate care exista intre Germania si Grecia… Nu le este frica de nici o criza, de nici o putere…Si taria aceasta le vine din apartenenta la o istorie cu adevarat grandioasa…la apartenenta la poporul Spartei…

Nu se simt cu nimic inferiori civilizatiei occidentale…pentru ca spun ei, Pe vremea in care germanii isi traiau istoria in salbaticia padurilor intunecate, ei, Grecii construiau Atena si Pantheonul , si dadeau lumii minti stralucite, care mai tirziu, au schimbat cursul omenirii…

Tare mult mi-a placut aceasta credinta alor…Pentru ca daca stai si gindesti lucrurile lipede asa este… Poporul grec a fost unul dintre cele mai illuminate poate din antichitate… De aici am invatat ce mult determina propria-ti istorie mersul inainte in timp, a constiintei populare… Nu se tem si nu cred ca se vor teme de occident si de masurile lui draconice, justificare prin dorinta de eradicare a crizei economice mondiale…

Mai am multe de povestit…Am sa mai revin…Acum parca ma simt nitel obosit…Ma opresc si revin mine pe firul revenirii mele ancestrale…

Imi doresc ziua cit mai cuminte si mai linistita…

Verra traverseaza Bulgaria…la ora asta.. In jurul dupa amiezii ma va suna sa imi spuna cum a ajuns la Bucuresti…de unde va pleca mai departe spre Sibiu, spre mormintul mamei sale…

Asa sa o ajute Dumnezeu!…

Asa sa ma ajute si pe mine!…

Asa sa ne ajute pe toti!…

Ce ar fi fost daca!…   Leave a comment

Ce ar fi fost daca nu m-as fi hotarit sa rup lantul?… Ce ar fi fost daca nu mi-ar fi placut sa ma cufund in mine insumi mai mult decit m-a lasat societatea bolnava in care am trait atitia amar de ani?.. Ce ar fi fost daca, nu mi-ar fi placut bautura alba fara colorant, chiar si natural?.. Ce ar fi fost daca nu mi-ar fi placut zapada si intepenirea in propria-mi incapatinare?…

Acum la Xanthi traiesc o atmosfera laptoasa din „sfircuri de cometa”… Afara, ceata a imbracat dealurile din fata casei, din fata ochilor extrem de obositi… Nu imi este dor de nimeni si de nimic…

Ce ar fi fost, daca m-ar fi ros dorul, remuscarea si mai ales iluzia parerii de rau?…

Acum la Xanthi traiesc o atmosfera laptoasa din „sfircuri de cometa”… Afara, ceata a imbracat dealurile din fata casei, din fata ochilor mei extrem de obositi… Nu imi este dor de nimeni si de nimic…

Imi este bine cu mine si asta imi ajunge…

Semnatura ADM_01

Scurta pledoarie pentru gindirea liniara…   Leave a comment

Joi, 10 noiembrie 2011

Ora 10:51:19 AM GMT

Bucuresti

Scurta pledoarie pentru gindirea liniara…

Luna noiembrie s-a jucat pina acum cu mine intr-un fel ciudat… A inceput prin a fi blinda, placuta cu miresme amestecate de frunze putrede dar si frunze vii… Colorate nesintetic, colorate natural, mi-au minunat zilele, in trepte de zece pasi numarati strident, fix… Inca mai speram sa fie o continuare a simturilor mele de asta – vara. Dar nu a fost sa fie asa… Luna noiembrie a acestuia an este ceva mai obosita, ceva mai trista si mai lipsita de ginduri luminoase…

Am coborit, pret de citeva minute bune prin curtea din fata blocului… Incepuse, deja sa burniteze, mai apasat decit tineam eu minte ceilalti ani… Aleile din jurul blocului se prezentau ude… se prezentau vii in culoare si simturi… Oamenii treceau grabiti, pe alocuri zgribuliti, dar oricum foarte grabiti si cerniti… Oamenii romani sint eminamente tristi uniform. Sint tristi ca pentru totdeauna. Nici nu au motive sa fie altfel… Un amestec de tristete umeda, friguroasa si gri, ii insotea ca o indestructibila umbra, de care ai vrea sa te desparti, uitind relele care te macina pe interior… care te sufoca si iti astupa nasul si gura, spre nerespiratie… Frig. Peste tot este frig si pomii stau cu bratele intinse spre cer ca intr-o indurata si sincera ruga… M-am asezat pe o banca, chiar daca era uda… Cine din mine mai era capabil sa simta umezeala?… Priveam, incercam sa gindesc si mai ales sa inteleg ce se intimpla cu lumea noastra… Gramezi rupte de ginduri rupte mi se perindau prin fata ochilor mintii… Nu reuseam sa articulez nici macar o biata silaba, de gindire liniara… Priveam sfichiuiala stropilor de ploaie rece de noiembrie, batind oblic tabloul unui noimbrie trist, foarte trist…

Pamintul si iarba ramasa de cu vara mi se adresa in soapte linistitoare… “ Trec toate!… Trec toate!!… Muta-ti gindurile, inchide-le!!… Intre cer si pamint , mica mea lume incearca sa patrunda sensurile de nepatruns ale pravalirii fara fund si opreliste… Intre cer si pamint… incerc sa vad orizontul luminat de sperante , care exista doar in mintea mea bolnava dupa echilibre si legi morale… Lumea intreaga se amesteca virtos, ca intr-un carusel defect, ca intr-o imensa tulumba plina doar de gunoaiele fatarniciei si minciunii fara capatii… Ploua si mie imi este putin mai bine… Si ploua si frigul ma imbarbateaza spunindu-mi ca atunci cind va ninge, se va mai incalzi putin… Norii sint tot mai aproape de pamint, sint tot mai aproape de mine… Am senzatia, ca daca as vrea, cu minimum de effort as putea pasi peste ei, cu ei… am senzatia ca as putea pluti cu ei, tot mai sus si mai sus… Am doar senzatia… Am doar senzatia…

Infrigurat imi aprind o tigara. Sorb cu nesatiu fumul adinc in plamini si ametesc prêt de doua clipe si jumatate… Ametesc, inchizindu-mi ochii si inima, si speranta si durerea si bucuria si gindirea liniara… Ma amestec cu ploaia. Si ea se amesteca cu mine… Fumul ne tine de cald… Norii, de uitare… Raul se pierde undeva intr-o urma necunoscuta…

Semnatura ADM_01

GINDURI generathe de VERRA…   Leave a comment

VERA_06_capatCa de obicei, un obicei nascut de cind m-am repatriat, din santierul italian, in fiecare dimineata , dupa cum bine stii, ma duc sa imi beau cafeaua la magazinasul din coltul cartierului uitat de lume… Si astazi, fara exceptie, am coborit cele citeva trepte ( locuiesc la parter ) din fata picioarelor si m-am indreptat catre magazinas..

Aseara ningea. Cind mi-am scos masina la plimbarea de seara, ningea chiar taricel…
Acum, dimineata zapada, se potolise din scoborirea din cer..
Am simtit in jurul meu, in aerul diminetii o atmosfera patriarhala…Tot aerul se simtea linistit, un pic, chiar ocrotitor…Ocrotitor fata de cine?…Fata de oameni, si animale…
 
In cartier la noi salasluiesc o gramada de ciini fara stapin…Amaritii sortilor…Oamenii sint si ei amaritii sortilor romane de astazi…
Dimineata m-am trezit inaintea Verrei, sau asa cred…Nu stiu. Cert este ca astazi, pentru prima oara de cind traiesc cu Verra, eu am fost acela care si-a trimis primul gind…
Dar primul meu gind s-a intersectat vertiginos cu primul gind al Verrei…
Ne-am scris si trimis gindurile in acelasi timp…
De foarte multe ori gindurile noastre se intilnesc undeva pe la jumatatea distantei dintre Bucuresti si Xanthi…
Noaptea a trecut de mine prin mine ciudata, nevorbindu-mi, ci doar plimbindu-ma printr-o ceata de cearta amestecata cu un adinc sentiment de uitare pe care il doresc cit mai virtos… Se facea ca m-am certat cu toata fosta mea familie…Dimineata i-am povestit Verrei, tarasenia, si Verra, m-a linistit spunindu-mi ca am trait o contrabalansare a subconstientului, ca intr-o stare de aparare impotriva neuitarii…Pentru ca eu, chiar vreau sa uit toata viata pe care am impartasit-o atita amar de ani cu niste oameni profund straini ( definitie data de Verra, pe care o inteleg si o accept si eu….)…
Nici acum nu-mi revin de intoarcerea spectaculoasa pe care a suferit-o viata mea, tocmai in momentul in care ma consideram iremediabil pierdut…
Am recunoscut-o pe Verra, fata-femeie, acum, care mi-a schimbat viata in si din liceu…Nu am putut s-o uit 40 de ani…
Dar cine se gindea, vreodata ca la un moment dat, ne vom imbratisa, cu vieti aproape identice si vom ramine imbratisati, jurindu-ne iubire, inteleger si credinta pina la moarte…
Nu-mi vine sa cred…Mintea imi dicteaza clar…si ma indruma, clar, dar sufletul este acela caruia nu-i vine sa creada…
Una peste alta, crede , nu crede, ii vine sa creada, nu-i vine sa creada, eu si Verra traim deja impreuna de aproape 30 de zile…
30 de zile pline ca 30 de ani paminteni…
Iubindu-ne nepamintean, timpii nostrii se masoare in unitati temporale extrapamintene…
30 de zile ca 30 de ani…si asta numai pina acum…astazi cind scriu aceste rinduri…
Imi vine sa definesc starea care ma leviteaza atent cu grija in felul descris mai jos, dupa cum urmeaza:
Cu Verra, Imi simt trupul acoperit de ierburi interzise. Dar nu interzise de oameni, ci interzise de fractiunile gindurilor mele libere. O stare de emotie pozitiva, de ginduri luminoase si sperioase ma napadesc cu o regularitate inspaimintatoare… De ce imi vin aceste ginduri, mereu si mereu??… cu respiratii neregulate si caldute spre rece…si dinspre rece spre fierbinteala cea mai placuta…

Am citit o povestioara scrisa de Vera, iubita mea. M-a impresionat stilul simplu si concret de a povesti, ceva aduceri-aminte din inceputurile adolescentei sale sincere… Adolescenta, aceasta frumoasa parte a vietii noastre. Sintem destui inlantuiti in lacate nevazute care ne leaga si ne cunosc intr-o sarabanda a trairii vietii in coordonate usoare, fine, respectuoase… I-am transmis parerea mea despre lucrarea sa si la rindu-mi am primit rinduri acoperitoare pentru scrisoarea mea… Tot Timpul imi place sa comunic cu Verra, cu sufletul ei, cu puterea ei de fata – femeie…Acest aspect imi face bine si ma destinde molcom, inspre reechilibrare interioara… Cind pot raspund imediat. Spun , cind pot in sensul simtirii nevoii de a comunica immediat si necesar pe momentul respectiv…

Alteori, raspund la o distanta de citeva ore. Niciodata nu depasesc doua – trei ore… Nici nu as putea. Mecanismul relatiei noastre determina declicul pentru savirsirea raspunsului…

Feminitatea Verrei, transpira curat printre rindurile povestirii…Atrage, imbratiseaza, inlantuieste, saruta privirile citittorului. Imi place. Imi place foarte mult. Si de ce gindurile mele interzise nu s-ar scurge in afara sistemului meu nervos, parcurgind etapa dupa etapa trepte in devenirea spre absolutie… De ce oare, paralele inegale imi brazdeaza fata privirii si ma lasa – ce-i drept uneori – obosit, stors de vlaga cea mai curate de care sint capabil a o genera…

Imi simt trupul acoperit de ierburi interzise. Dar nu interzise de oameni, ci interzise de fractiunile gindurilor mele libere. O stare de emotie pozitiva, de ginduri luminoase si sperioase ma napadesc cu o regularitate inspaimintatoare… De ce imi vin aceste ginduri, mereu si mereu??… cu respiratii neregulate si caldute spre rece…si dinspre rece spre fierbinteala cea mai placuta… Imi simt trupul acoperit de ierburi demult interzise…

Imi iau medicamentele de dimineata, cu multa apa rece. Dar imediat dupa ce le iau ramin intins pe ginduri mute, parca nemultumit de efectul lor… Parca nemultumit, parca secatuit de efecte peste efecte de stari peste stari… De tristete acoperita cu muschi de padure verde adincitha… Zilele trec una dupa alta nebanuite, debagate in seama…

Ma simt si nu mai sint singur, diferit de toata lumea din jurul meu… Fara vorbe, si fapte, fara respiratii ude, fara sperante desarte, fara perspective marunte… Ma simt si sint doar singur cu trupul acoperit de ierburi interzise… Imi vine sa plec de acasa… Imi vine sa plec, fara sa intorc capul, fara sa imi plec privirea, fara remuscari si fara regrete inutile…

Imi simt trupul acoperit de ierburi ude si interzise definitiv…

Semnatura ADM_01

2012 – profetia este reala sau falsa?…   Leave a comment

2012 – profetia este reala sau falsa?

Dupa cartea Istoria Secreta a Omenirii – vol II, aparuta in mai 2006, de Eugen Delcea.

Astru-n apa...Maya ramane in continuare o civilizatie misterioasa, aparuta din neant si cu o origine inca nedeslusita, la fel ca in cazul Sumerului, Indului sau Egiptului Antic. O civilizatie cu un calendar inexplicabil de asemanator cu cel al dacilor, cu date cosmice calculate pana la milioane de ani in trecut, deci avand cunostiinte astronomice extraordinar de avansate.
O dovada in acest sens este si calendarul, de o exactitate demna de secolul XX. Anul mayas avea 365,242129 zile, in conditiile in care actualele calcule dimensioneaza anul la 356,242198 zile. Pentru comparative, sa retinem un amanunt: calendarul Gregorian indica 365,2425 zile.

Desi extraordinar de exact, calendarul mayas se opreste in 22 decembrie 2012! Aceasta data obsedeaza omenirea de cateva secole si i s-au cautat diverse explicatii, majoritatea de esenta religioasa, mai ales ca unele pasaje ofera argumente in acest sens. Vom vedea, insa, ca Sfarsitul Timpului nu este si Sfarsitul Lumii, cum gresit s-a inteles si transmis prin Biblie. Schimbarile care se asteapta in 2012 vor modifica total viata pe Terra si omenirea insasi.
– Alexei Dimitrov, un cercetator rus, a constatat ca Luna isi fabrica atmosfera proprie, una alcatuita din compusi ai sodiului, care acum se intinde ape o suprafata de 6000 kmp.
– Atmosfera lui Marte creste rapid si se crede ca ar fi dus la defectarea lui Mars Observer, in 1997.
– Atmosfera Terrei este si ea in schimbare, in straturile superioare formandu-se un nou gaz, care nu exista pana acum iar activitatea vulcanica a crescut de 5 ori din 1875 incoace.
– Venus sufera o crestere vizibila a intensitatii luminoase.
– Campul magnetic al lui Jupiter s-a dublat iar intre planeta si unul dintre sateliti s-a format un tub de radiatie ionizata.
– Uranus si Neptun au suferit recente inversari de poli, isi maresc campul magnetic si devin tot mai stralucitoare.
– Campul magnetic al Soarelui a crescut si el cu 230% din 1901 incoace.
Academia Nationala de Stiinte din Siberia anunta ca aceste multiple schimbari din sistemul solar se datoreaza intrarii acestuia in Centura Fotonica, o zona cosmica cu o energie mult mai intensa. Aceasta energie este preluata de Soare si apoi raspandita in intreg sistemul solar.

Centura Fotonica este formata din mai multe benzi fotonice care emana din centrul Galaxiei si sunt asociate cu spiralele Caii Lactee. Centrul Galaxiei se afla in Constelatia Pleiadelor, fiind marcat de steaua Alciona, Soarele central al Pleiadelor, aflat la 400 de ani lumina de noi. Centura Fotonica incercuieste Constelatia Pleiadelor. Sistemul nostru solar trece prin aceasta Centura de doua ori in 25.920 ani, perioada considerata Anul Galactic (numit de antici Anul Mare), iar trecerea Centurii dureaza 2000 de ani.
Se crede ca Soarele nostru a intrat deja in Centura, inca din 1998, si se estimeaza ca Terra va intra in 2012. Intalnirea cu Centura Fotonica pare sa duca la transformarea omului profetita de Biblie, la o teribila experienta spirituala.
Se presupune ca oamenii cu un comportament egoist si, deci, cu vibratii scazute in aura energetica nu vor supravietui radiatiei de inalta frecventa existenta in Centura Fotonica. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selectie naturala pe baza spirituala amintita.

Orice fiinta este alcatuita in primul rand din energie. Iar energia este informatie, si invers. Corpul material este doar invelisul altor corpuri energetice. Omul se incadreaza si el, fireste, in organizarea universala. „Animal cu (oaresce) ratiune”, fiinta umana a fost inzestrata cu capacitatea de a avea o paleta larga de trairi, sentimente si ganduri.
Dovada ca acestea sunt energii in stare pura ne este oferita de constatarile de-a lungul timpului si cercetarile stiintifice din ultimile doua secole. Trairile si sentimentele negative creeaza energia negativa, nefasta, iar gandurile se pot chiar si materializa, dupa cum s-a reusit in proiectul Montauk. Ca orice energie, sentimentele, trairile si gandurile umane au o anumita vibratie. O energie negativa nu poate avea, evident, decat o vibratie joasa, pe principiul universal al evolutiei.

In Univers, nimic nu este intamplator iar totul este subordonat unui singur scop: perpetuarea si evolutia vietii. Materia insasi este inzestrata cu o inexplicabila capacitate de a crea viata! Exista legi universale chimice, fizice, astronomice si chiar juridice. Ele nu sunt insa stricte, pentru ca Universul nu este Armata Poporului iar cuvantul de ordine este diversitatea. Viata trebuie sa evolueze prin forte proprii, fara dirijari cazone, sa se confrunte cu cele mai dificile situatii.
Cine invinge merita sa mearga mai departe. Chiar si razboaiele au rolul lor in programul universal. Nu sunt de dorit, in general, dar determina unitatea unei natii, planete sau chiar unei galaxii (?) si evolutia stiintifica, aducand o presiune si o urgentare sporita in acest sens. Tot ele, aduc un examen energetic major, o separare intre „baiatii buni si baietii rai” – dupa gandirea simplista americana.

Fiindca totul este energie, nici Universul nu face exceptie de la regula. Asa cum el a fost creat prin explozia colosala a unui… atom, tot asa exista surse de energie pozitiva ce alimenteaza galaxiile iar de la acestea, prin sori, sistemele solare. Aceste energii sunt de frecventa foarte inalta, pentru a putea strabate distanele imense, pana la sorii captatori.Pe de alta parte, planetele, sistemele solare si galaxiile se afla intr-o continua miscare, parca pentru a beneficia toate de aceste izvoare de energie a evolutiei. Miscarea are insa si un reflux: catastrofismul… periodic. Nu intamplator, galatenii Ioan Farcas si Ilie Ghetu au devenit subiect pentru „Discovery” TV, teoria lor fiind cu adevarat revolutionara. Conform acestora, la 180-200 milioane ani, Galaxia noastra sufera, permanent, transformari radicale iar sistemul solar de trei ori in acest interval.

O data la 60-70 milioane de ani, modificarile de pe Terra sunt atat de radicale incat, spun cei doi, „pana si istoria nu poate fi considerata o observatie continua”. Toate aceste modificari sunt ciclice si… obligatorii si se datoreaza permanentei miscari a galaxiei si sistemului solar. Doar izvoarele de energie pozitiva par a avea o anumita stabilitate.

2012 pe Terra
Am tot mentionat ca trecerea prin Centura Fotonica duce la o schimbare radicala a vietii pe Terra. Ce inseamna insa aceasta, concret? Centurile de siguranta, va rog! Centura Fotonica atat de imensa, incat trebuie strabatuta timp de 2000 ani, emite o intensa radiatie electromagnetica, atat in spectrul vizibil, cat si in cel invizibil, de inalta frecventa (inclusiv raze X).
Fotonii Centurii vor exercita o multipla si socanta influenta asupra materiei terestre. In primul rand, se va constata fluorescenta tuturor corpurilor iar ca rezultat… nu va mai exista noapte timp de 2000 de ani!!! Corpurile vor emite o lumina fara temperatura si nu vor avea umbra.
Intregul sistem solar isi va schimba structurile moleculare ale materiei iar energia fotonica nu va mai da dureri de cap la NASA, va deveni sursa majora de energie libera si nepoluanta (gandita de Tesla).

Planeta va suferi o scadere progresiva a densitatii si isi va schimba „bataia inimii”. Dupa ce a avut o valoare constanta timp de milenii, „rezonanta Schumann” a Terrei a inceput sa creasca, din 1980, de la 7,8Hz, apoi sa se accelereze, ajungand la 12 Hz, nivelul de astazi.

Aceasta inseamna ca, data fiind cresterea frecventei vibratorii a Pamantului, cele 24 de ore de viata ale unei zile sunt… doar 16 ore reale! Deocamdata este inca bine si acceptabil, desi explica de ce nu mai avem suficient timp, suntem tot mai grabiti si mai obositi.

Ce se va intampla in momentul intrarii in Centura Fotonica, in 2012 sau in alt an, este pur si simplu de neinchipuit: intreaga planeta, inclusiv omenirea, va trece intr-o alta dimensiune! Inca neclar? Mai concret: 24 de ore vor fi… 0 ore efective, deci timpul terestru nu va mai exista!!! Iar pentru ca o nenorocire nu vine niciodata singura, in acel „Punct Zero” se vor inversa si Polii Magnetici ai Pamantului. Veste buna este, repet, ca Sfarsitul Timpului nu inseamna Sfarsitul Lumii

Semn ca momentul este relativ aproape, intensitatea plasmei stralucitoare de la marginea sistemului solar a crescut recent de 10 ori. Prin intermediul Soarelui, planetele au primit si ele o energie sporita.

Mayasii ne retransmit si ei informatiile primite de la zei despre schimbarile ce vor urma:
– intregul sistem solar se va sincroniza cu Galaxia si intregul Univers, cu efecte benefice;
– vom depasii tehnologia actuala si ce cunoastem despre Timp si Spatiu;
– banii vor disparea ca necesitate;
– vom intra in Dimensiunea a 5-a;
– ADN-ul uman va fi reprogramat, ajungand la 12 spirale, de la 2 in prezent.
In ce priveste fiinta umana, schimbarile vor fi deci, colosale in sens pozitiv. Insotite totusi de simptome neplacute (inca o veste buna – este semnul ca organismul se purifica):
– migrene, dureri de cap, oboseala, ameteala sau palpitatii;
– simptome specifice racelii (febra, transpiratie, dureri osoase etc.) ce nu pot fi tratate prin tratamente clasice;
– slabiciune musculara, respiratie greoaie, oboseala nejustificata;
– modificari in sistemul limfatic si imunitar, neliniste, depresii, stres si fascinatia trecutului.
In momentul intrarii in Centura Fotonica se va produce un amplu proces de rearmonizare, de recalibrare a frecventelor propriului corp uman cu cele de referinta din Univers, ducand la o crestere a celor umane. Este asa-numita „inaltare”, „ridicare la Cer”, de care vorbesc si vechile scrieri.

„Inaltarea” fiind brusca si puternica, cei cu vibratii joase, negative (rautate, egoism etc.) nu vor rezista transformarii. Frecventele genomului uman si ale ADN-ului sunt foarte inalte, vibratiile foarte fine. Sunt in fapt lumina, ceea ce explica vizibilitatea aurei la zei si sfinti.

Dr. Berrende Fox a constatat ca, de 20 de ani, oamenii au inceput sa se schimbe la nivel celular iar unii chiar si-au dezvoltat noi lanturi in structura ADN-ului, fapt observat prin teste de sange.
Bine, bine, vor intreba oamenii de afaceri, si eu ce castig de aici?! Sa vedem daca le place:
– intuitia si capacitatile paranormale se dezvolta mai repede;
– folosirea unei parti mai mari din creier, peste 10-15% cat in prezent;
– toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA si cancerul;
– se vor inmulti bioterapeutii si telepatii;
– corpul fizic va incepe sa se schimbe si probabil vom vedea(cei care scapa!) o aura de lumina ca sfintii de pe peretii bisericilor.

Ideea este ca 2012 este foarte aproape de noi si majoritatea vor ajunge cu siguranta sa vada daca aceasta profetie este reala sau falsa.